Traficul de femei şi fete pentru prostituţie a luat proporţii îngrijorătoare, devenind unul dintre cele mai alarmante fenomene, care s-a răspîndit cuprinzînd Europa, Asia etc. Foarte multe femei din ţările ex-sovetice, inclusiv din Republica Moldova, devin victime ale unei întinse reţele de trafic. După ce li se promit cîştiguri mari, la ieşirea din ţară le sunt reţinute documentele, apoi sunt vîndute şi forţate să practice prostituţia în casele de toleranţă din Turcia, Grecia, Albania, Israel, Italia, Germania etc.
În majoritatea cazurilor, femeile cad victime ale traficului din cauză că nu cunosc nimic sau cunosc foarte puţin despre acest fenomen. Astfel, informarea publicului larg privind pericolul trficului de femei reprezintă o necesitate primordială [Ce spun 24 de femei traficate, 9].
Asistentul social are obligaţia de a preveni şi combate acest fenomen, pentru pentru a pune în siguranţă viaţa generaţiilor viitoare. El va căuta să aducă informaţia prin diferite metode: seminarii, conferinţe, programe cu tinerii, în special cu fetele sau tinerele femei care sunt într-un risc mare de a fi recrutate pentru industria sex-bussinesului. Informaţia de mai jos este un ghid pentru asistentul social, şi de a informa populaţia să nu facă un pas greşit care poate avea urmari grave, consecinţe care le va afecta viaţa persoanelor în cauză dar şi pe cea a întregii societăţi.
Minciunile cel mai des folosite de traficanţi în procesul de racolare a femeilor pentru trafic
Aproape toate victimele au fost minţite în privinţa decenţei serviciului şi a modului de remunerare. Promisiunile traficanţilor, pe care le-au amintit victmele, s-au clasificat într-un lung şir de promisiuni absurde în privinţa viitoarei meserii. Astfel, ele susţineau că traficanţii le promiseseră că:
- Vor fi asigurate cu un serviciu decent şi cu remunerare în fiecare lună;
- Acolo va fi totul bine;
- Vor ajunge la locul destinaţiei fără probleme;
- „străinii” (viitorii stăpîni) vor ţine cont de doleanţele lor;
- Vor reuşi să-şi ajute rudele, nu vor depinde financiar de ele;
- Vor deveni înstărite într-un scurt timp, vor fi în stare să-şi realizeze toate dorinţele pe care anterior nu şi le puteau satisface din cauza lipsurilor financiare;
- Se vor întoarce cu bine acasă;
- Banii cheltuiţi pentru pregătirea actelor vor fi restituiţi doar la întoarcere [Ce spun 24 de femei traficate, 124].
Informaţia necesară pentru a nu cădea în capcanele traficanţilor
Informaţia pe care trebuia s-o aibă intervievatele pentru a nu cădea în capcanele traficanţilor este variată. În acest context, intervievatele au menţionat că:
- Trebuiau să ştie concret pentru ce meserie sunt duse în străinătate, astfel ele puteau evita plecarea într-o ţară străină;
- Nu trebuiau să aibă încredere în prieteni sau cunoscuţi, cu atît mai mult în oameni necunoscuţi;
- Ar fi binevenit sfatul oamenilor competenţi sau al persoanelor care fusesără peste hotare şi ştiau ce se întîmplă de fapt acolo;
- Informaţia furnizată de ziarul „Makler” nu este întodeauna adevărată, scopul ziarului este pur comercial aşa că nu verifică veridicitatea informaţiei preluată de la client şi astfel induce în eroare persoanele, de aceea tinerele trebuiau să posede anume informaţia despre caracterul fals al anunţurilor;
- Ar fi fost bine dacă deţineau informaţii despre: (1) Existenţa fenomenului traficului de femei; (2) posibilitatea de a fi traficată chiar şi arunci cînd achiţi cheltuielile pentru plecare; (3) incompetenţa victimei în procesul de pregătire a actelor pentru plecare; (4) faptul că actele nu pot fi pregătite gratuit; (5) imposibilitatea angajării la un serviciu decent din cauză că traversezi ilegal hotarul; (6) persoanele şi firmele care le pregăteau plecarea peste hotare, interesîndu-se de activitatea lor.
Unele din victimele traficului afirmă: „Principalul era să ştiu pentru ce mă duc acolo”, „trebuia să ştiu adevărul, că plec să lucrez prostituată”, „dacă îmi spunea adevărul – nu plecam”,”trebuia să ştiu care sunt condiţiile de lucru”, eu trebuia să ştiu că femeia aceasta nu putea să mă ia pentru dansuri”, trebuia să-mi spună de la început unde să mă duc, ca prietenă, putea să-mi spună , „să ştiu că mă vinde”.
