O călătorie în asia

În acest articol doresc să împărtăşesc cititorilor câteva lucruri interesante despre ţara pe care am vizitat-o într-o scurtă călătorie misionară. De data aceasta ne-am îndreptat spre Kazahstan, mai exact, spre zona de Sud a acestei imense ţări – regiunea Shуmkent. Scopul călătoriei noastre nu a fost de a distribui broşuri pe străzi sau de a predica Evanghelia prin pieţe, ci de a-i încuraja pe fraţii creştini de acolo, de asemenea, să instruim studenţii Şcolii Biblice din Shymkent în vederea cunoaşterii Scripturii şi slujirii bisericilor deja existente în ţara respectivă.

Am călătorit de această dată cu un bun coleg de serviciu, Victor Ormanji. Dînsul a predat două cursuri la două grupe diferite. La grupa rusă – un curs de “Introducere în Islam”, iar la o alta, de kazahi (pentu prima dată în istoria acestei şcoli acum există o grupă de etnici kazahi, cu predare în limba kazahă) un curs de “Metode de studiu biblic”. Eu am avut de predat cursul “Introducere în Vechiul Testament (I și II)”. Am fost plăcut surprinşi de setea pentru cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu a studenţilor de acolo. Atăt în timpul lecţiilor, precum şi în timpul pauzelor, chiar şi după ore eram asaltaţi de o mulţime de întrebări din partea studenţilor. În procesul de predare am încercat să punem mai mult accent pe aplicarea cunoştinţelor biblice în viaţa cotidiană şi în nevoile de slujire

 

BUCURIILE SI ÎNCERCĂRILE

 

Datorită bunătăţii lui Dumnezeu şi susţinerii fraţilor din Moldova prin rugaciune, călătoria noastră (şi la plecare, şi la întoarcere) a fost una deosebit de binecuvântată. De asemenea, vremea de acolo a fost foarte frumoasă, cu un soare gingaş de toamnă. Bineînteles, după cum, de obicei, nu există implicare în lucrarea Domnului fară să ai parte de încercări şi noi, de data aceasta nu am fost scutiţi de atenţia Celui Rău, copilaşii noştri, care au rămas acasă, s-au îmbolnăvit grav, însă, slăvit să fie Domnul, El ne-a întărit pe noi acolo unde eram şi, în acelaşi tmp, s-a atins de copii cu mâna Sa vindecatoare.

 

INTÂLNIRILE CU ABSOLVENŢII ŞI PĂRTĂŞIILE CU FRAŢII

 

În timpul vizitei noastre la Shymkent am avut fericita ocazie de a întâlni foştii noştri studenţi din Kazahstan – absolvenţi ai Colegiului Teologic-Pedagogic. Cei mai mulţi dintre ei sunt implicaţi în slujire, în lucrarea de răspândire a Evangheliei în ţara lor natală. Cel mai mult ne-au impresionat noile idei, pe care ei le găsesc şi le pun în aplicare, pentru ca lucrarea pe care o fac să fie mai eficientă. Un absolvent de-al nostru din Chişinău s-a căsătorit acolo cu o tânără de naţionalitate kazahă şi a înfiinţat în Shymkent o biserică de kazahi. Din motive de securitate nu putem să le publicăm numele.

De asemenea, ne-am bucurat şi de părtăşiile frumoase pe care le-am avut acolo cu fraţii noştri din Kazahstan. În timpul acelor întruniri am auzit o mulţime de mărturii despre faptul, cum fiecare L-a găsit pe Domnul Isus şi L-a primit ca Salvator personal. Fiecare convertire la Mântuitorul părea o adevarată minune. Cu lacrimi şi fiori am trăit acele clipe de părtăşie frăţească cu cei care s-au întâlnit cu acelaşi Domn într-o ţară atât de îndepărtată, împărtăşind aceeaşi credinţă cu noi. Chiar din prima zi a vizitei noastre în Kazahstan am fost invitaţi să participăm la o slujbă de inaugurare a unui nou locaş de închinare a bisericii locale de creştini cazahi. Biserica lor se numeşte “Senim” (credinţa). Am trăit sentimente deosebite, văzînd cum o mulţime de credincioşi kazahi Îl glorificau pe Domnul Isus în limba lor natală.

