Patru caracteristici a conceptului reînnoit de misiune

Nu demult, lumea protestantă își aducea aminte de reformarea Bisericii, care era pornită de Martin Luter pe data de 31 octombrie 1517, ziua în care el a afișat cele 95 de teze pe ușile bisericii din Wittenberg cu scopul de reformare a Bisericii Catolice. De atunci au trecut aproape cinci sute de ani, totuși până și acum protestanții celebrează doar începutul reformei, nu și sfârșitul ei. Cu alte cuvinte, reforma pornită de Martin Luter cu cinci sute de ani în urmă încă mai continuă, sau cel puțin, trebuie să continuie și în zilele noastre. La astfel de idee au ajuns reformatorii din secolul șaptesprezece, care au venit cu sloganul: „ecclesia semper reformanda”, adică – „biserica, care trece printr-o reformă continuă”[1].

Primele generații de reformatori au constatat foarte repede, că reformarea continuă a Bisericii o va păzi de un nou impas doctrinar și moral[2]. De aceea, astăzi ne aducem aminte de începutul reformei Bisericii, dar nu și de sfârșitul ei.

În același mod trebuie percepute lucrurile legate și de înnoirea spirituală. Anul două mii cincisprezece l-am numit drept anul înnoirii spirituale[3]. Ne-am rugat pentru înnoire, am predicat despre aceasta și am participat la conferințe, unde s-a făcut apel la înnoire. Toți am depus eforturi în mod diferit cu gândul la înnoire. Și acum, la sfârșitul acestui an mă întreb dacă am obținut înnoirea dorită sau poate că mai avem nevoie încă de un an sau doi, ca să continuăm calea spre înnoire și s-o realizăm acolo unde nu am reușit să o atingem?

În Efeseni 4:23-24a Apostolul Pavel ne îndeamnă: „Să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou”. Această poruncă nu este dată doar pentru o singură ispravă, ci pentru permanenta noastră practică creștină. Pentru că înnoirea este un proces, care însoțește pe un copil al lui Dumnezeu toată viața, până la venirea vremii pentru înnoirea tuturor lucrurilor (vezi Mt. 19:28). Aceeași idee a înnoirii în mod continuu o putem găsi la Coloseni 3:10, unde Pavel scrie: „și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut”. Timpul prezent al participiului grecesc „anakainoumenon” presupune o înnoire continuă cu efect pe termen lung în sensul „acel, care este înnoit tot timpul”[4]. Și la 2 Corinteni 4:16 Pavel spune: „… chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi”. Așadar, aceste texte ne îndeamnă spre o înnoire continuă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Și necătând la faptul, că anul 2015 se apropie de sfârșit, totuși unul din scopurile acestui articol este ca să ne determine spre înnoire și creștere continuă în Cristos.

Conform specialiștilor în domeniul misiunii, paradigmele misionare sunt în permanentă schimbare, trecând prin proces de transformare[5]. Haideți să ne concentrăm în mod special la înnoirea misiunii noastre și împreună să revizuim perceperea noastră asupra misiunii.

Ce înțelegem prin cuvântul „misiune” și ce asociații naște acest termen în imaginația noastră? Astăzi, cuvântul „misiune” este însoțit de diferite adjective. Deseori auzim despre misiune diplomatică, sau misiune militară, la fel și despre misiunea vreo unei companii comerciale sau a unei organizații non guvernamentale. Literatura teologică ne descrie misiunea lui Dumnezeu, sau misiunea Bisericii Universale. Însuși cuvântul „misiune” provine de la substantivul latin „missio” și se traduce în limba română ca și „trimitere”, dar „misionari” sunt cei, care erau trimiși să realizeze o sarcină importantă. Cuvântul noutestamental „apostol” este o transliterare din cuvântul grecesc „apostolos” și este sinonimul cuvântului „misionar”. Luând în considerare, că Marea Trimitere este dată nu doar celor 12, ci întregii Biserici putem spune că într-o oarecare măsură, fiecare creștin este un misionar. Și totuși, ce înțelegem prin cuvântul „misiune”?

