Vă rugăm să ne relataţi câteva date, privitoare la originea, studiile şi activitatea dvs. în prezent.

M-am născut într-o familie de credincioşi baptişti în satul Antoneşti, raionul Ştefan-Vodă pe 3 noiembrie, 1976. Sunt recunoscător părinţilor mei, care m-au educat în spiritul fricii de Dumnezeu. La vârsta de 14 ani, într-o seară de joi a lunii august, 1991 mi-am predat viaţa în mâna Domnului Isus. Cu un an mai târziu, m-am botezat. Aşa a început călătoria mea pe drumul crucii. După absolvirea şcolii medii din satul natal, am plecat să-mi continui studiile la Liceul Evanghelic “Logos” din Timişoara, pe care l-am absolvit în 1995. În acelaşi an, m-am înscris la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, ca urmare a faptului, că am înţeles chemarea lui Dumnezeu de a deveni un lucrător în ogorul Său. După finalizarea studiilor teologice de la Bucureşti, în 1999 am venit la Chişinău, unde m-am implicat ca slujitor în Biserica Baptistă “Sfânta Treime”, precum şi ca profesor la Colegiul Teologic-Pedagogic. Timp de patru ani am fost pastor al Bisericii “Sfânta Treime”.

În prezent, sunt slujitor la Biserica Baptistă “Speranţa”. În toţi aceşti ani de când am venit la Chişinău am avut o activitate didactică neîntreruptă la colegiu.  Unul dintre cadourile pe care mi le-a oferit Dumnezeu după convertirea mea a fost familia: o soţie minunată şi o fetiţă nemaipomenită.

Cine v-a influenţat, în mod special, pentru a atinge aceste scopuri în viaţă? 

Au fost foarte mulţi oameni care m-au influenţat în perioada mea de formare. Aşa cum am menţionat deja, părinţii au, poate, cel mai mare merit. De asemenea, un rol important l-au avut cei doi pastori pe care i-am avut în biserica din satul natal: fr. Ion Malancea (Nică, cum obişnuiau toţi să-i zică) şi fr. Alexandru Malancea. În acelaşi timp, l-am avut ca mentor şi pe fr. Mihai Malancea, care m-a îndrumat de foarte multe ori. Profesorii mei de la liceu – îl menţionez doar pe Marius Radu – şi de la Institut (sau Seminar, cum obişnuiam să-l numim) – Otniel Bunaciu, Ioan Bunaciu, Vasile Talpoş au reuşit, de asemenea, să fie bune călăuze pentru a-mi direcţiona viaţa.

Ce legătură există, după opinia dvs., între studiile teologice şi viaţa creştină practică, ştiam că predaţi şi disciplina “Viaţă creştină”?

Când Saul din Tars s-a întâlnit cu Hristos, a pus două întrebări cruciale: “Cine eşti?” şi “Ce vrei să fac?”. Viaţa creştină depinde de răspunsurile la aceste două întrebări. Nu putem să trăim “creştineşte” dacă nu Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi nici nu Îl cunoaştem pe Dumnezeu, dacă nu trăim “creştineşte”. Un creştin adevărat va trăi, punându-şi mereu aceste două întrebări. Teologia fără fapte este doar un exerciţiu intelectual. Iar fapta fără teologie este o închinare doar în duh, dar nu şi în adevăr. Viaţa creştină practică înseamnă exprimarea teologiei.

Fiindcă sunteţi pasionat de istoria bisericii creştine (materie ce o predaţi aici la colegiu) spuneţi-ne, este actuală credinţa şi învăţătura creştinilor din primele secole şi în zilele noastre?

Întotdeauna credinţa şi învăţătura primelor secole au fost actuale. Mesajul creştin niciodată nu se schimbă. Ceea ce se transformă mereu este cultura şi contextul. Sarcina creştinului este să fie relevant în orice cultură. Chiar autorii Noului Testament şi-au contextualizat mesajul. La o privire atentă asupra cărţilor lor, vom observa diferenţe de prezentare. Ulterior, unii părinţi apostolici, apologeţi şi părinţi ai bisericii au transmis mesajul creştin, îmbrăcându-l în filosofia greacă, pentru a putea fi relevanţi în culturile lor.

Descrieţi, în linii generale, portretul unui pastor contemporan-model.

Pastorul este, prin excelenţă, robul lui Dumnezeu. Cu părere de rău, unii consideră pastoratul o anumită poziţie care îţi conferă un soi de respect social sau ecleziastic. Pastorul este omul care slujeşte. Dar, ca să răspund specific la întrebare, pot spune că pe lângă trăsăturile caracteristice oricărui creştin, pastorul trebuie să fie un predicator. El trebuie să ofere hrană consistentă turmei sale. De asemenea, este necesar să fie un bun consilier; să asculte nevoile membrilor săi şi să încerce să le ofere anumite sfaturi. Totodată, pastorul va fi un bun organizator. Va organiza eficient activităţile din biserică. Nu pot să nu amintesc de faptul, că trebuie să fie şi un bun evanghelist. În acelaţi timp, va fi şi un apologet, şi apărător al turmei sale, precum şi un vizionar pentru biserica sa.

Acesta este, poate, un portret ideal.  Dar cu toţii recunoaştem că pastorii au şi ei slăbiciuni. Uneori pastorul are doar anumite înclinaţii, care sunt un fel de “talente pastorale”. Este greu să ai toate calităţile. Din acest motiv este esenţial ca el să lucreze în echipă cu alţii. Fiecare membru al echipei va pune accentul pe o anumită latură a slujirii.

În timpul cursurilor predate în cadrul Colegiului Teologic-Pedagogic, ce împărtăşiţi, în primul rând, studenţilor dvs.?

Orice şcoală teologică ar trebui să urmărească două obiective importante. Pe de o parte, formarea spirituală a studentului, iar pe de altă parte, formarea academică. Fiecare profesor trebuie să ţină cont de aceste două aspecte. În exerciţiul meu didactic încerc mai întâi să mă dăruiesc pe mine studenţilor, împărtăşindu-le din experienţa mea în vederea formării caracterului cristic. Totodată, caut să îmbin teoreticul şi practicul. În acest fel cred că se pot atinge cele două obiective majore.

A realizat Cornelia Boncev.