Mişcarea baptistă din r. Moldova în anii – 1959 – 1980

În articolul de faţă mi-am propus să abordez cea mai dificilă perioadă a istoriei mişcării baptiste din fosta Uniune Sovietică. Am spus dificilă, din motiv că nu există  încă claritate la multe evenimente (neacces la arhiva securităţii, neclaritate politică), alţii evită să scrie, sau să discute la acest subiect pentru că încă unii participanţi la evinementele anilor – 60 mai sunt  în viaţă.Voi încerca doar să trec în revistă dezvoltarea mişcării Baptiste .

Scopul articolului este, doar descrierea istorică şi nu căutarea răspunsului ,,cine a fost corect şi de partea cui este adevărul în marea schizmă”. Ţin să menţionez că poziţia mea este următoarea – în urma acestui conflict nu a avut de câştigat mişcarea Baptistă şi ca rezultat roadele au fost strânse doar de partidul comunist. În acest material  îmi voi permite anumite comentarii, analize,  poate subiective pentru unii, dar este numai din cauza lipsei surselor de informare.

În 1957 Uniunea unională a bisericilor creştine evanghelice baptiste din URSS în continuare UUBCEB (rus. ВСЕХБ) numeşte Preşedinte a Uniunii Bisericelor Creştine  Evanghelice Baptiste din RSSM pe fratele Dmitri I. Ponomarciuc (nu a fost ales de congres, din cauza schimbărilor impuse de stat, prin modificarea statutului UUBCEB şi anume că preşedinţii erau numiţi de centru) Fratele Ponomarciuc (rus. Пономарчук) în 1918 se converteşte şi face parte din mişcarea baptistă, însă în 1925 trece la mişcarea penticostală. În 1945 după unirea uniunilor baptiste cu cea penticostală fratele Ponomarciuc este din nou la conducerea  Uniunii Unionale a bisericilor Evanghelice Baptiste. În acelaşi an vine la Chişinău iar prima perioadă a activităţii o petrece prin vizitarea bisericilor, face cunoştinţă cu pastorii din biserici.

Începând cu acelaşi an puterea sovietică intensifică lupta pentru închiderea bisericilor ortodoxe şi a caselor de rugăciune, scopul acestor acţiuni era bine definit – limitarea influenţelor în stat a sectanţilor şi ţârcovnicilor pentru a putea  progresa în educarea unei generaţii ,,noi – sovietice” .

Activtatea şi creşterea bisericilor evanghelice din anii 1950 a făcut ca statul să se grăbească în a lua măsuri represive faţă de biserici şi să construiască un ,,viitor luminos” unde biserica nu avea loc.

Era, de conducere Hruşciovistă este numită, era construcţiei comunismului. Se propuneau ani concreţi când  Uniunea Sovietică va ajunge la marele comunism iar termenul maxim a fost declarat de N.S. Hruşciov la începutul anilor 1980. Acest scop a fost rostit în cuvântarea sa la Congresul Internaţionalei Comuniste din anul 1957. Organele de stat împreună cu KGB-ul au intesificat lupta cu duşmanii comunismului, din rândul lor făcând parte şi bisericile creştine. Pe lângă agenţii ce-i aveau în biserici au mers să mai infiltreze oameni fideli partidului şi în conducerea ei.

Prezint extrasul unui document ce mărturiseşte acest fapt:

 

,,Extras din informaţia privind organizarea activităţii de agentură – operativă şi profilaxie în lupta împotriva acţiunilor duşmănoase ale ţârcovnicilor şi sectanţilor în RSSM

8 ianuarie 1960″

Strict confidenţial

KGB de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS

 

Comitetul securităţii de stat de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti, în anii 1958-1959, acţiunile sale de agentură – operative şi de profilaxie în vederea contracarării activităţii duşmănoase a ţârcovnicilor şi sectanţilor le-a desfăşurat în conformitate cu ordinele KGB de pe lângă CM al URSS cu deciziile organelor de partid şi ţinând cont de situaţia operativă concretă din republică.

Concomitent cu elaborarea şi contracararea acţiunilor duşmănoase, o mare atenţie a fost acordată limitării activităţii religioase a ţârcovnicilor şi sectanţilor şi influenţei lor asupra populaţiei, dezorganizarea sectelor şi ruperea lor de la sectanţi. În care scop a fost folosită presa, radioul, cinematograful, au fost desfăşurate procese judiciare deschise împotriva sectanţiior arestaţi pentru activitate antisovietică, procese publice. Accentul de bază în dezorganizarea sectelor a fost pus pe munca individuală cu sectanţii prin forţele agitatorilor din rândurile activului de partid şi sovietic şi a lucrătorilor operativi.

