Cum să cultivăm dragostea pentru studierea Vechiului Testament
Acum, câţiva ani, stăteam de vorbă cu un rabin în Israel. Conversînd, ne-am concentrat, bineînţeles, asupra subiectului credinţei şi al Sfintelor Scripturi. Făcând referire la Scriptură, am avut neatenţia s-o numesc “Vechiul Testament”. Rabinul s-a indignat şi mi-a cerut să nu mai folosesc cuvântul “Vechi”. Pentru el acest calificativ ar însemna ceva uzat, inutil, dat uitării, depăşit, etc. Am fost surprins de reacţia lui, deoarece niciodată nu am avut o asemenea atitudine faţă de Vechiul Testament. Dimpotrivă, un lucru de valoare înaltă cu cât devine mai vechi, cu atât este mai de preţ. O coroană împărătească e, cu certitudine, un obiect foarte scump şi important, demn de a înfrumuseţa capul şi de a da autoritate regelui care o poartă, dar peste secole această coroană va deveni un obiect cu caracter cultural-istoric, de o valoare inestimabilă.
Ca să vă convingeţi mai bine, mergeţi într-un magazin de obiecte antice şi vedeţi cât costă un ceas de 100 de ani vechime, o carte cu vârsta de 300 de ani, sau un oarecare alt obiect de artă, bine păstrat, produs cu câteva secole in urma. Apoi, vizitaţi o licitaţie de tablouri vechi şi veţi vedea că oamenii plătesc sume enorme de bani, de sute şi chiar de mii de ori mai mari decât au costat ele în zilele cînd trăiau autorii lor. Lista cu exemple poate fi continuată, dar oricum, nimic din cele numite mai sus nu poate concura cu valoarea Cărţii Sfinte – Vechiul Testament. Nu înzadar cineva a plătit o avere întreagă pentru a răscumpăra de la beduini sulurile Vechiului Testament, găsite în peşterile de la Qumran. Peste câtva timp în Ierusalim a fost construit un muzeu special, unde se păstrează acele suluri de pergament, care printr-o adevărată minune au supravieţuit aproape 20 de secole. Mai mult ca atât, pentru Cartea Sfântă oamenii au fost gata să dea nu doar toată averea, ci chiar şi viaţa. De-a lungul istoriei mii şi milioane de oameni şi-au găsit alinarea, puterea şi sensul vieţii în această carte. Apostolul Pavel când se afla în închisoare îl ruga pe Timotei să-i aducă cărţile (2Tim.4:13).
Se subînţeleg, în special, scrierile Vechiului Testament. Oamenii credincioşi lui Dumnezeu când erau puşi în faţa alegerii, preferau să se despartă de viaţă decât de Cuvântul lui Dumnezeu. De unde atâta zel şi atâta ataşament faţă de această carte? Adevărul este că, în pofida vechimii sale, Vechiul Testament este o carte plină de viaţă. Ea nu miroase a mort sau a mucegai. Conţinutul ei nu s-a alterat şi nu s-a modificat. Mai degrabă, ea a modificat şi a readus la viaţă milioane de inimi alterate.
Sunt fericit că L-am descoperit pe Dumnezeul adevărat anume prin Vechiul Testament. Pe lângă toate bucuriile pe care mi le-a adus această carte sufletului meu, mai am şi harul să predau câteva materii la Colegiul Teologic-Pedagogic, ce ţin de Vechiul Testament. Este nu doar un privilegiu, ci şi o chemare specială de a-ţi dedica viaţa studierii Vechiului Testament (Bibliei). Este unicul domeniu de cercetare care niciodată nu a suferit schimbări. Medicina, arta, dreptul, milităria, literatura, tehnologiile informaţionale, economia, politica, tehnica, etc., sunt în permanentă schimbare. Ca să te menţii la nivel în aceste domenii trebuie să fii permanent „cu mâna pe puls”, să alergi din ce în ce mai repede ca să nu rămâi în urma progresului, ce are o viteză crescândă. Oamenii, care şi-au propus să devină performanţi şi să fie cei mai buni în aceste domenii, s-au înscris într-o cursă distrugătoare.
Studierea Scripturii îţi aduce nu doar satisfacţie sufletească, ci chiar şi pământească. Ea îţi alină sufletul, îţi aduce pace, îţi descoperă foarte multe lucruri noi şi te învaţă cum să trăieşti o viaţă din belşug, viaţă de care nu vei regreta niciodată. Mulţi oameni deştepţi au început-o bine şi au ajuns pe culmile realizărilor, dar acolo i-a „ameţit” mândria si invidia. Păcatul i-a trântit mortal, ajungînd la fundul mocirlei. Hrănindu-ţi sufletul din Scriptură, înveţi să înfrunţi greutăţile, să biruieşti ispita, să-ţi recunoşti greşelile, să eviţi căderile, să nu-ţi pierzi ţelul, să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu şi, astfel, să primeşti putere, pentru a aduce roadă şi rezultate frumoase.
