Filiala Basarabeana a Societatii Biblice Rusesti

Introducere

 

Mai puțin cunoscut creștinilor evanghelici și apreciat de creștinii ortodocși este faptul că exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni a depus eforturi considerabile pentru a oferi Biblia în limba vorbită de popor românilor din Basarabia, Moldova și Valahia. Gavriil Bănulescu-Bodoni

Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost român născut la Bistrița în anul 1745. Și-a făcut studiile la Kronstadt (azi Brașov), apoi la Budapesta, apoi au urmat: Kiev, muntele Athos, Smirna, insula Patmos. A fost profesor de seminar și apoi directorul seminarului. A urmat în slujirea de arhiepiscop de Ekaterinoslav, apoi ca mitropolit al Kievului și din 1808 a fost mitropolit al Moldovei.

Venind în Basarabia a găsit aici 750 de biserici ortodoxe, iar în perioada slujirii sale s-au mai adăugat altele 200. Printre realizările lui s-au remarcat fondarea Seminarului Teologic de la Chișinău și înființarea primei tipografii. Acest articol este dedicat Filialei Basarabene a Societății Biblice Rusești care a fost fondată și a activat cu sprijinul și eforturile lui Gavriil Bănulescu-Bodoni.

 

Fondarea Filialei

 

După ce s-a format Societatea Biblică Rusească, la începutul anului 1813, mitropolitul Gavriil Bânulescu-Bodoni a primit invitația de a deveni membru al societății. Din anul 1814 el a trimis cotizații de la 70 de persoane din Moldova care deveniseră membri ai Societății Biblice Rusești. Din cei 70 de membri doar unul era laic, ceilalți fiind fețe bisericești.[1] Evident că exarhul a fost cel care i-a motivat să se alipească și să sprijinească această cauză.

Inițiativa tipăririi Noului Testament în limba valahă a venit de la comitetul Societății Biblice Rusești. A fost trimisă o adresare exarhului Gavriil Bănulescu-Bodoni prin care i s-a comunicat despre această intenție și i-a fost cerut sfatul cu privire la traducerea Bibliei care urma să fie tipărită. De asemenea exarhul a fost rugat să trimită o copie a Noului Testament care urma să slujească drept original de pe care să fie efectuată tipăritura. Mitropolitul Bănulescu-Bodoni a trimis câte o copie a traducerii de la București, din 1688, și a traducerii de la Blaj, din 1795, recomandând-o pentru tipar pe a doua. Primind aceste două traduceri ale Bibliei, cneazul Alexandru Golițân a trimis la 25 ianuarie 1816 o scrisoare exarhului, prin care îl anunța că la sfatul său a fost aleasă traducerea de la Blaj și că, corectarea acesteia va fi supravegheată de vice-președintele societății, cneazul Ipsilanti, care va fi ajutat de consilierul Matfei Crupenski, care cunoștea limba moldovenească. Ca să nu fie învinuiți că de corectarea Noului Testament în limba moldovenească s-au ocupat doar laici, cneazul Golițân a solicitat mitropolitului să găsească un cleric, bun cunoscător al limbii, căruia să-i fie trimise filele corectate de la Sankt-Petersburg pentru verificare și aprobare.

Primind prin poștă primele file, exarhul a comunicat că în Basarabia nu există un cleric care ar cunoaște suficient de bine limba și scrisul moldovenesc, cu toate că toți vorbeau această limbă, și a preferat să facă singur corectările.[2] Găsind în cele câteva file greșeli considerabile, până într-acolo că lipseau cuvinte întregi, mitropolitul, printr-o scrisoare de la 26 iunie 1816, a solicitat Societății Biblice Rusești să fie trimise hârtia și literele pentru tipar, ca Noul Testament să poată fi tipărit la tipografia de la Chișinău. Cneazul Golițân a răspuns din numele comitetului că va fi dificil să fie trimise materialele pentru tipărire la Chișinău și a rugat pe exarh să facă corectările de la distanță și să insiste în căutarea unui om care să fie un bun cunoscător al limbii moldovenești și care, fiind trimis la Sankt-Petersburg, să supravegheze corectările.