„El atît de sincer mi s-a părut încît l-am crezut că vrea să mă ajute, cu atît mai mult că-l cunoşteam”.
„Eu nu am auzit de la fetele care au fost acolo: „nu te duce!”. Fetele spuneau că au fost, au făcut bani, că e bine, … trebuie să fie un om care să spună adevărul despre ce se întămplă acolo.
„Ea are anunţ în Makler unde scrie că aranjează fete la lucru în străinătate”, „trebuia să verific firma aceasta, să cunosc oamenii, să nu am încredere prostească şi încă … să nu mă adresez prin Makler.” [Ce spun 24 de femei traficate, 125]
Principalele greşeli comise de victimele traficului de femei
Persoanele intervievate au menţionat că principalele greşeli, comiterea cărora a făcut din ele victime ale traficului de femei, au fost:
- Decizia de a pleca peste hotare;
- Încrederea într-o persoană străină;
- Încrederea în prieteni;
- Lipsa sfatului unuia dintre părinţi (sau rude);
- Speranţa că vor face mulţi bani;
- Plecarea de acasă, impusă de anumite conflicte în familie;
- Lipsa de informaţie despre ţara unde urma să lucreze;
- Luarea unei hotărîri pripite [Ce spun 24 de femei traficate, 126-127].
Legislaţia privind combaterea comerţului cu sclavi este diferită şi complexă, de la o ţară la alta [Revista naţională de drept]. Pentru combaterea acestui fenomen şi lichidarea greşelilor comise de mulţi cetăţeni care mai apoi devin victime ale traficului de fiinţe Umane Monitorul Oficial ne propune următoarele strategii:
Cercetare şi evaluare
- Identificarea, evaluarea cauzelor, cercetărilor de vulnerabilitate existente a persoanelor, identificarea datelor faţă de trafic şi ale formelor informaţiilor de trafic cu care lipsesc, a fiinţelor umane precum şi stabilirea obiectivelor de cercetare.
- Identificarea lipsurilor din legislaţia în vigoare, precum şi din activitatea instituţiilor care oferă servicii de protecţie a grupurilor cu risc ridicat de a fi traficate.
- Realizarea unei baze de date în domeniul traficului de fiinţe umane.
- Evaluarea periodică a evoluţiei traficului de fiinţe umane la nivel naţional.
- Realizarea de cercetări privind incidenţa şi formele de trafic, cauzele de vulnerabilitate, precum şi în ceea ce priveşte legislaţia naţională în materie.
- Publicarea unor rapoarte de cercetare relevante, statistici şi informaţii referitoare la traficul cu fiinţe umane pe plan naţional şi internaţional.
- Realizarea conştientizării de către societate a pericolului pe care îl prezintă traficul de fiinţe umane.
Conştientizare
- Realizarea şi difuzarea de informaţii, documentare, materiale video, pliante, panouri de informare la nivelul naţional.
- Diversificarea mijloacelor de informare şi sensibilizare a societăţii în privinţa traficului di fiinţe umane.
Organizare
- Organizarea seminariilor cu jurnalişti în vederea sensibilizării faţă de tematica traficului.
- Seminarii pe tema traficului de fiinţe umane cu personalul MI, MAE, MJ, MP.
- Conştientizarea societăţii şi prin intermediul activităţii cultelor religioase cu privire la consecinţele traficului de fiinţe umane.
- Antrenarea comunităţilor în lupta împotriva traficului de fiinţe umane.
- Educarea persoanelor care aparţin grupurilor cu grad ridicat de risc de a fi traficate, în scopul protecţiei acestora.
- Organizarea unor cursuri şi a unei campanii de informare privind fenomenul traficului de fiinţe umane la nivelul naţional.
- Realizarea de programe educative în scopul cultivării sentimentului demnităţii umane şi protecţiei propriei persoane.
- Realizarea de programe de educaţie extraşcolare pentru părinţi şi copii, privine combaterea violenţei împotriva fetelor şi femeilor.
- Organizarea unei campanii de informare şi educare în instituţii de învăţămînt, precum şi în cadrul comunităţilor vulnerabile, referitoare la bolile cu transmitere sexuală.
- Formarea specialiştilor în domeniul migraţiei, drepturilor omului şi a traficului de persoane.