În prezent în Moldova funcţionează: 635 biserici ortodoxe, 7 mănăstiri, 16 comunităţi de rit vechi, 10 sinagogi şi 5 case de rugăciuni neânregistrate (minuscule), 2 comunităţi ale bisericii catolice romane, 75 comunităţi înregistrate şi 25 neânregistrate ale creştinilor evanghelişti baptişti numărând în total 6400 de oameni credincioşi, 12 comunităţi înregistrate şi grupuri neânregistrate de adventişti de ziua a 7- a cu un număr total de o mie opt sute de membri, secte ilegale: cea a iehoviştilor însumând circa 1 400 de oameni, cea a inochentiştilor – 250 de oameni, cea a adventiştilor reformatori – peste 250 de oameni, cea a penticostalilor… mai mult de 250.

Organele KGB din Moldova au efectuat practic pe parcursul ultimilor doi ani următoarea muncă privind ţârcovnicii şi sectanţii:

 

Cu privire la ţârcovnici şi sectanţi

În scopul rezolvării problemei de limitare a influenţei bisericii şi mănăstirilor asupra populaţiei, de reducere numerică a acestora şi a altor acţiuni a fost folosită agentura.

Reţeaua de agenţi pe linia bisericii ortodoxe constă în prezent din 16 persoane, între care ,,Cazanţev” şi Juriev” deţin funcţii de conducere în eparhie, ,,Voznesenschii”, ,,Belîi”, „Nichitin”, ,,Florea”, ,,Grigoriev” şi ,,Scurtu” sunt conducători de proropopiate (blagocinici) şi mănăstiri (,,Nichitin” şi ,,Florea” au fost racolaţi în anii 1958-1959). Cu participarea agenţilor mai sus-numiţi a fost redus în primul rând numărul de preoţi în parohii şi biserici.

La ordinul nostru agentul ,,Cazanţev” a rechemat din parohii 33 de ieromonahi sub pretextul că aceştia ar fi limitaţi în oficierea ritualurilor bisericeşti.

Asupra celor mai fanatici şi activi preoţi şi păstori au fost acumulate materiale com-promiţătoare, care au servit ca bază pentru înlăturarea lor din serviciu şi scoaterea din biserici” Aici documentul se încheie.

 

Putem vedea prin analiza acestui document un lucru enorm care a fost dus de securitate în slăbirea bisericilor creştine. Însă cea mai grea încercare pentru bisericile baptiste  era înainte şi începe cu anul 1959.

Acest an după părerea mea este de fapt, anul cel mai dificil în activitatea Baptistă, şi ea durează până în anul 1964 (după unii istorici nici până azi situaţia nu a fost rezolvată şi rămâne a fi încordată).

Această perioadă poate fi numită, perioada,, dezorientării intenţionate” şi de ,,conflicte” în cadrul activităţii mişcării baptiste.

 

Cauzele dezorientării

Trebuie de evidenţiat că au influenţat doi factori generali asupra apariţiei problemei:

 

Factorul intern

 

Începînd cu 1957 bisericile baptiste trec prin mari probleme, un număr de lucrători sunt arestaţi, alţii forţaţi să părăsească slujirea (şantajaţi şi discriminaţi intenţionat) şi astfel se crează o criză de lucrători experimentaţi. Multe biserici baptiste nu aveau pastori, diaconi, predicatori. UUBCEB au pus condiţii grele referitor la ordinare – un candidat trebuia sa aştepte cel puţin 2 ani, dar nu putea fi întărit fără acordul conducerii  comuniste locale şi aceasta ducea la biserici imature.

Alte biserici se aflau în ceartă cu membrii săi şi tot mai multe grupări desbinate în Uniune. Deasemenea este cazul să evidenţiem criza literaturii – bisericile nu aveau biblii, fraţii pastori, slujitorii, făceau copii de mînă a anumitor cărţi din Noul Testament în special, pentru a putea citi bisericii. Astfel predici slabe, certuri au dus la situaţia că mulţi membri nu aveau o creştere normală spirituală.