Exarhul a chemat de la Iași pe arhimandritul Varlaam, egumenul mănăstirii Dobrovăț, căci îl cunoștea mai dinainte și la 15 februarie 1816 l-a trimis la Sankt-Petersburg împrenă cu un psalt (cântăreț în strană sau diacon), care urma să-l ajute la îndeplinirea sarcinii.[3] Ajunși în capitala Rusiei, Varlaam și psaltul venit cu el, au primit de la Societatea Biblică Rusească o locuință retrasă ca să se poată concentra asupra corectărilor și suma de 2500 de ruble pentru întreținerea lor. Varlaam și psaltul au lucrat cu toată dedicarea și în luna iulie Noul Testament a fost gata pentru tipar. La solicitarea Societății Biblice Rusești arhimandritul Varlaam a început să lucreze și la corectarea Vechiului Testament.

În vara anului 1816 a venit din Odesa la Chișinău pastorul Robert Pinkerton care era agentul principal al Societăii Biblice pentru Britania și Stărinătate. Fiind un misionar experimenat și lingvist, a fost îndreptat de către Societatea Biblică pentru Britania și Străinătate la Sankt-Petersburg în 1813 ca să ajute la fondarea Societății Biblie Rusești. Apoi a mers în Germania cu același scop. Întorcându-se în Rusia a lucrat timp de trei ani la fondarea filialelor societății din alte orașe ale țării.

În vara anului 1816 Robert Pinkerton a venit la Chișinău, după ce vizitase alte regiuni și ajutase la fondarea Societății Biblice de la Odesa. Ober-procurorul Sfântului Sinod, Alexandru Golițân îi dăduse scrisori de recomandare, inclusiv pentru exarhul Moldovei, Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Când pleca din Basarabia, la 7 iulie 1816, Pinkerton a fost reținut pentru o perioadă la postul de poliție de la Dubăsari, căci autoritățile doreau să se asigure că nu se molipsise de ciuma care bântuia în Basarabia. În timpul acestei staționări la Dubăsari Pinkerton a scris un raport despre călătoria la Chișinău. Venind din Londra, Pinkerton a sesizat că orașul Chișinău era construit haotic, fără un plan. La acea vreme populația orașului era de 15 000 de locuitori dintre care 3000 erau evrei. Exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni i-a oferit oaspetelui britanic o recepție. A fost găzduit de boierul Crupenski care i-a făcut cunoștință cu mulți boieri moldoveni. Grigorie, mitropolitul Bisericii Armenești, de asemenea i-a oferit o recepție căldurioasă. De la exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni și de la ceilalți oaspeți Pinkerton a cules informații despre situația răspândirii Bibliei în Moldova, Valahia și Bulgaria. Agentul britanic a aflat de la exarh că la acel moment doar câteva copii ale Bibliei de la Blaj ajunseseră la Chișinău. Nevoia de Bibliie în limba română era disperată.[4] Exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni îl asigura pe agentul britanic că în toate cele 800 de biserici din dioceza sa nu puteau fi găsite mai mult de 50 de exemplare ale Bibliei și a discutat cu el posibilități de a se tipări 5000 de  exemplare ale Bibliei în limba „moldovenească și valahă” (română) la tipografia recent lansată de exarh. Pinkerton și Bănulescu-Bodoni sperau că Societatea Biblică de la Sankt-Petersburg îi va aproviziona cu hârtie, cerneală și literele pentru tipar. Exarhul s-a angajat să se ocupe de corectările și editările necesare. Comitetul Societății Biblice pentru Britania și Străinătate a donat 300 de lire sterline pentru tipărirea Noului Testament în limba română. Aceste cărți urmau să fie distribuite pentru mântuirea moldovenilor și a valahilor.[5] La Sankt-Petersburg deja se pregătea tipărirea Noului Testament în limba română în tiraj de 5000 de exemplare și textul era trimis constant mitropolitului pentru corectare. Edițiile Noului Testament și ale Bibliei în limba română cu un total de 10 000 de exemplare urmau să fie distribuite în Moldova și Valahia care aveau împreună populația de două milioane de locuitori. Exarhul credea că Sfintele Scripturi vor fi citite cu mult interes pentru că în aceste tipărituri urma să fie folosită limba vorbită în aceste regiuni.

Până la acel moment la tipografia de la Chișinău se tipărise doar Catehismul și câteva cărți pentru slujba religioasă. Pinkerton a rămas deosebit de impresionat de cunoștințele pe care le avea în domeniul tipăriturilor Ignatie, un călugăr care administra tipografia. În atelierul lui erau 5 tiparnițe deservite de 15-20 de lucrători. Toate aparatele destinate tiparului au fost confecționate de călugăr. Când a auzit despre tipărirea Bibliei în tiraj de 5000 de exemplare Ignatie s-a bucurat nespus.