- Consilierea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă cu privire la riscurile pe care le prezintă traficul de fiinţe umane.
Ameliorarea situaţiei sociale şi economice a persoanelor cu risc ridicat de a fi traficate
- Îmbunătăţirea statutului economic şi social al persoanelor cu risc de a fi traficate.
- Realizarea de statistici diferenţiate pe sexe privind angajările în sectoarele economiei naţionale.
- Stabilirea gradului de implicarea în viaţa economică a persoanelor care aparţin unor grupuri vulnerabie, în special a femeilor tinere.
- Organizarea de programe de prevenire a analfabetismului şi abandonului şcolar şi de educare permanentă.
- Scăderea numărului de copii care abandonează şcoala, creşterea numărului de adulţi care se integrează în activităţi economice.
- Promovarea de programe pentru combaterea sărăcieie şi şomajului.
- Dezvoltarea de programe educaţionale, de sănătate şi psihologice avînd drept ţintă grupurile de risc, copiii străzii şi copiii instituţionalizaţi.
- Acţiuni pentru dezvoltarea zonelor defavorizate din punct de vedere economic.
- Programe pentru combaterea formelor de discriminare şi violenţă la locul de muncă.
- Integrarea egalităţii de gen în sfera protecţiei sociale a familiei şi în programul de măsuri pentru prevenirea şi combaterea marginalizării.
- Accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la măsuri active de integrare a lor pe piaţa muncii.
- Stimularea agenţilor economici pentru atragerea forţei de muncă feminine [MONITORUL OFICIAL].
Dacă vor fi îndeplinite şi desfăşurare aceste strategii în Republica Moldova la justa valoare atunci suntem siguri că acest fenomen cu paşi înceţi dar siguri va dispărea din rîndul populaţiei.
Scopul tămăduirii în viaţa persoanei traficate
Consilierea o putem defini ca expresie a grijii faţă de om. Ea implică îngrijire spirituală şi sufletească, învăţătură şi îndrumare. Scopul cosilierii creştine nu este acela de a da toate răspunsurile, ci de a restabili speranţa şi credinţa în Dumnezeu a celui ce caută ajutor, precum şi reabilitarea sa şi a capacităţii sale de viaţă. Sarcina principală a consilierii este de a-l ajuta pe individ să-şi găsească el însuşi soluţile la problemele cu care se confruntă [ADAMS, COMPETENT TO COUNSEL].
Scopul consilierii este vindecarea omului ca întreg. Este vorba de a-l ajuta pe om să se refacă şi să ajungă la o relaţie corectă cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu ceilalţi. Dumnezeu îşi asumă această responsabilitate uriaşă, iar noi am primit sarcina de a fi lucrători împreună cu El.
În relaţia de consiliere, un om permite altcuiva, pentru o vreme, să intre în viaţa sa într-un mod aparte, consilierul devine astfel un însoţitor. Persoana consiliată intră într-o relaţie de ajutorare, în care ea are responsablitatea de a-l întîlni pe Dumnezeu, de a se înţelege pe sine şi de a se raporta mai bine la ceilalţi oameni [ADAMS, PASTORAL COUNSELING].
Unul dintre scopurile centrale ale consilierii este foarte clar descris în Coloseni 1:28 „Pe El Îl propovăduim noi şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvîrşit în Hristos”. Aceasta trebuie să fie întodeauna ţinta consilierului.
În diferite situaţii de consiliere pot exista diverse scopuri. De exemplu aceasta ar putea să ajute persoana consiliată:
- Să înţeleagă şi să cunoască cauzele care se află în spatele problemei cu care se confruntă;
- Să sprijine şi să încurajeze propriile resurse;
- Să-şi schimbe criteriile de evaluare, atitudinile, normele şi comportamentul;
- Să-şi identifice sentimentele şi să acorde spaţiul corespunzător pentru exprimarea lor;
- Să cîntărească diferite alternative şi să ia decizii;
- Să-şi dea seama de păcat, să-l mărturisească şi să experimenteze iertarea;
- Să primească ajutor pentru a face faţă diferitor situaţii în viaţă;
- Să crească şi să se maturizeze ca ucenic;
- Să facă faţă crizelor şi conflictelor [Cucoş, 9].
Este important să amintim aici patru dimensiuni diferite ale conslilierii creştine . În diferite situaţii de consiliere ne concentrăm diferit asupra acestor dimensiuni şi aceasta ,în fncţie de tipul problemei pe care o întîmpinăm, dar toate patru trebuie să existe.
