Reflectii Asupra Euharistei

Reflecții asupra euharistiei în bisericile ceb din spațiul post-sovietic.

Pentru a înțelege cum trebuie și cum putem să ne referim astăzi la Euharistie, este necesar să aruncăm o privire istorică fugitivă de ansamblu.

Prima etapă – Apariția și dezvoltarea, sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea

Inițial, odată cu apariția bisericilor locale ale creștinilor evan-ghelici și baptiști și a uniunilor acestor biserici, au existat opinii diferite despre cina Domnului.

Creștinii evanghelici pașkoviți (urmașii lui Vasilii Pashkov) mărturiseau așa-numita Euharistie deschisă, precum că orice credincios poate lua parte la împărtășanie, iar responsabilitatea pentru participare nu o are comunitatea sau conducerea acesteia, ci participantul însuși. Rolul conducerii comunității era de a ex-plica semnificația împărtășaniei. În plus, fraților care se bucurau de încrederea bisericii, nu neapărat hirotoniți, li se permitea să administreze Cina Domnului. Adică, printre creștinii evanghelici, admiterea la predicare era mai scrupuloasă decât rugăciunea pentru pâine și vin. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, sub influența lui Prohanov, care, de fapt, era un baptist cu rădăcini molocane, creștinii evanghelici au încetat să mai permită celor nebotezați sau celor botezați în ortodoxie să se împărtășească. Dar alegerea pentru participare la Cina Domnului a rămas în continuare la latitudinea credinciosului. Și mai presus de toate, Prohanov s-a opus interzicerii rugăciunii pentru pâine și vin de către frații neordinati. El credea că predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este o sarcină mult mai responsabilă decât rugăciunea, deoarece rugăciunea oricărui creștin va fi ascultată de Dumnezeu.

Baptiștii, la rândul lor, au adoptat o abordare mai strictă a Euharistiei, deși nu numai a acesteia. Celebrul scriitor rus, Leskov, criticând tot ceea ce nu era ortodox, se minuna totuși de disciplina comunităților baptiste, care, în ciuda credinței lor în har, au impus pedepse destul de grele membrilor vinovați ai bisericii. Deci, la baptiști, inițial, împărtășania putea fi distribuită doar de un slujitor hirotonisit și numai membrilor bisericii li se permitea să ia parte la Masa Domnului.

La așa-numitele congrese de unificare ale Creștinilor Evan-ghelici și Baptiști, Botezul și Euharistia constituiau principalele dezacorduri din cauza cărora unificarea așa și nu a avut loc.

Etapa a II-a – Represiunile staliniste, 1927–1944

Ca și tot ceea ce nu făcea parte din planurile lui Stalin, biseri-cile creștine au fost supuse celei mai severe represiuni. Casele de rugăciune au fost distruse, slujitorii au fost exilați în lagăre de muncă și adunările au fost interzise. Puține documente pentru această etapă au supraviețuit, dar există o cantitate semnificativă de dovezi, multe dintre care au fost interpretate în literatura de ficțiune și publicistică, în special în cercurile baptiștilor neînregis-trați.

Există multe mărturii precum că în timpul prigoanei împăr-tășania se desfășura în grupuri mici, uneori chiar între două sau trei persoane, dar credincioșii puteau aparține confesiunilor di-ferite, inclusiv ortodoxe. Adesea aceștia se adunau împreună. În lagăre se folosea apă în loc de vin. În multe cazuri, nu existau slujitori hirotonisiți sau alte atribute ale bisericii. Creștinii se rugau împreună cu venerație și recunoștință pentru mântuire, și întrebuințau simbolurile de aducere aminte.