În opinia mea interpretarea conceptului de misiune trebuie să cuprindă mai multe „fațete” sau părți componente ale acesteia, dintre care vreau să subliniez în mod special doar 4, și anume: misiunea percepută ca și „intervenție”, misiunea văzută drept o „inițiativă”, misiunea ca și „insistență” și misiunea din perspectiva „integrării”. Alegerea acestor patru caracteristici a conceptului de misiune se datorează în mare parte celor patru obstacole majore, care stau în calea misiunii Bisericii contemporane: impasul, inertia, instabilitatea și izolarea. Acestea afectează grav misiunea noastră. Așadar astăzi trebuie să ne amintim că, pentru noi, misiunea înseamnă: intervenție și nu impas, inițiativă și nu inerție, insistență, nu instabilitate, de asemenea înseamnă integrare și nu izolare. Și cu toate că aceste cuvinte încep cu aceeași literă, impactul asupra misiunii unora din ele este totalmente diferit de impactul altora.

 

Misiunea din punct de vedere al unei INTERVENȚII 

 

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) definește intervenția ca fiind o participare sau intrare într-o acțiune; la fel, ca și efort îndreptat spre un anumit scop[6]. Pe de altă parte, noi ne confruntăm cu un impas – situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă[7] în misiune.

Misiunea întotdeauna este o intervenție intenționată și conștientizată într-o situație critică cu scopul de a o schimba spre folosul oamenilor și spre slava lui Dumnezeu. Caracterul acestor schimbări definește ideologia noastră, care ne provoacă la misiune și care sprijinește necesitatea unei astfel de intervenții. Din moment ce suntem de acord cu o anumită misiune, contestăm statuts quo-ul unei situații anumite și depunem efort pentru a schimba situația spre bine. În ciuda tuturor pericolelor, a problemelor, a crizelor sau a viciilor, misiunea întotdeauna vine cu o alternativă. Misiunea nu poate exista acolo, unde nu este loc pentru un scenariu alternativ sau loc pentru speranță și luptă pentru sfințenie și viitor.

Dacă nu-ți place vreo situație sau starea familiei, a bisericii, a comunității sau a țării tale, atunci schimb-o. Ca lucrurile să se schimbe spre bine, deseori este suficient doar să-ți asumi răspunderea și să intervii în situație cu o alternativă sănătoasă. Dar atât timp cât nici măcar nu te-ai rugat și nu ai încercat, să nu spui că este imposibil să schimbi ceva. În loc să absolutizăm răul în jurul nostru, este mai bine să luptăm cu el și să creem alternative. De asemenea, în loc să lăsăm mâinile jos, este mai bine să le întindem celor căzuți.

Bineînțeles că noi nu suntem în stare să schimbăm toate situațiile de criză cu care ne confruntăm aici și acum. Mai ales atunci când este vorba de acele situații, cu care ne confruntăm din generație în generație. Și totuși, multe din situațiile, pe care le considerăm fatale, în realitate se supun schimbărilor spre bine. Doar că pentru astfel de schimbări este nevoie de mai mult timp și mai mult efort, dar schimbările pot atinge un nivel mai scăzut sau un rezultat diferit de cel dorit inițial. În acest context este bine ca să ne amintim de una din cunoscutele rugăciuni: „Doamne, dă-mi smerenie ca să pot primi ceea ce nu pot schimba, dă-mi curaj ca să lupt cu ceea ce pot schimba și dă-mi înțelepciunea de a le deosebi una de cealaltă”[8]. Dacă noi, ca și lideri ai bisericii ne vom ruga mai des cu astfel de rugăciuni și vom cere permanentă călăuzire de la Domnul în situații de criză, atunci atât în bisericile cât și în comunitățile noastre dar și în țara noastră se vor produce multe schimbări spre binele oamenilor și spre slava lui Dumnezeu.