Prima dimensiune este îngrijirea. Ea se referă la a vedea nevoile persoanei, atît cele fizice cît şi cele spirituale şi a le împlini.
A doua dimensiune este reflectarea. Se referă la ajutorarea consiliatului să rămînă în picioare, să-şi examineze în mod coştient viaţa şi să mediteze asupra ei pentru a putea să-i schimbe direcţia.
A treia dimensiune este interpretarea. Se referă la vederea legăturilor dintre diferitele părţi componente, înţelegerea întregului, crearea condiţiilor pentru noi înţelegeri şi apoi construirea unei vieţi mai bune.
A patra dimensiune este aprofundarea. Se referă la călăuzirea spirituală, unde rugăciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu ocupă locul central [Cucoş, 9-10].
În consiliere ascultarea joacă un rol important, baza ascultării active o constituie comportamentul de aşteptare manifestat prin:
- Adoptarea unui limbaj corporal de aşteptare;
- Fiţi expersivi, înclinaţi-vă spre beneficiar, folosiţivă gesturi încurajatoare!
- Stabilirea unui contact vizual adecvat;
- Îndreptaţi-vă privirea spre beneficiar!
- Adecvarea calităţii vocale – ton, ritm;
- Folosiţi un ton, ritm potrivit!
- Constanţă verbală;
- Păstraţi discuţia pe aspectul supus dezbaterii, nu permiteţi divagaţii!
- Păstrarea tăcerii;
- Păstraţi tăcerea atunci cînd beneficiarul plînge sau are un anumit ritm de tăcere-vorbire! [BUTNARU, GULEI, HARDULEA, 67]
Isus – modelul nostru
Isus este marele nostru model cînd este vorba de consiliere şi purtare de grijă. El a făcut bine, a predicat, a vindecat şi i-a ajutat pe cei în nevoi.
Isus a întîlnit mulţi oameni. Deseori, în faţa lui Isus erau adunate mari mulţimi, dar El a văzut întodeauna omul individual şi nevoile lui. El a fost, cu adevărat, purtătorul unei imagini corecte despre om. Pentru El, toţi au avut o valoare proprie, unică. Pentru El, viaţa a fost sacră.
Studiind în evanghelii modul în care Isus a întîlnit mulţi oameni, descoperim în El un model clar. Avem un exemplu chiar în Matei 9:35.38. Aici, Matei descrie modul în care Isus a slujit în mijlocul oamenilor şi cu toate că întodeauna era înconjurat de o mulţime de oameni El a văzut individual. El s-a oprit şi Şi-a făcut timp pentru a împlini nevoile oamenilor.
Ceea ce vedea Isus avea consecinţe în viaţa Sa emoţională. Inima îi era mişcată, umplută de compasiune. Dragostea Sa pentru omenire a fost puterea ce L-a condus în viaţă. Asta L-a condus l-a acţiuni practice. Isus a ajutat, a vindecat, a mîngîiat şi a încurajat. El a împlinit nevoile oamenilor.
Întîlnindu-l pe orbul Bartimeu în afara Ierihonului, Isus l-a întrebat: „ce vrei să-ţi fac?” (Marcu 10:51). Dorinţa proprie a lui Bartimeu a fost importantă , şi iniţiativa a venit din partea celui ce căuta ajutor. Isus n-a constrîns niciodată pe nimeni şi nici n-a dat buzna în viaţa nimănui. Niciodată nu şi-a croit drum prin zidurile de apărare şi de frică ale omului [BUTNARU, GULEI, HARDULEA, 10].
Ca şi consilier este important să fii atent, uşa spre sufletul consiliatului trebuie deschisă de el însuşi cu o cheie din interior. Nu ne este permis să deschidem uşa spre interiorul oamenilor folosind ceva din afară, nici chiar atunci cînd suntem motivaţi de rîvna de a-i ajuta. Trebuie să respectăm consiliatul şi să nu-l forţăm să ne accepte ajutorul; ciocănitul atent la uşă se face din afară dar întodeauna iniţiativa trebuie să aparţină consiliatului.
Cuvîntul „consiliat”, care se foloseşte deseori în consiliere, înseamnă „cel care se încrede în cineva”. Ca şi un bun consilier trebuie să avem în vedere întodeauna acest lucru.