Un alt scop pentru care a venit Robert Pinkerton la Chișinău a fost să contribuie la formarea filialei Basarabene a Societății Biblice Rusești. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul armean, Grigorie, și boierul Crupenski și-au manifestat dorința ca această societate să funcționeze nu doar pentru Basarabia, ci și pentru toți vorbitorii de limbă română din Valahia și Moldova. Bibliile urmau să fie trimise de la Chișinău la Iași și la București. Exarhul Bănulescu-Bodoni și mitropilitul bisericii armenești s-au angajat să facă rost de Noul Testament într-o limbă înțeleasă de poporul bulgar și să fie tipărit la Chișinău pentru ei. Pinkerton a lăsat un set de reguli pentru instituirea propusei filiale și pentru planurile discutate s-au donat 2000 de ruble.[6]

La 26 iunie 1817 cneazul Alexandr Nicolaevici Golițân a trimis o scrisoare mitropolitului Chișinăului și Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni prin care anunțau cu bucurie că tipărirea Noului Testament în limba moldo-vlahă se finalizează și comitetul Societății Biblice Rusești pregătește canalele necesare pentru ca această carte să ajungă în popor.[7] Cea mai sigură cale era fondarea la Chișinău a unei filiale a Societății Biblice Rusești, unde puteau fi depozitate de fiecare dată Sfintele Scripturi în diferite limbi,  necesare popoarelor din Basarabia, Moldova și Valahia. Din numele comitetului Societății Biblice Rusești cneazul Golițân apela la ajutorul mitropolitului Bănulescu-Bodoni și a namestnicului oblastei Basarabia, Alexei Nicolaevici Bahmetiev, ca să fondeze în orașul Chișinău Filiala Basarabeană a Societății Biblice Rusești.[8] A fost trimis și un model de statut alcătuit din 11 articole. În punctul doi se stipula astfel: „Filiala Basarabeană este alсătuită din credincioși de orice confesiune creștină, care fiind convinși din toată inma de folosul ce rezultă din citirea Bibliei, doresc să se facă membri ai Societății și să ia parte la activitatea ei pentru tipărirea și răspândirea acestei cărți printre locuitorii Basarabiei și ai celor din alte ținuturi, dar mai cu seamă celor săraci”.[9]

La 27 septembrie 1817 la Chișinău a avut loc adunarea în cadrul căreia a fost formată Filiala Basarabeană a Societății Biblice Rusești. Adunarea s-a desfășurat în sala seminarului teologic de la Chișinău și cuvântul de deschidere l-a avut mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni care a vorbit în limba română despre scopurile societății Biblice. După el Dimitrie Sulima, episcopul Benderului și al Akkermanului a ținut în limba rusă o predică plină de mesaj evanghelic, prezentând activitatea Societății Biblice Rusești.[10] Cei mai importanți reprezentanți ai boierimii și clerului au fost prezenți la această solemnitate, în cadrul căreia a fost ales și un comitet al Filialei Basarabene a Societății Biblice Rusești numită de moldoveni Rosieneaska Asoțire a Bibliei.[11] Comitetul era alcătuit din doi vice președinți, 16 directori, un casier, doi secretari și un asistent al secretarilor. Exarhul Gavriil și namestnicul Basarabiei, Bahmetiev au fost aleși în calitate de vice-președinți. Pe lista directorilor au intrat personalități eminente precum Leontius, mitropolitul Serbiei, Grigorie – arhiepiscopul armenilor din Basarabia, Dimitrie Sulima – episcopul Benderului și al Akkermanului, general-maiorul Talighin care deținea comanda Diviziunii a 16-a Imperiale, dar și negustori ca Cianlâghin și Balacean. Casier a fost ales Ioanichie – proestos al mănăstirii Horodiște și diretor al tipografiei eparhiale. La prima întâlnire membrii societății au donat 3095 de ruble și 3044 de lei.[12] Comitetul a mai luat în aceeași zi decizia să se facă apel către clericii și poporul Basarabiei în vederea colectării de fonduri pentru distribuirea Noului Testament care venea de la Sankt-Petersburg și de la 27 septembrie până la sfârșitul anului 1817 au fost donate 3824 de ruble și 5579 de lei.[13]