 

 VECHI URME CREŞTINE ÎN KAZAHSTAN

 

Unele dintre cele mai interesante lucruri, pe care le-am aflat acolo, au fost cu privire la istoria creştinismului din Kazahstan. Fraţii kazahi ne-au povestit despre rezistenţa creştină în faţa expansiunii islamice din vremurile de demult. Tribul Naimanilor s-a evidenţiat printr-un zel deosebit faţă de credinţa creştina şi a preferat sa fie destrămat, oamenii se lăsau omorîţi şi persecutaţi, dar, totuşi, nu au acceptat religia islamică. Acest trib există şi până astăzi în Kazahstan. Din acel trib avem o soră – studentă la Şcoala Biblică din Shymkent.  Kazahii au o tradiţie veche ce ţine de întâlnirea musafirilor. De obcei, stăpânul casei (chiar kazahi – musulmani) îşi întâmpină musafirii într-un mod extrem de neobişnuit. Gazda foloseşte în calitate de „Bun venit!” un cap de berbec, ars la foc doar la suprafaţă, cu o cruce tăiată pe frunte. Într-o altă ţară musulmană orice folosire a semnului crucii este interzisă. Cei mai mulţi kazahi nu mai ţin cont de semnificaţia adevărată a acelui semn şi, totuşi, continuă până astăzi practicarea acestei tradiţii vechi de origine creştina.

Alţi fraţi kazahi ne-au citit câteva versuri, scrise de un celebru poet kazah, care a trăit la începutul secolului al XX – lea şi al cărui nume era Sultan Mahmud. Biografia acelui poet este inclusă în manualele de literatură kazahă pentru clasa a cincia. Acel poet are versuri dedicate proclamării divinităţii Domnului Isus. Îmi amintesc câteva idei din acele poezii, traduse de fraţii kazahi: „Cei mai mulţi spun că Isa este un profet, dar eu aş vrea să spun că El a fost Cineva mult mai mare, însă dacă aş spune adevărul că El este Dumnezeu, m-ar străpunge mulţimea cu o suliţă şi m-ar înălţa direct la cer…” Acel poet a decedat la o vârstă de doar 28 de ani, dar a reuşit în scurta lui viaţă să lase un ”monument” în amintirea generaţiilor următoare de compatrioţi, susţinînd că Hristos a mai vizitat poporul kazah pe parcursul vechii lor istorii. El este gata şi acum din nou să cerceteze acest popor şi să-i arate dragostea Sa, oferindu-i mântuirea. Întrebarea este, însă: „Suntem oare gata noi înşine să fim acolo „mâinile”, „picioarele”, „gura” lui Cristos, care să aducă Vestea Bună, pe care am auzit-o şi noi altă-dată?

 

ÎNCHEIERE

 

Kazahstanul este o ţară imensă în comparaţie cu Moldova, dar majoritatea covârşitoare a populaţiei kazahe nu-L cunoaşte pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul lumii. Aceasta ţară mai este renumită şi prin „desţelinirea” pământurilor imense ale stepelor. Din punct de vedere spiritual, Kazahstanul are nevoie de o mare „desţelinire”, pentru a strânge multă roadă în  grânarele Domnului. Suntem noi pregătiţi să mergem în Kazahstan pentru a duce Evanghelia? Sau măcar să ne rugăm pentru poporul kazah şi pentru autorităţile acelei ţări, ca să lase uşile deschise pentru Buna Vestire? Dragă cititorule, chiar în momentele când citeşti aceste rânduri, te îndemn să înalţi o rugaciune pentru lucrătorii de pe câmpul Evangheliei din Kazahstan şi pentru studenţii din acea ţară, care învaţă la Colegiul Teologic-Pedagogic din Chisinău.

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.