Se practica greşit conducerea bisericii, multe biserici nu aveau sfatul frăţesc, adunări generale ale membrilor, se limita numărul persoanelor implicate în slujire ş.a. La nivel de Uniuni nu se mai practica Congresurile, mult a suferit independenţa locală a bisericii mai bine zis ea a dispărut din practica baptistă. Se centralizează pe verticală conducerea astfel că numai Uniunea putea să rezolve problemele din biserici.

Nu aş da greş dacă astăzi voi afirma că toate aceste probleme se creau intenţionat de instanţele speciale ale URSS. În cadrul fiecărui soviet sătesc, orăşănesc, existau oameni numiţi de partid care trebuiau să se ocupe de biserici. Aceştia din urmă, presau, racoltau agenţi şi controlau fiecare serviciu divin, fiecare predică. Era enorm de greu să se efectuieze vizite pastorale, ele fiind considerate de multe ori ca muncă antisovietică, interzicându-se întîlnirea credincioşilor  înafara programului fixat de biserică.

 

Factorul extern

 

Este considerată anume decizia luată la 1957 în ianuarie la Moscova la Congresul Internaţionalei Comuniste, unde au participat comunişti din toate ţările lumii. Unul din discursurile ţinute la acest Congres a avut ca subiect ,,Impactul  religiei asupra ,,omului nou” la care sau discutat: (1) Zidirea bazei comuniste şi declararea victoriei comuniste („Să dispară necesitatea banilor şi proceduri marfă – bani, ci omul nou să aibă totul la dispoziţie în volum”). (2) Cu privire la crearea Omului Nou cu o mentalitate nouă comunistă. (3) Lichidarea pericolului capitalist . Care se manifestă şi prin religia sectantă (protestantă.)

 

Astfel că în vara anului 1959 în cadrul Uniunei Unionale li se transmite două documente care trebuiau să fie semnate de consiliul unuinii  şi mai apoi transmise prin biserici. (1) Cu privire la organizarea bisericilor Baptiste în URSS – era documentul de bază ce reglamenta viaţa bisericii. (2) Instrucţiuni slujitorilor din biserica  baptistă – era documentul ce dicta slujitorilor anumite condiţii greu de acceptat.

Din cauză că congresele bisericilor baptiste erau interzise fraţii din Uniunea Unională a bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste au decis să convoace o şedinţă lărgită la care au fost invitaţi să participe 30 de păstori şi să discute aceste documente. La această şedinţă au participat Jâdcov (rus. Жидков) – Preşedintele UUBCEB, Karev (rus. Карев) – Secretar General, Ivanov, fraţii Levindanto, Andreev, Orlov şi alţii. Ambele documente au fost citite de Jâdcov după care Karev a luat cuvîntul şi a zis: „Fraţilor când am citit prima dată documentele acestea, m-am umplut de revoltă, dar acum trebuie să fim conştienţi că de la noi se aşteaptă semnătura.” Citat din ,,Istoria BCEB din URSS”.

Jâdcov a zis: „Au văzut creşterea bisericii locale şi vreau să ne stârpească, oamenii ăştia care vin cu o ideologie opusă vreau să ne dezbine” [Citate din ,,Istoria BCEB din URSS”].

Însă după discuţiile  care au durat circa 30 zile documentele au fost semnate de toţi cei prezenţi acolo.

 

Documentele

 

Articole importante din ambele documente:

Uniunea Unională nu are dreptul să petreacă congrese şi conducerea trebuie să fie constantă. Orice schimbare poate avea loc numai la moartea unui membru din Consiliu Unional.

Prezbiterii regionali, sectorali şi raionali vizitând bisericile peste care erau puşi nu au dreptul să participe la serviciu prin predicare, să se amestice în viaţa internă a bisericii prin sfătuire, îndrumare sau influenţă a unei decizii. Astfel că ei puteau veni doar ca şi observatori.

Botezul se permite numai persoanelor care se încadrează în vârsta 18-30 şi nimeni nu are voie sa treacă prin botez dacă nu se încadrează în vârstă. Botezul trebuie să fie petrecut în biserică şi nicidecum în public. Doritorii pentru Botez trebuie mai întîi de toate să depună cerere la Sovetul sătesc (orăşănesc)  să fie discutată şi întrebată persoana dacă binevol face pasul acesta, apoi acceptată de ,,Soviet” prin vot, şi numai după acesta  persoana respectivă putea să primească decizia bisericii şi botezul.