Un tânăr pe care l-am cunoscut în Israel, îşi dedicase viaţa studierii Scripturii şi predării Vechiului Testament, se făcuse rabin. Odată, mi-a mărturisit că prietenii lui, colegii de şcoală şi rudele îl luau în derâdere şi căutau să-l descurajeze, spunându-i: “La ce ţi-a trebuit să-ţi închini viaţa studierii Scripturii? Cine mai are nevoie de ea? Cu aşa profesie vei ajunge să mori de foame!”, dar tânărul rabin le răspundea: “Din Cuvântul lui Dumnezeu mă simt împlinit şi destul de bine hrănit. Nu duc lipsă de nimic!” Este adevărat că nu prea ai şanse să devii milionar din studierea Bibliei, dar nici nu vei tinde spre aceasta dacă vei cunoaşte bine Scriptura. Oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu caută să se îmbogăţească pentru a găsi fericirea în averea acumulată, dar realitatea dovedeşte că prin aceasta ei ajung mai nefericiţi. Omul lui Dumnezeu îşi găseşte fericirea în bogăţiile pe care nu i le poate lua nimeni, care nu se devalorizează şi care au proprietatea de a creşte. Cu cât împarţi mai mult, cu atât mai mult îţi rămâne şi, la sfârşit, ajungi să moşteneşti adevărata bogăţie în ceruri.
Aşadar, a studia Vechiul Testament nu înseamnă a scotoci prin vechituri sau gunoaie. Dacă cercetarea Scripturii devine ocupaţia vieţii tale, vei ajunge să deţii comori inestimabile. Îţi acumulezi în „contul ceresc” singura valută care circulă şi este valabilă în Împărăţia lui Dumnezeu. Însă şi până vei ajunge în ceruri, această carte, ce este pe cât de veche, pe atât de vie, te umple de viaţă aici pe pământ, te călăuzeşte şi te face sprijinul altora, te umple de fericire şi te face binecuvântare pentru alţii. Cercetarea Vechiului Testament îţi face viaţa frumoasă, deoarece a te dedica studierii Scripturii înseamnă să mergi, ţinându-L de mână pe Dumnezeu.
Unicitatea Vechiului Testament şi importanţa lui în istoria omenirii
În literatura universală Vechiul Testament ocupă un loc unic. Nici o carte, antică sau modernă, nu a fost transmisă cu atâta fidelitate şi nu a fost atât de răspândită ca Vechiul Testament. Această carte este salutată de regi şi de oameni simpli, de savanţi şi de oameni care abia stiu să citească, deopotrivă. Ea este căutată şi de oameni foarte bogaţi şi de cei săraci, lipiţi pământului. Cu toată vechimea, ea este plină de viaţă. Încă de când a luat fiinţă, această carte vorbeşte cu mare putere fiecărei generaţii care o moştenise. Interesul faţă de Vechiul Testament a căpătat un caracter universal şi este în continuă creştere. Cu toate că trăim în epoca tehnologiilor avansate, într-o lume orientată spre materialism şi spre raţionalism, totuşi, milioane de oameni se întorc la paginile acestei cărţi bătrâne pentru a-i cere sfatul. Secole de-a rândul mai multe minţi răzleţe şi “luminate” au încercat să conteste adevărul biblic şi să pună Scriptura în categoria cărţilor de poveşti hazlii.
Numeroşi savanţi şi conducători de naţiuni după mai multe cercetări, căutări şi descoperiri au îngenuncheat în faţa lui Dumnezeu şi au luat Scriptura ca şi carte de căpătâi în viaţa lor. Vechiul Testament este sursa apariţiei celor trei mari religii monoteiste: iudaism, creştinism şi islam. Ele au luat fiinţă de la textul Vechiului Testament, dar treptat s-au divizat şi s-au format religii absolut diferite, cu poziţii ostile una faţă de alta. Însă ura şi duşmănia între aceste religii nu izvorăşte din Vechiul Testament. Problema apare tocmai din cauza abaterii de la textul original al Scripturii. În ce priveşte relaţiile dintre creştinism şi iudaism, un teolog mesianic, Vladimir Soloviev spunea: “Dacă evreii şi creştinii ar da la o parte toate scrierile auxiliare, interpretările şi tradiţiile omeneşti şi s-ar baza numai pe Scriptură, atunci nu ar mai rămâne nimic ce ar aduce dezbinare. Doar astfel iudaismul şi creştinismul ar ajunge la un numitor comun şi ar îmbrăţişa aceeaşi credinţă.”