În procesul verbal al ședinței comitetului Societății Biblice de la Sankt-Petersburg se menționa că fuseseră tipărite 5000 de copiii ale Noului Testament în limba moldovenească și că deja se începuse tipărirea Bibliei în aceeași limbă care urma să fie tipărită în același tiraj de 5000 de copii. Pentru comparație se cuvine a menționa că conform aceluiași proces-verbal prima ediție a Noului Testament în limba georgiană se tipărea în tiraj de 2000 de cărți.[14]

Pentru a explica poporului scopul societății s-a tradus broșura „Pentru scopisul rossieneștei însoțiri a Bibliei și mijloacele spre dibândirea lui” și la tipografia din Chișinău au fost tipărite 2295 de exemplare.[15]

 

Distribuirea Bibliei în Basarabia

 

În aprilie 1818 au fost aduse în Basarabia 2295 de exemplare ale Noului Testament în limba română. A fost stabilit prețul unei cărți luând în calcul și cheltuielile de transport. Astfel s-a hotărât ca Noul Testament să fie vândut cu 3 ruble și 87 de copeici sau 5 lei și 10 parale.[16]

Cartea Sfântă aducătoare de mântuire se vindea în clădirea seminarului și în dugheana negustorului Ciaplichin care, fiind unul din directorii fililalei basarabene a Societății Biblice Rusești, s-a oferit să vândă Noul Testament în dugheana sa fără nici un comision.[17]

S-a trimis mai întâi câte un exemplar al Noului Testament fiecărui cleric din Basarabia și împreună cu acesta s-au trimis  mai multe exemplare preoților, ca să motiveze poporul la cumpărarea Sfintelor Scripturi. Numai la Iași, prin mitropolitul Grigorie au fost vânduite 70 de exemplare timp de 5 luni. În Basarabia directorii filialei, fiind mari demnitari bisericești și civili, i-au impus pe subalterni să cumpere Noul Testament și această silire, ca și în orice alt lucru, le-a stins oamenilor dorința să cumpere cărțile.[18]

La sfârșitul lunii septembrie a aceluiași an, 1818, a fost trimisă la Chișinău o nouă partidă de exemplare ale Sfintelor Scripturi în limbile ebraică, greacă, latină, slavonă, italiană, germană, franceză, armeană și alte limbi, inclusiv câteva exemplare ale Noului Testament în tătară și calmâcă.[19]

Arhiepiscopul Grigorie al armenilor din Basarabia a primit 4 exemplare ale Noului Testament în limba turcă și i-a dăruit unul lui Ahmet Efendi, pașa turcesc care a fost comandant al Rușciucului. Primind cartea mântuitoare, pașa a deschis-o imediat și a citit primul capitol din Evanghelia după Matei. La încheiere, cu lacrimi în ochi, a sărutat cartea, a lipit-o de frunte în semn de reverență și a mulțumit lui Dumnezeu cu voce tare pentru faptul că la anii lui înaintați, a avut milă de el și i-a deschis ochii ca să-L cunoască pe Dumnezeu adevărat, și prin Duhul Sfânt să-L cunoască pe Isus Hristos. Pașa a mai cerut un exemplar al Noului Testament pentru fiul său, ca să cunoacă și el din tinerețe calea mântuirii.[20]

Încă în vara anului 1817, la Sankt-Petersburg arhimandritul Varlaam la îndemnul comitetului Societății Biblice Rusești, începuse lucrul la corectarea Vechiului Testament și cneazul Alexandr Golițân a trimis primele foi cu corectări mitropolitului Bănulescu-Bodoni spre aprobarea proiectului. După verificarea corectărilor făcute de Varlaam, exarhul a răspuns cneazului Golițân că a găsit greșeli considerabile și a solicitat ca  traducerea Vechiuliu Testament în limba română să fie făcută după Biblia slavonă, pe care o considera mai apropiată de textul traducerii grecești Septuaginta.

O altă cerere a exarhului era ca arhimandritul Varlaam să vină la Chișinău, ca să poată lucra împreună la corectarea acestei Biblii și apoi Varlaam să se întoarcă la Sankt-Petersburg ca să supravegheze tipărirea.