La Serviciul religios în cadrul bisericii locale poate participa numai păstorul, diaconul, şi membrii comitetului,  alţii nu au dreptul să participe la programul religios.

În cadrul serviciilor se interzice chemarea la pocăinţă şi motivarea, ci un serviciu duhovnicesc trebuie să satisfacă membrii prin hrană religioasă.

Se interzice activitatea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor în cadrul serviciilor.

Orice lider de biserică trebuie să înregistreze biserica în cadrul Statului, o biserică neînregistrată la stat nu are dreptul să se adune pentru practicarea serviciilor religioase.

Credincioşii care au fost botezaţi pe ascuns să fie excluşi din comunitate  şi sa nu mai fie primiţi în biserică ca membri.

 

După ce au fost semnate documentele au fost trimise prin ţară ca slujitorii să facă cunoştinţă şi să le semneze.

1960 a început să se vadă reacţia Bisericilor locale. Spre uimirea conducătorilor UUBCEB şi a reprezentaţilor din stat marea majoritatea  bisericilor au refuzat semnarea documentelor. Au semnat doar bisericile a celor slujitori ce făceau parte din consiliu uniunii.

În anul acesta se aud tot mai multe critici la adresa conducătorilor spirituali din UUBCEB şi cereri de convocare urgentă a Congresului în care să-şi exprime fraţii din bisericile locale poziţia faţă de noua legislaţie tot mai des se spunea că consiliu UUBCEB nu are dreptul să impună  aceste instrucţiuni.

1961 Numai 20% dintre biserici sau înregistrat din nou după cererea doc,,Cu privire la organizarea bisericilor Baptiste în URSS” si au incercat sa împace documentele cu viaţa din biserică. Aceste biserici erau din oraşele mari ale URSS asupra cărora presiunea  puterii sovietice era şi mai mare.

Tot în 1961 se evidenţiază o grupă de slujitori care au avut curajul sa se proclame împotriva documentelor. Această grupă s-a numit grupa de iniţiativă, din cadrul bisericilor locale, ce îşi propuneau ca şi scop convocarea urgentă a Congresului Uniunii. Dacă în faza iniţială erau doar propuneri, mai tîrziu aceste cereri au început a fi rostite tot mai categoric. Pentru a fi auzi-ţi mai mulţi fraţi au propus să se formeze comitetul grupei de initiativă. Acest grup a fost format  din 11 membri, în frunte cu Ghenadii Kriucikov (rus. Геннадий Крючков) şi Gheorgii Wins (rus. Георгий Винс) în luna august.

În aceaşi lună au avut loc două întâlniri a consiliului Uniunii cu grupa de iniţiativă în care cei din urmă au cerut repararea greşelilor comise de consiliu prin semnarea documentelor si normalizarea vieţii spirituale din bisericile locale, deasemenea cererea primă era  convocarea Congresului Uniunii. Deci grupa de iniţiativă avea ca program:

 

(1) Convocarea Urgentă a Congresului Uniunii

(2) Anularea Documentelor semnate de UUBCEB

(3) Formarea unui Regulament nou de funcţionare a UUBCEB în care bisericele sa aibă mai multă independenţă

(4) Pocăinţa celor ce deja au semnat documentele.

 

În 29 noiembrie – 3 decembrie al aceluiaşi an se desfasoară şedinta Uniunii în care a fost discutată situaţia alarmantă pâna la acel moment şi Convocarea congresului Urgent.

Fraţii şi-au dat seama de greşeala pe care o făcuse-ră semnînd documentele, deaceea ei doreau să-şi dea demisia din funcţia ocupată. Au scris un demers la comitetul afacerilor religioase ca să obţină permisiunea petrecerii Congresului. Statul, intenţionat a tot amânat cu răspunsul făcând ca situaţia din teren să devină şi mai complicată. Au început certuri şi mai mari între biserici şi fraţi slujitori, pe toată perioada anului 1962. În toamna acestui an fraţii Uniunii văzând dezastrul care se produce au anunţat oficial că indiferent de răspunsul statului, UUBCEB îşi asumă responsabilitatea în organizarea Congresului Unional a bisericilor baptiste. Aici merită să ne oprim pentru a pune câteva întrebări la care probabil nu vom avea răspuns în timpul apropiat: De ce sa amânat atât de mult cu convocarea Congresului? De ce sa aşteptat permisiunea statului ştiind că ea nu va veni? De ce membrii Consiliului necătând la greşeala comisă au continuat sa-şi ocupe funcţia? De ce cei ce au semnat nu au mers prin bisericile locale pentru aşi cere iertare şi a lupta pentru păstrarea unitatăţii? De ce au luat o poziţie de aşteptare pentru a vedea ce va fi în continuare? De ce nu sau opus vehement atunci când unii slujitori au fost arestaţi din cauza poziţiei avute?