Etapa a III-a – Creșterea și structurarea bisericii, 1944–1991

În etapa creșterii Bisericii, are loc inevitabil și structurarea ei, inclusiv definirea mărturisirii de credință. După unificarea din 1944, au apărut primele elemente ale învățăturii oficiale a Uniunii Bisericilor Creștinilor Evanghelici și Baptiști. Este important de reținut că frățietatea CEB a avut următoarele trăsături distinctive care au confirmat atitudinea sacramentală față de Cina Domnului, împrumutată din ortodoxie:

  • Postul bisericesc de vineri și postul personal de duminică dimineața, care rezultă din învățătura ortodoxă despre împărtășanie;
  • Promovarea abstinenței de la intimitatea conjugală în ajunul împărtășaniei;[1]
  • Apelul de împăciuire cu toată lumea înaintea împărtășaniei;
  • Ridicarea solemnă și misterioasă a acoperemântului de pe pâine și pahar;
  • Numirea pâinii și a vinului ca „lucruri sfinte”;
  • Ridicarea firimiturilor de pe podea;
  • A mânca și a bea neapărat resturile de pâine și vin.

În 1947, comisia de redacție a revistei „Братский вестник” (Buletinul frățesc), într-un articol oficial pe tema Cinei Domnului, se referă foarte critic la cei care, după ce au trecut de la ortodoxie, catolicism și chiar de la protestantism la bisericile CEB, privesc încă Cina Domnul ca pe un sacrament[2]. Același articol spune că credinciosul, prin neparticiparea la împărtășanie, se privează de sine stătător de speranță și de recunoștință ferventă[3].

În doctrina CEB din 1985 se afirmă că Cina Domnului este o poruncă a lui Isus Hristos pentru comemorarea și proclamarea suferinței și morții Sale pe cruce[4]. Cina exprimă, de asemenea, unirea noastră cu Hristos și unul cu celălalt; la ea participă membrii bisericii care sunt în pace cu Domnul și cu biserica. Aceste afirmații indică o abordare memoralistă a Cinei Domnului, cel puțin în documente. În același timp, mărturiile celor botezați în Alma-Ata spun: „cei botezați s-au apropiat pentru prima dată, cu profundă venerație, de trupul și sângele Domnului nostru Isus Hristos prin participarea la Cina Domnului”.[5] Aceasta este în mod clar o frază sacramentală care nu are nimic de-a face cu come-morarea. Astfel de întrebări practice, cum ar fi: posibilitatea amestecului unui vin sfințit cu unul neconsacrat, utilizarea pâinii nedospite sau a celei cu drojdie etc. dovedește doar atitudinea ambiguă față de Cina Domnului.

Etapa a IV-a perioada modernă, 1991–2020

Deja în anii 90, slujitori precum Sannikov și Kolesnikov au încercat să reconcilieze cele două poziții, creând de fapt ceva nou. Și Sipko A. K. a spus chiar că în împărtășanie există o transmisie specială a harului lui Dumnezeu.[6] Și mai departe – „Pâinea euha-ristică, chiar și după rugăciunea comună a prezbiterului și a comunității, rămâne pâine și, în același timp, devine adevăratul Trup al lui Hristos”.[7]

În versiunea actuală a crezului UBCEBM, este consemnat: „Cina Domnului este amintirea şi vestirea suferinţelor şi morţii lui Isus Cristos. Prin ea noi avem părtăşie cu Cristos şi unii cu alţii. Pâinea şi rodul viţei arată la trupul şi sângele lui Isus Cristos, dar nu se transformă în acestea ca atare”[8].

Analiză

Unul dintre cei mai importanți factori care influențează teologia și practica împărtășaniei este contextul istoric, care i-a schimbat atât sensul, cât și forma.

În afară de aceasta, există o varietate de surse de influență în formarea înțelegerii împărtășaniei. Ca rezultat, se disting elemen-tele a trei concepte semantice.

Împărtășania ca taină. O taină este un sacrament prin care harul invizibil al lui Dumnezeu este transmis într-un mod vizibil. Elemente practice, precum îndepărtarea vălului, „a mânca și a bea” tot ce a fost sfințit, posibilitatea de a împărți Cina doar de un slujitor hirotonisit etc., indică clar influența teologiei ortodoxe asupra poziției bisericilor CEB.

Împărtășania ca simbol. Simbolul este inseparabil de esența pe care o transmite. Simbolul nu poate fi înlocuit. Un simbol se poate naște, poate muri, dar numai împreună cu conținutul său se-mantic. Elemente precum prezența obligatorie a pâinii sau a rodului viței de vie și sintagma „comuniunea Trupului și sângelui Domnului” sunt indicative ale influenței teologiei reformate.

