Pilda unui tată risipitor – Dragostea risipitoare a tatălui

Unul dintre adevărurile pe care le descoperim, atunci când Îl acceptăm pe Domnul Isus în viaţa noastră este marele paradox (enunţ contradictoriu, părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut) despre milă şi pedeapsă – merităm una, dar pretindem alta. Mai mult ca atât, merităm pedeapsa şi primim înfierea.

Să luăm aminte la câteva versete încă o dată:

„Tată dă-mi partea mea de avere, ce mi se cuvine. Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată,  unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. A cheltuit totul şi a venit ca un „boschetar” acasă, şi tatăl a zis robilor săi (parafrazarea îmi aparţine): „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim”.

Nu ştiu ce credeţi, dar eu zic: „Ce risipă! Ce Tată risipitor! Ce a meritat fiul şi ce i-a dat tatăl? Cu adevărat, este vorba despre un tată risipitor. Haideţi să medităm împreună la pilda unui tată risipitor.

Deşi această istorie a devenit faimoasă, avînd titlul despre Fiul Risipitor, în centrul pildei este un tată risipitor. Unul care risipeşte dragoste în loc de ură; bine în loc de rău; iertare în loc de pedeapsă; acceptare în loc de respingere.

 

Nu ştiu ce credeţi, dar eu zic: „Ce risipă! Ce Tată risipitor! Ce a meritat fiul şi ce i-a dat tatăl? Cu adevărat, este vorba despre un tată risipitor.

 

Îmi imaginez că imediat după ce Domnul Isus a încheiat de spus această pildă, aştepta ca cei din jurul Lui să întrebe: „Cine este acest Tată? Şi Isus ar fi răspuns: „Acest Tată e Dumnezeu şi El, cu adevărat, este un risipitor”.

Luînd lucrurile în felul acesta, ne întrebăm: „Ce înseamnă risipire? – Risipire înseamnă să dai ceva cuiva care nu merită. Să împarţi un bun unuia care merită un rău, ce risipă! Risipă mai înseamnă să investeşti greşit o avere, adică să dai cuiva ceva, de la care nu numai că nu vei avea dobândă, ci nu ai nici o şansă să-ţi primeşti înapoi investiţia. În astfel de cazuri noi zicem: nu dăm nimic, deoarece nu dorim să ne risipim agonisirea în vânt.

Şocant! Nu-i aşa? Dumnezeu este cu adevărat risipitor, ştie totul despre noi şi, totuşi, risipeşte dragostea Sa faţă de noi, netrebnicii. Dacă aşa stau lucrurile, atunci cu adevărat, descoperim că pilda aceasta este pildă unui Tatăl risipitor.

Din aceasta învăţăm că în Împărăţia lui Dumnezeu Regele este mai mult decât un conducător, El este un îndrăgostit şi a trăi în Împărăţia Lui înseamnă să fii iubit fără să meriţi.

 

Pilda unui tată risipitor sau pilda unei iubiri risipitoare

 

În această pildă Domnul Isus vorbeşte despre un tată risipitor în câteva moduri stranii de tot. În primul rând:

Risipitor în privinţa dreptului la proprietate (v.12, Deut.21:17)

 

Atitudinea meschină a fiului: Aici fiul a jucat un joc meschin: în primul rând, ştia că împotriva legilor ţării, tatăl nu-i va refuza: După obiceiurile ţării, un fiu trebuia să înveţe sa lucreze şi să dea tot ce câştiga tatălui, chiar şi după căsătorie continua să facă acelaşi lucru. Aceasta diferă foarte mult de ceea ce are loc actualmente în civilizaţia Europei din secolul XXI, dar să nu uităm că această pildă a fost spusă în Asia, unde şi s-au păstrat până în prezent aceleaşi obiceiuri. Descoperim că diferenţa este semnificativă, mulţi ar zice: „Nu este corect, cum se poate aşa ceva, de fapt, după normele noastre şi, mai cu seamă, cele vestice – nu este corect, dar după normele Răsăritului era corect, de ce? Pentru că în sistemul vestic dreptul cel mai mare îl are cel nevrednic ori copilul, în timp ce în Răsărit dreptul aparţine tatălui, atât timp cât acesta este în viaţă.

 

Risipitor de dragoste

 

În al 2-lea rând, tatăl manifestă o dragoste risipitoare. Istoria la care se referă Domnul Isus este una cu totul stranie. Tatăl ascultă de fiul său şi-i dă drumul să plece. În astfel de cazuri noi am zice că tatăl şi-a pierdut minţile. Din ce considerent sa fac aceasta? Îmi iubesc prea mult fiul, ca să-i dau drumul să plece pe un drum greşit. Oare nu-i aşa? Dar, tatăl din pilda Domnului Isus procedează extravagant, risipitor, zicem noi. Totuşi, descoperim că tatăl din această pildă a ştiut că dragostea posedă doar ceea ce eliberează. De asemenea, mai înţelegem că separarea este văzută de tatăl ca şi o agonie după întoarcerea fiului, este un „la revedere” înfundat în fundul gâtului, rămas nespus.