Statul a reacţionat şi el promt din partea sa. Au început indentificările şi arestările celor mai rîvnoşi fraţi în convocarea Congresului. Între anii 1960 – 1964 au fost arestaţi 141 de slujitori în mare parte slujitori ce nu au semnat documentele şi făceu parte din grupul de iniţiativă, iar in 1966 cifra sa dublat.

UUBCEB a luat decizia – convocarea Congresului în luna octombrie 1963. Astfel de lucrări nu s-au mai petrecut din 1944 când a intrat în vigoare noua lege a Cultelor .

În data de 15-17 octombrie a anului 1963 a avut loc  Congresul  UUBCEB la care au participat 450 delegaţi din toate cele 15 republici .

La acest congres au participat si membrii grupului de iniţiativă.

 

Discuţiile de bază a Congresului

 

Congresul a început cu cuvânt de salut din partea conducerii şi la acea cuvântare toţi fraţii care au semnat documentele din conducere au ieşit în faţă şi s-au pocăit de greşeala făcută.

Al doilea pas important a fost anularea documentelor semnate. Conducerea Uniunii le-au considerat nule şi au motivat Congresul să adopte un alt Statut al bisericilor baptiste. Aici au fost date cele mai multe desbateri între delegaţiile Congresului şi reprezentaţii grupei de iniţiativă care au criticat noul statut numind-ul document comunist. Grupa de iniţiativă a cerut să se respecte doctrina de bază în eclesiologie a mişcării baptiste pentru care au suferit mulţi baptişti şi anume: (a) separarea bisericii de stat, (b) independenţa bisericii locale, (c) Grupa de iniţiativă au mai propus ca cei ce au semnat să-şi respecte dorinţa şi să-şi dea demisia, pentru  ca Congresul să poată alege o nouă conducere, mai ales că conducerea nu a fost schimbată din 1944.

Dar propunerile lor nu au fost susţinute astfel că grupa de iniţiativă a părăsit în mod public lucrările congresului numindu-i pe toţi, colaboratori ai securităţii. Pentru toţi era clar că va urma o mare schizmă şi fapta dată nu este departe.

Însă atunci încă nu este anunţată formarea noii Uniuni a creştinilor Baptişti (desbinarea).

Deci congresul care a fost chemat pentru a reglamenta situaţia defacto şi mai mult a complicat-o. Se vedea că fraţii sau consultat cu Ministerul Cultelor pentru a lucra asupra ,,noului” statut a bisericii baptiste. Unii chiar susţin că noul Statut a fost impus consiliului UUBCEB de stat şi fraţii nu au avut curajul să le spună adevarul. Ca urmare  Congresul votează Conducerea Uniunii UBCEB în aceeaş componenţă. Iacov Jâdcov rămîne Preşedinte, Karev – secretar. La lucrările acestui congres au fost satisfăcute parţial cererea grupei de iniţiativă şi anume: Congresul a fost convocat, Fraţii sau pocăit, documentele au fost anulate, dar nu sa ţinut cont de opiniile bisericii în scrierea Noului Statut şi cea mai mare problemă care a rămas neatinsă era independenţa bisericii locale.

La 3 decembrie grupa de iniţiativă le-a adus la cunoştinţă tuturor că ei nu mai doresc sa facă parte din Uniunea UBCEB pe baza textului din 2Cor.6:14-17, excluzând 27 de fraţi pastori din cadrul Uniunii UBCEB  si câţiva slujitori din Kiev, formând Uniunea proprie numită Uniunea creştină evanghelică Baptistă. (EXБ în rusă, în popor, odeleonîi adică separat ) Ca preşedinte a fost ales G.Kriucikov, secretar – G.Wins.

Astfel în 1963 avem dezbinate 103 biserici cu un număr de 10000 de membri numărul care sa mărit în continuare în anii 1964-1968. Sub această Uniune este organizată o tipografie în care de-a lungul anilor 60-70 au fost publicate Biblii, Noul Testament, Carnete de cântări. În 1965 la această mişcare sa alipit şi biserica menonită din URSS.