Avînd experienţă, consilierul poate crede uneori că a înţeles nevoile persoanei şi vrea să acţioneze. Dar fiecare om este unic şi problema fiecăruia este unică şi poate exista o altă, nevoie, mai mare decît cea sesizată de consilier şi pe care acesta n-a identificat-o. „Ce vrei să-ţi fac?” este o întrebare care ar trebui să ne călăuzească tot timpul în munca de consiliere. Isus ne este şi aici un bun model.
Patru atitudini de bază
Existenţa oamenilor se bazeză pe relaţiile dintre ei deaceea noi influienţăm şi suntem influienţaţi de ceilalţi, nu doar la suprafaţă, ci chiar şi la cel mai adînc nivel al vieţii, pînă şi imaginea de sine ne este atinsă. La fiecare întîlnire dintre oameni ar trebui să existe cele patru atitudini de bază, pentru ca mediul de încredere creat de aceasta să-l facă pe individ să se simtă în siguranţă.
Fiecare om trebuie să fie văzut şi auzit. Nu este îndeajuns să priveşti un om pentru ca el să se simtă bine, este nevoie ca cineva să-l vadă şi să asculte ce are de spus. Trebuie să i se creeze condiţii ca să-şi exprime nevoile, sentimentele şi găndurile.
Fiecare om trebuie să fie recunoscut. Un dialog se cuvine să ducă la o comunicare eficientă, în care persoana să se simtă acceptată prin afirmaţii de felul: „eşti suficient de bun şi eu te accept aşa cum eşti”. Pentru a se simţi bine, fiecare trebuie să audă astfel de expresii de acceptare a propriei persoane.
Este necesar ca fiecare să fie respectat. Chiar dacă nu împărtăşeşte aceleaşi opinii sau stil de viaţă,oricărui om trebuie să i se acorde spaţiul necesar pentru experienţă. Nu putem ignora nevoile, sentimentele sau trăirile, şi nici chiar gîndurile, concepţiile sau visurile ei. A respecta nu înseamnă întodeauna a fi de acord, ci a fi gata să asculţi şi să acorzi spaţiul corespunzător.
Este important ca fiecare om să fie implicat. Implicarea este o condiţie pentru dezvoltarea şi bunăstarea fiecărui individ. Cînd cineva este lăsat într-o parte sau marginalizat, aceasta îl duce spre singurătate. Dăruirea unei părţi din timpul tău cuiva, împărtăşirea experienţelor şi promovarea dialogului, toate contribuie la dezvoltarea unităţii şi a comuniunii. Cei care participă la diferite acţiuni, cresc. În relaţile care sunt prezentate în cele patru atitudini de bază, omul se simte bine. El se dezvoltă şi se maturizează. La fel se întămplă şi în relaţiile de consiliere, rana se vindecă, încrederea creşte şi persoana respectivă primeşte din ce în ce mai mult curaj pentru a îndrăzni să trăiască cu ceea ce este şi cu ceea ce are. Aici este vorba despre imaginea de sine, care determină atitudinile şi faptele noastre, precum şi comportamentul faţă de ceilalţi [Cucoş, 11].
Şi în această privinţă Isus este modelul nostru. Cînd a întîlnit diferiţi oameni El a demonstrat clar aceste patru atitudini. Un astfel de exemplu există în aceste patru atitudini (Matei 20:29-34),unde Isus S-a oprit şi a auzit strigătul lor. El i-a văzut şi i-a auzit în mijlocul acelei mari mulţimi, i-a recunoscut şi i-a chemat la Sine. El le-a arătat respect cînd i-a întrebat:”Ce vreţi să vă fac?” După ce a recunoscut nevoia lor, i-a ajutat şi ei L-au urmat cînd S-a dus mai departe. Imediat ei au devenit participanţi şi au fost implicaţi.
A avea o atitudine corectă faţă de consiliat, este cheia unei bune consilieri. Cînd consiliatul este privit în acest mod, imaginea de sine şi încrederea în sine sunt influenţate. Astfel se aşează o temelie bună pentru continuarea creşterii, maturizării şi dezvoltării în viaţa consiliatului.
BIBLIOGRAFIE
- Adams, Jay E. Competent to Counsel. Baker Book House, 1997.
- Adams, Jay E. Pastoral Counseling. Baker Book House, 1997.
- Butnaru Dan, Marinela Gulei, Anca Hardulea. Consiliere şi orientare şcolară. Ed. Spiru Haret.
- Ce spun 24 de femei traficate. Chişinău: Civis, 2001.
- Cucoş, Natalia. Consilierea femeilor în penetenciare, 2006.
- Monitorul Oficial. 806 (17 decembrie, 2001).
- Revista naţională de drept. 11 (2003).