Fiul şi-a părăsit tatăl fără a-şi crea planul „B” de a se mai întoarce în casa părintească. De fapt, în această pildă descoperim atitudinea noastră faţă de Dumnezeu, noi toţi am procedat aşa cu Tatăl nostru Ceresc. După ce am primim de la El viaţă, plecăm fără dorinţa de a ne mai întoarce. Ştim noi oare cât de mult această atitudine frânge inima lui Dumnezeu?

 

Risipitor de iertare şi sentimente

 

Tatăl din această pildă face risipă de iertare şi sentimente în ce priveşte valoarea unui fiu destrăbălat (v.20-24).

În această pildă tatăl este un risipitor de iertare. Fiul vine să-i ceară iertare, dar el parcă nu aude. Aici se ascunde marele secret, în spatele acestei iertări stă dragostea risipitoare a tatălui. Totuşi, secretul aici constă în atitudinea fiului. Nu mai era nevoie ca tatăl să audă solicitarea iertării, ea era acolo. De aceea, tatăl nici măcar nu încearcă să explice ceva fiului.

Din moment ce omul îşi vine în fire, Dumnezeu cunoaşte ce este în inimă. Conştientizarea faptului, că ai întristat faţa sfântă a lui Dumnezeu este suficientă pentru a face următorii paşi spre a obţine iertarea Lui.

 

Risipitor de justiţie faţă de un fiu care merita osânda

 

  • robă
  • inel
  • încălţăminte
  • viţelul îngrăşat – sărbătoare

 

Risipitor de demnitate (v.28)

 

Imaginea fugii unui om în vârstă era mai mult decât înjositoare (v.20). Dar tatăl din pilda aceasta face risipă de demnitate. El acceptă să fugă, în pofida vârstei şi obiceiurilor din poporul dat, cu alte cuvinte, deşi fuga era o ruşine, tatăl o acceptă. Ruşinea mai consta şi în faptul, că nici nu se putea descurca prea bine cu fuga, picioarele se mişcau mai lent decât bătăile inimii şi arăta caraghios în ochii celor ce-l urmăreau. Picioarele lui nu răspundeau cerinţelor lăuntrice ale inimii. Tatăl risipitor depăşeşte toate limitele cu un singur scop, să-şi cuprindă fiul. Aleargă să-şi primească odorul acasă.

 

Istoria acestei pilde mai descoperă o risipă de demnitate

 

Fiul cel mare s-a supărat foc atât pe fratele său, cât şi pe tatăl său. Observaţi, ce risipă! Fiului mai mare îi este silă să-şi salute fratele exact aşa, cum nouă ne este greu să ne salutăm unii pe alţii, fiul face mofturi, ba chiar, scandal, iar smeritul tată vine şi îşi roagă odorul neprihănit să intre în bucuria tatălui.

Aici aproape că rămân fără cuvinte, realizaţi pentru o clipă cât de greu noi ne plecăm urechile să ne auzim semenii ori să-i vedem, câte rânduri de ochelari ne-ar trebui să ne vedem enoriaşii?

Dar cel mai mult ce mă străpunge într-o asemenea scenă este că aceste manifestări sunt nişte cadre de pe Golgota, pe care le creăm Tatălui Ceresc. Să învăţăm de la El modestia, căci mândria am moştenit-o de la Satan, nu este nevoie s-o mai cocoloşim.

Adevărul pe care-l deducem din această pildă este că Dumnezeu în dragostea Sa faţă de noi aleargă după noi ca să ne întâlnească acolo, unde suntem în adâncul mocirlei. Dragostea Lui risipitoare Îl împinge să alerge spre noi, pentru a ne cuprinde în braţele Sale.

Nu ştiu ce credeţi dumneavoastră, personal, călătorind mult prin lume, o lume necreştină în Răsărit şi o lume postcreştină, umanistă în Apus, mă întreb: „De ce atâta risipă de dragoste?” Pilda tatălui risipitor ne aduce răspunsul. Da! În această pildă dragostea lui Dumnezeu capătă o imagine perfectă. Şi efortul pe care-l facea tatăl avea un singur scop – câştigarea fiului risipitor.

Dragostea risipitoare a Tatălui care-şi primeşte fiul şi poziţia pe care i-o acordă este una extravagantă! Ieşită din comun! Ea nu are limite!

Dacă putem pătrunde cu privirea noastră spirituală în spatele scenei derulate în această pildă, atunci în întâlnirea dintre tatăl şi fiul său vedem rezultatul suferinţei ori, altfel spus, rezultatul Golgotei. Prin ce Golgotă a trecut tatăl, aşteptându-şi fiul, care pentru o vreme foarte îndelungată nici nu dorea să-şi amintească de tatăl său.