În Moldova, s-a reacţionat diferit la toate evinementele din UUBCEB. Majoritatea bisericilor nu au semnat documentele puse în circulaţie. Nu există semnat nici un document de bisericile baptiste din Moldova, bisericile de aici au luat o poziţie de aşteptare fiind la periferia statului sovietic cu o Uniune nu atât de mare. Au fost însă slujitori care din diferite motive au adus la cunoştinţa bisericii documentele şi au pus interdicţii la frecventarea bisericii de către copii, stând la uşi şi alungând copiii acasă. De asemenea practicau botezurile, nu chemau la pocăinţă, dar aceste lucruri au fost mai mult la iniţiativa lor personală. Au existat deasemenea fraţi ce erau de acord cu grupa de iniţiativă şi susţineau ideille lor, dar din nou era poziţia lor personală şi nu exprimată de Uniune.

În 1963 în activitatea Uniunii din Moldova are loc al 14-lea Congres la care a fost discutată situaţia Uniunii Unionale. Participanţii la Congres au relatat tot ce sa întâmplat în anii aceştia inclusiv desbinările care au loc în ţară, au evaluat lucrarea din Moldova şi tot la acest Congres au ales delegaţi pentru a participa la Congresul Unional, lucrarea din Moldova i-au încredinţat-o lui Ponomarciuc chiar dacă au fost şi dezaprobări, dar nu au dorit nimeni să meargă împotriva fraţilor de la Moscova care i-au încredinţat lucrarea din Moldova.

După declararea despărţirii in decembrie 1963 în RSSM nu era nici o biserică care să fi ieşit din Uniune şi să se fi alipit grupei de iniţiativă.

Despărţirea în cadrul Uniunii din Moldova a avut loc din altă cauză şi anume în 1964 Consiliul Local din Chişinău înaintează un demers  aducându-le  la cunoştinţă Bisericii Nr.1 de pe str. Gării 2  că au intrat în proiectul de construcţie a unei grădiniţe de copii. În acelaşi demers li se dă termen de eliberare a clădirii, biserica primea o altă clădire pentru oficializarea serviciilor, pe strada Ilinskaia (Sf. Ilie) 41, o clădire mult mai mică şi mai nespaţioasă. Atunci fraţii în cadrul consiliului Uniunii au pus in discutie acest document. Ca urmare după mai multe şedinţe fraţii sau dezbinat în 2 grupe. Ponomarciuc şi cu un grup de fraţi au susţinut ideia de a părăsi clădirea, alt grup au susţinut ideia de a nu ceda nimic, ba dimpotrivă a păzi clădirea şi a nu permite de a fi distrusă.

În urma a nenumărate discuţii comitetul a decis că vor face o adunare de membri cu biserica locala pentru a întreba şi biserica ce părere au, pentru că nu Uniunea trebuia sa decidă, dar biserica locală. Biserica în mare majoritate au votat împotriva cedării şi au fost deacord să păzească zi şi noapte clădirea.

Acum intervine lucrul cel mai interesant, necătând la decizia bisericii, Ponomarciuc dă ordin ca clădirea să fie eliberată şi semnează acordul referitor la mutarea pe strada Ilinskaia 41. Această decizie şi procedarea incorectă a dezbinat biserica, gupa care nu a fost deacord in frunte cu M.Horev (rus. Михаил Хорев) au declarat că Uniunea BCEB din RSSM sânt colaboratorii KGB din acest motiv ei se separă alipindu-se adevaratei biserici baptiste şi anume –  grupei de iniţiativă.

Astfel în perioada anilor 1964-1969 în Moldova apare mişcarea de Neânregistraţi (cum au fost numiţi mai târziu din cauza refuzului de a înregistra biserica). În multe biserici au început dezbinările, se vizitau liderii bisericii de liderii pe sectoare ca săi cîştige de partea lor. Mulţi fraţi au început a opta pentru Bisericile neânregistrate arătând activitatea lor, curajul de a lupta cu puterea comunistă şi plecau cu toată biserica în opoziţie. Au existat biserici în Moldova care de câteva ori au trecut dintr-o Uniune în alta din cauza schimbărilor slujitorilor sau a certurilor din mijlocul lor .