 

Misiunea din punctul de vedere al unei INIȚIATIVE 

 

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) definește inițiativa ca faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenându-i după sine și pe alții[9]. Totodată noi ne confruntăm cu inerția – proprietate a unui sistem de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi[10] în misiune.

Primul inițiator al misiunii este Dumnezeu. Atunci când oamenii preferă întunericul în loc de lumină, El inițiază planul de salvare (vezi Ioan 3:19). El a decis să vină la ai Săi, chiar dacă ai Săi nu l-au primit (Ioan 1:11;). În Romani 5:8 ni se spune că: „Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi”. Dumnezeu nu a așteptat până când oamenii se vor sătura de păcat ca abia atunci să caute scăpare. El inițiază planul de salvare chiar printre acei, care iubesc viața păcătoasă, deoarece Dumnezeu îi iubește nespus de mult și nu dorește moartea păcătosului.

Deci trebuie să luăm inițiativă în a aduce schimbări. Prin urmare, în loc să așteptăm până când vor veni oamenii la noi, să manifestăm inițiativă și să mergem noi la ei. Însă înainte de toate, este nevoie să inițiem o strategie misionară proactivă, în loc de una reactivă[11]. Strategia misionară reactivă se concentrează pe lucrurile negative. Totodată, strategia misionară proactivă se focusează pe lucrurile pozitive.

Spre exemplu: noi observăm cum tinerii din comunitatea noastră încep să fumeze la o vârstă fragedă, astfel destrugând propria sănătate. Dar cum procedăm noi în așa cazuri? Este bine atunci când avem curaj și prindem momentul potrivit pentru a-i preveni că fumatul le distruge sănătatea și că este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Dar oare aceasta este de ajuns? Oare câți tineri lasă fumatul după astfel de îndemnuri? În asemenea caz, ei pot doar conștientiza că fac ceva rău. Totuși, încă nu sunt motivați pentru a se lăsa de această practică, deaoarece încă nu văd o alternativă pentru acest viciu, cu care deja s-au obișnuit.

Alternativa apare atunci, când pe lângă consecințele fumatului le mai vorbim și despre privilegiile practicării sportului. Dacă fumatul distruge sănătatea, sportul o întărește. Alternativa apare atunci, când noi nu doar îi sfătuim să practice sportul, dar și când și le facem o invitație concretă la un meci de fotbal, de baschet sau de volei, atunci când instalăm o masă de tenis, deschidem o secție de Taekwondo sau de fitness, atunci când le dăruim o bicicletă sau când le construim un stadion sau le amenajăm un teren sportiv.

Predicarea Evangheliei și chemarea oamenilor la o viață sfântă și sănătoasă obligă biserica la crearea unor astfel de alternative, datorită cărora o viață de vis sfântă și sănătoasă devine o posibilitate și o realitate pentru comunitatea în care se află biserica. Biserica reactivă nu face decât să critice tinerii din cauza fumatului și să-i îndemne să renunțe la acest viciu, pe când biserica proactivă își asumă responsabilitatea socială și luptă cu situația creată, pentru a aduce o alternativă posibilă prin idei concrete și proiecte concrete.

 

Misiunea din punctul de vedere al INSISTENȚEI 

 

Dicționarul explicativ al limbei române (DEX) definește insistența ca fiind neclintirea în susținerea unei păreri sau în realizarea unei acțiuni; stăruință și perseverență[12]. Pe de altă parte, noi ne confruntăm cu instabilitatea – nestatornicie, inconsecvență și inconstanță[13] în misiune.