Cunoaştem atât de puţin din misterul acesta. Mă întreb, am meritat oare eu iertarea? Desigur, nicidecum! Acesta este cel mai mare mister şi deşi nu-i putem pătrunde esenţa, doresc să mărturisesc că fiecare din noi are nevoie mai mult de dragoste, iertare şi reconciliere decât de respiraţie, hrană ori somn.

În pilda tatălui risipitor descoperim că din Eden până la sfârşitul veacului Dumnezeu aşteaptă un singur lucru de la om, să-şi vină în fire. Nimic nu este mai important pentru un tată decât faptul, ca fiul său ori fiica sa să-şi vină în fire. A-ţi veni în fire, după părerea lui Dumnezeu, înseamnă să-ţi dai seama de adevărata demnitate pe care o ai prin creaţie. Timp de secole, de la izgonirea din Eden încoace Diavolul a înşelat oamenii, şoptindu-le că Dumnezeu le ascunde ceva şi anume: cum să fie ca El. Satan a infiltrat această dorinţă diabolică a sa prin idolatrie atunci, când omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu stătea întins în faţa unui dumnezeu de piatră, argint ori aur, Satan zicea: „Ha! Ha!” Apoi, a continuat s-o facă prin ideologia ateistă şi s-a rânjit din nou, vulgar, zicând: „Ha! Ha!” Şi mai continuă să-l ispitească pe om şi astăzi prin umanism şi rânjeşte, în continuare, cum noi nu ne putem veni în fire. Ce mult doreşte Dumnezeu să ne descoperim identitatea noastră pe care o avem prin creaţie, oameni creaţi după chipul şi asemănarea Tatălui.

În încheiere, doresc să subliniez că Domnul Isus a spus această pildă, pentru a ne reaminti cum este Tatăl şi de ce face El această risipă: Tatăl ne iubeşte şi a dat totul pentru ca eu şi tu să înţelegem aceasta.

Nu ar fi o greşeală mai fatală decât a recunoaşte starea, a clătina din cap şi a rămâne lângă porci, în timp ce Tatăl se uită în zare şi aşteaptă ca tu să vii.

Vino la El chiar acum, aşa cum eşti de împotmolit şi răvăşit, El aşteaptă ca tu să îţi revii şi să îţi dai seama de valoarea pe care o ai înaintea Tatălui.

 

 Aplicaţii

 

În pilda tatălui risipitor descoperim că din Eden până la sfârşitul veacului Dumnezeu aşteaptă un singur lucru de la om, să-şi vină în fire. Nimic nu este mai important pentru un tată, decât faptul ca fiul său ori fiica sa să-şi vină în fire. A-ţi veni în fire, după părerea lui Dumnezeu, înseamnă să-ţi dai seama de adevărata demnitate pe care o ai prin creaţie. Timp de secole, de la izgonirea din Eden încoace, Diavolul îi înşeală pe oameni, spunînd că Dumnezeu le ascunde ceva şi anume: cum să fie ca Tatăl. Satan a infiltrat această dorinţă diabolică a sa prin idolatrie – atunci când omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu stătea întins în faţa unui dumnezeu de piatră, argint ori aur, Satan zicea: „Ha! Ha!” Apoi, a continuat s-o facă prin ideologia ateistă şi s-a rânjit din nou vulgar, zicând: „Ha! Ha!” Şi mai continuă să-l ispitească pe om şi astăzi prin umanism şi rânjeşte, în continuare, încît noi nu ne putem veni în fire. Ce mult doreşte Dumnezeu să ne descoperim identitatea noastră pe care o avem prin creaţie, oameni creaţi după chipul şi asemănarea Tatălui.

Pilda tatălui risipitor ne învaţă o lecţie mare, chiar superbă. Este mai uşor să primeşti iertarea Dumnezeului Sfânt decât iertarea fratelui păcătos. Dumnezeu este mult mai milostiv în judecăţile Sale decât mulţi oameni neprihăniţi.

Acum stăm cu toţii în faţa unei iubiri, pe care Dumnezeu o risipeşte pentru unul ca mine şi pentru unul ca tine, şi doresc să îţi spun că nimeni dintre noi nu o merită. Dar şi eu, şi tu putem s-o avem. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă fiecare, la rândul său, este de a-şi veni în fire.

A-ţi veni în fire înseamnă să-ţi dai seama cât de mult, mult te iubeşte Dumnezeu şi să vii la El chiar astăzi. În faţa acestei iubiri care se risipeşte pentru tine astăzi, nu îţi rămâne decât s-o accepţi şi să tresalţi de bucurie, pentru că eşti iubit. Şi să strigi cu toată puterea în lăuntrul tău: „Sunt iertat! Sunt iubit! Glorie Ţie, Tată Ceresc!”

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.