Mai mulţi fraţi care au trecut prin perioada dată mărturiseau că trecerea aceasta se făcea mai mult din motive politice a anumitor grupări din bisericile locale. Un grup de fraţi şi surori erau împotriva păstorului sau a liderilor şi atunci dezbinau biserica îşi alegeau liderul său şi întrau în Uniunea neânregistrată şi viceversa. Cauza acestor dezbinări se vede în felul cum au crescut bisericile locale – pocăinţele si botezurile dintre oamenii laici (din lume) erau foarte rare, biserica avea doar un singur mijloc de creştere, familiile numeroase ale membrilor. Cu timpul în a doua şi a treia generaţie biserica era formată din 4-5 mari familii care de multe ori se şi mai certau între ei din cauza: cine să conducă biserica? Soluţia era vazută în dezbinare. Foarte multe biserici au trecut prin această neplacută experienţă, la fel din motivele date.

Cu 1969 s-a micşorat numărul dezbinărilor din sectoare. Fraţii din Uniune au început a ordina lucrători, ai motiva la unitate şi cooperare, astfel că situaţia se ameliorează.

În 1965 Ponomarciuc îşi dă demisia, după cearta cu clădirea bisericii. Este convocat Congresul Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice din RSSM. Acest congres a intrat în istorie ca congresul al  XV. La acest congres ca preşedinte al Uniunii este ales fratele Serghei Malanciuc (rus. Сергей Маланчук). Care slujise până în 1939 ca responsabil pe sectorul Bălţi, din 1945-1965, la timpul alegerii efectua lucrarea de pastor în acea biserică. Chiar de la început îşi propune să păstreze unitatea bisericilor, însă nu reuşeşte la acea perioadă să-şi atingă scopul, pentru că dezbinarea intrase destul de bine în bisericile baptiste din Moldova.

În 1966 are loc cel de-al 16-lea Congres care a fost mai mult un congres de organizare a Uniunii şi încercării de oprire a desbinărilor.

Peste trei ani în 1969 are loc cel de-al 17-lea Congres. La acest congres fratele S.Malanciuc îşi dădea darea de seamă şi fraţii îl binecuvântă în lucrarea de mai departe. S.Malanciuc a depus un efort deosebit în educarea slujitorilor şi ridicarea nivelului de predicare în biserici. A susţinut în toată perioada sa tinerii predicatori motivându-i la o implicare mai mare în biserici. Pacea în Uniune  a fost readusă,  se observă şi o creştere numerică a bisericilor şi a membrilor .

Statul sovietic îşi schimbă politica faţă de biserici, ele devenind puţin mai libere în efectuarea slujirii.  Începe perioada brejnevistă.

Anii 1970 sau evidenţiat în cadrul Uniunii Baptiste prin activitatea reuşită a lui Karl S. Sedleţchii (rus. Карл Станиславович Седлецкий). În 1973 are loc cel de-al 18-lea Congres la care S.Malanciuc îşi dă demisia din cauza problemelor cu sănătatea. Dar înainte de aceasta scrie o scrisoare la Moscova şi cere de la centru un lider pentru Bisericile din Moldova. Astfel Uniunea Unionala îl trimite pe Karl Sedleţchi fost pastor a comunităţii din Cernăuţi în 1958, responsabil pe regiune în 1958-1959. Un frate care a fost arestat din cauză că predica Evanghelia în Cernăuţi. Bisericile din Moldova l-au primit suspicios, ca pe omul Moscovei, dar mai apoi după puţin timp fr. Sedleţki sa manifestat ca un bun conducător şi un neobosit pastor, gata să dea ajutor oricărei biserici.

1974 are loc cel de-al 19-lea Congres unde Sedleţchii prezintă un amplu raport referitor la activitatea Uniunii, tot aici prezintă situaţia reală din cadrul bisericilor. Plus la aceasta mai accentuează criza de lucrători cu care se confruntă bisericile. Astfel că el îndeamnă fraţii din sector să aleagă lideri. Cineva din cei ce au asistat la acest congres, comunică că a fost primul congres la care a asistat el, unde s-au prezentat şi neajunsurile bisericii locale, s-au criticat lideri şi biserici, încât fraţii prezenţi să fie cercetaţi de Duhul Domnului şi la întoarcere în bisericile sale să se implice tot mai mult.

Un alt lucru important este propunerea fratelui K.S.Sedleţchii, să se petreacă Congrese de evaluare a lucrării, sistematic, odata la 4 ani. Însă puterea Comunistă, nu a acceptat aceasta.