Lumea se tot opune voii și planurilor lui Dumnezeu, totuși El nu încetează să insiste. El procedează exact ca și un tată iubitor și matur, care știe foarte bine de ce au nevoie copiii lui și le slujește, indiferent dacă este apreciat sau nu pentru grija sa. Prin urmare, dragostea și grija față de copiii săi este mai presus decât părerile și atitudinea lor. Tot așa este și Dumnezeu, care nu încetează să intervină, să inițieze și să insiste în lucruri bune și sănătoase. Epistola către Evrei începe, prin a ne descrie insistența lui Dumnezeu, realizată în vremurile străvechi prin proroci. Autorul acestei epistole spune, că Dumnezeu a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri (Evrei 1:1). Pentru a-și atinge scopul Său divin, El folosește la maxim creativitatea și îndelunga Sa răbdare, ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. În pilda despre vierii ticăloși, iarăși descoperim caracterul insistent al lui Dumnezeu. El așteaptă roadă de la vierii Săi. Așa că iarăși, le mai dă o șansă, pentru a păstra relații și a realiza înțelegerea inițială. Dumnezeul Bibliei nu se lasă bătut. El nu cedează la jumătate de cale, deoarece știe că luptă pentru cele mai performante scopuri și realizări.

Deseori oamenii privesc misiune ca și pe o aventură. În special, atunci când este vorba despre plecarea în altă localitate sau în altă țară. Totuși, plecare în misiune de dragul de a vedea țara sau lumea nu este cel mai bun motiv. Motivul de bază pentru misiune trebuie să fie dorința de a sluji altora, și nu cel de a ne distra sau a ne dezvolta pe noi înșine. Misiunea presupune o cale lungă și deloc ușoară, dar totodată, această cale este una adevărată. Iată de ce merită să mergem pe ea. De obicei, în lucrarea de misiune noi avem parte nu doar de emoții plăcute, dar și de unele neplăcute, dintre care, oboseala, frica, îndoiala și disperarea sunt cele mai experimentate. Având astfel de experiențe oamenii se dezamăgesc repede în așteptările lor și deseori renunță la misiune. Ca să evităm astfel de cazuri, trebuie să avem un motiv sănătos pentru misiune, un caracter insistent, o părtășie și o colaborare strânsă cu ceilalți slujitori. De unul singur este prea greu ca să faci față unei lucrări mari. Așa că trebuie să conlucrăm și să colaborăm unii cu alții, trebuie să implementăm proiecte și strategii interbisericești și să nu ne limităm doar la viziunea și slujirea bisericii locale.

Oare cât suntem gata să investim înainte de a vedea rodul misiunii? Un proverb chinezesc spune: „Dacă faci planuri pe un an, seamănă grâu; daca faci planuri pe un deceniu, plantează pomi; daca faci planuri pentru o viață, învață-i și educă-i pe oameni”[14]. În misiunea Divină noi avem de a face cu oameni. Cel care are experiență în creșterea și educarea copiilor înțelege bine cât efort necesită un astfel de lucru. Cu nașterea, creșterea și educarea copiilor lui Dumnezeu lucrurile nu stau mai ușor. Orice om necesită, în mod constant și insistent, multe investiții.

Misiunea din punctul de vedere al INTEGRĂRII

 

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) propune mai multe definiții pentru cuvântul integrare. În general, integrarea este reuniunea mai multor părți într-un singur tot. În matematică integrarea înseamnă determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale. În medicină integrarea este capacitatea sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului[15]. Pe de altă parte, noi ne confruntăm cu izolarea, care la nivel socio-uman presupune retragere, înde­părtare de ceilalți oameni, de societate, vădind o atitudine individualistă[16] în misiune.

O misiune integră este alcătuită din diferite misiuni specifice, legate de diferite domenii ale vieții. Misiunile specifice pot fi axate pe predicarea Evangheliei, sau pe plantarea unei noi biserici, precum și pe ajutor umanitar oferit celor nevoiași dar și pe apărarea celor prigoniți. De asemenea, o viziune mai amplă le poate integra pe toate acestea în cadrul unei misiuni globale, unde acestea se îmbină și se completează una pe cealaltă.