|
Aşadar, întoarcerea la Scriptură, la textul original, inspirat de Dumnezeu, îi aduce la unitate pe cei dezbinaţi, la dragoste pe cei cu inima împietrită, la pace pe cei ce se duşmănesc de moarte. Un alt evreu mesianic, Iakov Damkani, mărturisea cum la o adunare de arabi creştini, foştii musulmani îi îmbrăţişau cu dragoste pe fraţii lor evrei mesianici. Un fost musulman din moment ce L-a primit pe Hristos în inima lui, în mod automat încetează să-i urască pe evrei. Vechea ură şi duşmănie se transformase în dragoste. Astfel, ei citind Scriptura, calauziţi de Duhul Sfânt, privesc la foştii lor duşmani cu ochii dragostei. Acolo, în Vechiul Testament, află arabii că ei, de fapt, sunt rudele cele mai apropiate cu evreii. Aici nu pot trece cu vederea şi importanţa Vechiului Testament în reînvierea limbii ebraice. Anume textul Vechiului Testament a fost la baza readucerii la viaţă a limbii ebraice, care după 18 secole ieşise din circulaţie şi devenise deja o limbă moartă. Anume păstrarea cu stricteţe a textului original şi transmiterea lui cu grijă generaţiilor următoare ale evreilor a şi contribuit la reînvierea şi dezvoltarea limbii ebraice moderne. Multe cuvinte folosite în Vechiul Testament au slujit la completarea vocabularului limbii ebraice, care se confruntă cu un deficit mare de termeni şi noţiuni. De exemplu, pentru a găsi un cuvânt de origine ebraică pentru tanc s-a împrumutat din Vechiul Testament cuvântul merkava care înseamnă car de luptă.
Vechiul Testament este studiat cu mare interes la cele mai prestigioase universităţi şi academii din lume pentru contribuţia sa istorică, arheologică, geografică, lingvistică, literară, culturală, religioasă, etc.
Având, totuşi, aceste exemple şi dovezi, nu este oare straniu să auzi printre creştini învăţături de tipul, că este un lucru de prisos să studiezi şi Vechiul Testament. Dar unde să-L găsim pe Dumnezeu Creatorul, unde să-L căutăm pe Isus – Fiul lui Dumnezeu care vine din veşnicie, care este descoperit profeţilor din vechime şi care mărturiseşte că a existat înainte de Avraam? Unde Îl descoperim pe Dumnezeul Cel sfânt, drept şi, totodată, iertător şi milostiv? Unde învăţăm să-L laudăm pe El? Unde găsim profeţiile divine, care s-au împlinit cu exactitate peste sute şi mii de ani? Unde, dacă nu în Vechiul Testament? Prin aceste argumente nu încerc să diminuez importanţa Noului Testament, ci să readuc la nivelul cuvenit importanţa Vechiului Testament şi să-l privim împreună cu Noul Testament ca un tot întreg, ca pe o carte a unui singur autor – Dumnezeu, cu un singur scop, de o egală importanţă şi de un egal, şi real folos pentru toţi cei ce-L caută. Căci „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu …” (2 Tim. 3:16).
Aforisme evreieşti, privind dragostea pentru studierea Scripturii
- Cine lasă în urmă un fiu care se străduie în studiera Torei, nu va fi socotit mort niciodată.
- Tora este ca şi ploaia care hrăneşte, deopotrivă, plantele folositoare şi buruienile.
- Fii un discipol al lui Aaron, iubitor şi căutător de pace, iubindu-ţi aproapele şi, îndemnîndu-l să studieze Tora.
- Cine aleargă după renume, îşi va pierde numele; cunoştinţa care nu creşte – scade; cine nu studiază Scriptura, nu merită să trăiască şi cine urmăreşte să câştige de pe urma Torei, va pieri.
- Cine cinsteşte Tora, este cinstit la rândul său, iar cine o dezonorează, este dezonorat şi el.
- Sinagogile şi casele de studiere a Torei sunt fortăreţele lui Israel.
- Cînd iei masa cu aproapele tău şi vorbeşti din Cuvântul Scripturii, este ca şi cum ai sta la masă cu Însuşi Dumnezeu.