În anii 1970 Comuniştii nu au mai avut un impact negativ asupra Bisericilor, ci au tolerat mişcarea Evanghelică. După ce legea din 1959 nu a mai fost respectată de biserici, în 1970 a fost întărită o altă lege mai liberă şi prevedea următoarele:

 

(1) Orice  biserică care activează în RSSM trebuie ca să fie înregistrată.

(2) Circulaţia membrilor să fie sub controlul comuniştilor.

(3) O biserică putea fi înregistrată doar dacă avea de la 20 de membri în sus.

(4) Organul principal în cadrul bisericii trebuia să fie Uniunea.

 

Necătând la aceasta în realitate multe din biserici totuşi nu s-au înregistrat la Stat ci au fost înregistrate în cadrul Uniunii. Care prezenta un raport anual despre numărul bisericilor.

În anii 70 nu sunt cazuri când activitatea unui lider slujitor să fie interzisă sau să fie arestat din Uniune. Doar în cazul mişcării neânregistrate prigoana continuă, sunt intimidaţi, arestaţi, bătuţi mulţi creştini din bisericile Moldovei.

Totuşi un rol considerabil în creşterea spirituală a bisericilor baptiste din Uniune la avut grupa de iniţiativă. Impactul practic a acestei mişcări a fost mai mare prin tipărirea bibliilor, Noului Testament, răspândirea literaturii duhovniceşti, cântărilor, revistelor. Devenise mai simplu de a face rost de biblii, astfel şi unii membri simpli din biserică puteau să aibă scriptura acasă pentru a creşte. Neajunsul cel mai mare a grupei de iniţiativă a fost faptul că dorind şi luptând pentru independenţa bisericilor locale, au construit un sistem şi mai autoritar, dependent de un singur lider. Se cunosc tot mai multe cazuri când deciziile consiliului uniunii lor era anulat, modificat, schimbat de un singur om – G.Kriucikov fără a motiva sau explica deciziile sale. În bisericile mari aveau spionii săi care îi aduceau la cunoştinţă situaţia din Biserică şi dacă biserica colabora cumva cu UUBCEB se aduceau critici, de multe ori păstorul era scos din biserică pentru colaborare cu puterea sovietică, invinuiri pe nedrept, colaborarea cu UUBCEB era indentică cu colaborarea  KGB.

Aceste schimbări Kriucikov de cele mai dese ori nu o făcea personal din cauză că se afla în căutare, o făcea clandestin, prin casetofon sau prin oamenii de încredere lui. Azi tot mai mulţi oameni se întrebă cum de puterea sovietică care avea cea mai puternică instituţie de securitate – KGB, care găsea orice om în Africa, America Latină, SUA, nu puteau să-l găsească pe G.Kriucikov în ţara lor? Nu puteau, sau nu doreau, este întrebarea şi de ce nu o doreau?

În concluzie la această perioadă putem afirma cu certitudine că nici biserica neânregistrată nu şi-a atins scopul propus: G.Wins la sfârşitul anilor 1980 pentru această situaţie la condamnat pe G.Kriucikov afirmând că au luptat pentru independenţa bisericilor dar sau trezit cu dictatura unui singur om.

În 1979 are loc cel deal 20-lea Congres a UBCEB din RSSM la care fratele K.S.Sedleţchii  a prezentat un raport de activitate: În Uniune erau 104 biserici înregistrate şi încă 28 aşteptau să fie înregistrate, cu un numar de  151 de păstori, 161 diaconi, 831 predicatori. În cadrul Uniunii activau peste 80 de coruri şi orchestre cu 120 de dirijori şi peste 2000 de corişti. La acel congres este luată decizia de a alege doi ajutori fratelui K.Sedleţchii, au fost propuşi şi aleşi  pastorii: Victor N. Loghinov (rus. Виктор Николаевич Логинов), din biserica satului Krasnoarmeiskoe  şi  Leonid F.Agafonov (rus. Леонид Филиппович Агафонов), biserica din Chişinău.

Sfârşitul anilor 1970 începutul anilor 1980 se consideră anii în care Domnul a revărsat binecuvântări peste bisericile noastre ca după dureri, probleme, certuri, dezbinări să avem şi bucurii, botezuri, convertiri. Bisericile şi-au revenit în urma dezbinărilor, şi a stării de lipsuri spirituale, crescând atât numeric cât şi spiritual.

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.