Așadar, să avem grijă nu doar de sufletul omului, ci de întreaga ființă umană. Să nu avem grijă doar de membrii bisericii noastre, ci și de membrii familiilor acestora și de toți cei, care vizitează sau frecventează biserica noastră. Să nu ne limităm în ajutorul nostru doar la sfaturi și urări de bine, ci să ajutăm și prin fapte concrete. Să nu ne limităm doar la viața și dezvoltarea bisericii locale, ci să sporim în dezvoltarea poporului lui Dumnezeu, păstrând și dezvoltând relații și parteneriate cu celelalte biserici din regiunea în care ne aflăm, dar și din țară și din întreaga lume. Suntem o familie prea mare, ca să ne simțim singuri și neputincioși.

Să nu trăim viața cu Cristos într-o manieră izolată. Izolarea este predecesorul disperării. Mai întâi de toate diavolul ne separă unul de celălalt și apoi, pe unul câte unul ne aruncă în prăpastia apatiei și a disperării. Uneori izolarea are conotații pozitive și presupune folos, cum ar fi spre exemplu, izolarea termică, fonică sau hidroizolația. Dar aceasta nu este valabilă și în cazul bisericii. Odată izolată social, biserica este ca și o lumânare aprinsă și pusă sub obroc. Misiunea noastră constă nu doar în aceea ca să ardem pentru Domnul, ci și ca să luminăm oamenilor, care sunt înconjurați de întuneric (Matei 5:14-16).

Creierul uman este alcătuit din zeci de miliarde de celule, numite neuroni, care compun cea mai complexă rețea bioenergetică din lume. Separți noi nu suntem decât niște celule, dar împreună – trupul lui Cristos – cea mai complexă rețea socială din lume. Deci, misiunea integră pune înaintea noastră niște sarcini, cărora nu le putem face față decât unindu-ne și consolidându-ne forțele.

La sfârșitul anului 2015, îndemnul meu este ca să continuăm procesul de înnoire spirituală în toate domeniile vieții și să practicăm în contextul misiunii noastre înnoite mai multă INTERVENȚIE, INIȚIATIVĂ, INSISTENȚĂ și mai multă INTEGRARE.

______________

[1] Бинцаровский Д. Протестантизм без реформации / Индекс по автору. [Интернет ресурс]. Режим доступа: http://www.reformed.org.ua/ Дата доступа: 30.11.2015.

[2] Ibid.

[3] Anul înnoirii spirituale/actual/sait oficial al Uniunii Bisericilor CEB din Moldova: www.baptist.org.md. Data solicitării: 30.11.2015.

[4] Compară explicarea cuvântului la: Лингвистический и экзегетический ключ (Роджерс), комментарий ανακαινουμενον praes. pass. part, от ανακαινοω (#383), Praes. (Lightfoot) на Кол.3:10. [Интернет ресурс]. Режим доступа: www.biblezoom.ru. Дата доступа: 30.11.2015.

[5] Бош Д. Преобразование миссионерства. – СПб.: Библия для всех, 1997.

[6] Intervenție. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[7] Impas. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[8] Reinhold Niebuhr. Serenity Prayer. Resursă electronică. Pagina de accesare: https://en.wikipedia.org/ Data accesării: 09.12.2015.

[9] Inițiativă. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[10] Inerție. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[11] Terminologia este împrumutată de la Johan Condelin.

[12] Insistență. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[13] Instabilitate. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[14] Rodica Bogdan. Planurile noastre în Planul Său. Revistă de atitudine creștină IMPULS, martie 3, 2008. Impuls Nr.5. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.revistaimpuls.ro/ Data accesării: 12.12.2015.

[15] Integrare. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

[16] Izolare. Dicționar Explicativ al Limbii Române. Sursă electronică. Pagina de accesare: www.dexonline.ro/ Data accesării: 07.12.2015.

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.