La 18 decembrie 1817 președintele Societății Biblice Rusești a răspuns mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni că, luând în considerație faptul că poporul moldovenesc dispune doar de traducerile Bibliei de la București (1688) și de la Blaj (1795), nu pot admite să se facă o traducere care va fi diferită de aceasta și care va lua mult timp, căci poporul are nevoie disperată de Cuvântul lui Dumnezeu, fiind total lipsit de hrană spirituală. De aceea a cerut să fie făcute corectările Vechiului Testament în una din aceste două traduceri și ajustarea la noile forme gramaticale. Iar  acolo unde vor exista diferențe majore ce ar putea crea nedumerire la cititorul Vechiului Testament în limba română, arhimandritul Varlaam va fi îndreptat la episcopul Filaret, care apoi a devenit mitropolit al Moscovei și care era un bun cunoscător al limbii ebraice.[21] Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni și arhimandritul Varlaam au folosit în cea mai mare parte traducerea Bibliei de la Blaj utilizând expresii mai moderne, care erau înțelese în Moldova și Valahia. Spre exemplu, s-a folosit verbul a jura în formele jură-te mie, eu mă jur, jură-te, pe când în textul Bibliei de la Blaj erau folosite forme specifice ardelenești cu o cum ar fi: joară-mi, joară mie, eu jor.[22]

La încheierea traducerii Bibliei arhimandritul Varlaam a fost decorat cu ordinul Sfintei Ana de gradul II. La 15 august 1819 a fost editată Biblia cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Rusiei.[23] Avem suficiente motive să presupunem că mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni ar fi dorit ca aceasta să fi fost tipărită cu binecuvântarea lui și poate acesta a fost încă unul din motivele pentru care a insistat mult ca această Biblie să fie tipărită la Chișinău.

Pentru adunarea fondurilor de la popor cu scopul răspândirii Bibliei, comitetul filialei de la Chișinău a confecționat opt cupe pentru colectarea banilor. Două au fost instalate la Chișinău, iar restul în cele șase orașe din ținuturi, ca să fie puse zilnic în fața bisericilor. Pe cupe scria: „Pentru multiplicarea cărților Sfintelor Scripturi”. Protoiereii aduceau la fiecare patru săptămâni vasele pentru colectarea donațiilor.[24] Au contribuit cu donații la activiatea fililalei și studenții seminarului teologic din Chișinău.[25] Fiecare student avea o Biblie și cunoșteau pe dinafară versete din ea.

Numai în anul 1819 filiala de la Chișinău a vândut 2678 de exemplare ale Bibliei și multe au fost răspândite fără plată în Basarabia, Moldova, Muntenia și moldovenilor de peste Nistru.[26] Comitetul filialei de la Chișinău a hotărât să informeze despre scopurile și activitatea Societății Biblice și în Principatele Române. Pentru aceasta au intervenit pe lângă Grigorie, mitropolitul Ierapolei, care locuia la Iași și pe lângă Pini, consulul general al Rusiei la București, invitându-i să ajute la promovarea Bibliei printre populația română.[27]

160 de întemnițați ai închisorii din Bender au cerut Biblia în limba română, rusă și evreiască, printr-un ofițer, trimițând pentru acest scop 25 de ruble adunate de ei. Mitropolitul Ierapolei Grigorie în anul 1819 a vânduit în Moldova 1000 de exemplare ale Bibliei în limba română chiar dacă acolo bântuia ciuma și erau mari restricții de circulație și comunicare.[28] Mitropolitul Moldovei Beniamin a vândut în Moldova alte 1050 de Biblii, primite de la Filiala Basarabeană a Societății Biblice Rusești.[29]

Șeful vamei din Noua Suliță împreună cu tot personalul vamei au hotărât să doneze 3% din tot venitul lor pentru scopurile societății. Veneau donații și din Muntenia chiar. În anul 1822 filiala basarabeană număra 457 de membri din toate clasele sociale. Într-o dare de seamă a filialei de la Chișinău se spunea că „nu numai cei vârstnici, dar și copiii râvnesc a se îmbogăți cu știința dumnezeiască. Chiar și cei închiși în temnițe simțeau puterea de har a Cuvântului lui Dumnezeu”. În raport se menționa și efectul acestei filiale asupra locuitorilor Chișinăului: „În mijlocul orașului nostru sunt așa feliu de familii, care s-au lepădat de cele înzadarnice cuviințe ale obștiei, de deșertăciune… care vremea cea slobodă de îngrijirile vieții o afierosesc cetirii Cuvântului lui Dumnezeu, ce li s-a făcut lor acum înțeles, fiind tălmăcit pre limba cea știută.”[30] Și altă mărturie din acel raport spunea: „… În mijlocul orașului nostru sunt locuri, unde nu de mult sălășluia nesupunerea și neînfrânarea, dar acum întrăm în locașurile acestea, aflăm acolo Biblia, și vedem o minunată schimbare.”[31]

Nu la mult timp după moartea împăratului Alexandru I, noul țar, Nicolae I, a sistat activitatea Societății Biblice Rusești și odată cu aceasta, în anul 1826 a încetat și activitatea Filialei Basarabene.