Împărtășania ca amintire. Amintirea este asociată cu un semn sau o imagine. Semnul și imaginea pot fi înlocuite fără a dăuna la schimbarea esenței a ceea ce mărturisește. Cazurile în care vinul a fost înlocuit cu apă vorbesc despre influența teologiei evanghelice (Evangelical Free – în Germania sau Free Evangelical – în SUA).

Concluzii

  1. Nu există o înțelegere comună a conținutului semantic al împărtășaniei în bisericile CEB. Unul dintre motivele principale este prezența diferitelor rădăcini istorice de influență.
  2. În practica bisericilor CEB s-au întâlnit diverse forme și metode de desfășurare a împărtășaniei.
  3. În timpul carantinei și a interzicerii adunărilor în grupe mari, bisericile CEB se pot uita la moștenirea lor istorică, pentru a vedea cum contextul a influențat teologia și practica împărtășaniei.
  4. Astăzi este văzută ca problematică găsirea unității în chestiunea naturii împărtășaniei: taină, simbol sau amintire. În consecință, este considerată, de asemenea, problematică găsirea unității în practica împărtășaniei, mai ales în perioadele de regândire critică a eclesiologiei evanghelice în general și a doctrinei despre Cina Domnului în special.

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Вероучение евангельских христиан-баптистов // «Братский вестник», Журнал Всесоюзного Совета Евангельских Христиан-Баптистов. – Москва, 1985. – №4. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://mbchurch.ru/upload/iblock/cc3/bv _1985_4.pdf
  2. Вечеря Господня // «Братский вестник», Журнал Всесоюзного Совета Евангельских Христиан-Баптистов. – Москва, 1947. – №3. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://mbchurch.ru/ upload/iblock/80b/bv_1947_3.pdf
  3. Из жизни поместных церквей // «Братский вестник», Журнал Всесоюзного Совета Евангельских Христиан-Баптистов. – Москва, 1985. – №5. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://mbchurch.ru/upload/iblock/38b/bv_1985 _5.pdf
  4. Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Evanghelic Baptist din Moldova. Sursa Internet: https://baptist.org.md/ro/?page_ id=901
  5. Сипко, А. К. Держись образца здравого учения. Сборник статей. Spokane, WА: National Color Graphics Inc, 2010.
  6. Храпов, Н. П. Дом Божий и служение в нем. Практическое пособие для служителей церквей. Издание Совета Церквей ЕХБ, 1974. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://sites. google.com/site/hermannhartfeld/chrapow-n-p-dom-bozij-i-sluzenie-v-neem

_____________________________________

[1] Храпов Н. П. Дом Божий и служение в нем. Практическое пособие для служителей церквей. Издание Совета Церквей ЕХБ, 1974. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://sites.google.com/site/ hermannhartfeld/chrapow-n-p-dom-bozij-i-sluzenie-v-neem

[2] Вечеря Господня // «Братский вестник», Журнал Всесоюзного Совета Евангельских Христиан-Баптистов. – Москва, 1947. – №3. – C. 12. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://mbchurch.ru/upload/ iblock/80b/bv_1947_3.pdf

[3] Ibid., p. 13.

[4] Вероучение евангельских христиан-баптистов // «Братский вестник», Журнал Всесоюзного Совета Евангельских Христиан-Баптистов. – Москва, 1985. – №4. – C. 46–47. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://mbchurch.ru/upload/iblock/cc3/bv_1985 _4.pdf

[5] См. Из жизни поместных церквей // «Братский вестник», Журнал Всесоюзного Совета Евангельских Христиан-Баптистов. – Москва, 1985. – №5. – C. 73. [Интернет ресурс]. Режим доступа: https://mbchurch.ru/upload/iblock/38b/bv_1985_5.pdf

[6] Сипко А. К. Держись образца здравого учения. Сборник статей. Spokane, WА: National Color Graphics Inc, 2010. – С. 245–246.

[7] Ibid., p. 247.

[8] Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Evanghelic Baptist din Moldova. Sursa Internet: https://baptist.org.md/ro/?page_id=901

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.