 

Concluzii

 

Istoricul Bisericii Ortodoxe din Basarabia, Nicolae Popovschi a făcut următoarea concluzie despre activitatea filialei basarabene a Societății Biblice Rusești: „Din faptele arătate cu privire la activitatea acestei instituții în Basarabia ajungem la concluzia că ea n-a fost decât un epizod în viața bisericească a acestei provincii. Societatea Biblică n-a avut în fond nici o legăură cu interesele eparhiei nou-născute și n-a fost sprijinită în Basarabia, decât de persoanele oficiale, cum era, de altfel, și în toată Rusia. Nici nu se putea altmintrelea, într-o regiune atât de înapoiată în cultură, cum era provincia de la Nistru. Bineînțeles, că în asemenea împrejurări, intențiile culturale ale „Societății” nu puteau lăsa urme însemnate în viața eparhiei. Cu atât mai puțin puteau să provoace mișcări asemănătoare cu acelea ce au avut loc în Rusia. Toată activitatea filialei nu era decât un fapt întâmplător, pornit din afară și desfășurat în eparhia Chișinăului la suprafața vieții. Totuși, acest epizod e foarte interesant, fiindcă vădește în chip concret acele resorturi ascunse care puneau în mișcare viața religioasă din Rusia – prin urmare și acea din Basarabia și, totodată, descopere adevăratele scopuri ale stăpânirii țariste, care erau departe de nevoile imediate ale populației române din Oblastea Basarabiei.”[32]

Chiar așa să fie cum spune istoricul? Oare eparhia nou-născută nu avea nici un interes pentru a-i oferi poporului român și popoarelor din Basarabia Cuvântul lui Dumnezeu în limba vorbită și înțeleasă de ei? Este adevărat că eforturile Societății Biblice Rusești nu au găsit suportul poporului care zăcea în întuneric. Dar dacă recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, înțelegem bine că activitatea acestei instituții nu a fost „un fapt întâmplător”, ci o manifestare a harului lui Dumnezeu care a trimis Cuvântul Său poporului nostru. Și care puteau să fie acele „adevărate scopuri ale stăpânirii țariste” în activitatea Societății Biblice Rusești, decât faptul că au insistat să aducă la poporul nostru Biblia în limba sa? Are dreptate însă istoricul Popovschi, când spune că filiala din Basarabia nu a reușit „să provoace mișcări asemănătoare cu acelea ce au avut loc în Rusia”. Societatea Biblică Rusească a avut un plan de a oferi Biblia în limbile popoarelor, dar nu și un plan să-i învețe pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu, iar în toată perioada aflării Basarabiei sub stăpânirea rusească nu au existat slujitori care să promoveze învățătura Bibliei în popor și să faciliteze procesul de ucenicie în limba română, așa precum a fost la coloniștii germani, molocani, ștundiști, pașcoviți și baptiști. De asemenea, nu au existat lideri în cadrul acelor mișcări evanghelice care să fi sesizat această nevoie și să fi depus eforturi pentru a începe un proces de propovăduire a Evangheliei, și de învățare a Bibliei printre vorbitorii de limbă română.  Credem că mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut dorința sinceră să facă Cuvântul lui Dumnezeu accesibil poporului român și celorlalte popoare din Basarabia și a depus eforturi considerabile în această privință. Se pare, însă, că i-a lipsit o viziune și un plan strategic prin care să faciliteze studierea Bibliei în popor și credem că viziunea lui a avut puțin sprijin din partea clericilor, dovadă fiind și concluzia istoricului bisericii din Basarabia Nicolae Popovschi care credea că tipărirea și distribuirea Bibliei în limba poporului a fost străină de nevoile imediate ale populației din Basarabia.

 

Bibliografie

 

  1. Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, Chișinău, 1931.
  2. The thirteenth report of the British and Foreign Bible Society, London, 1817.
  3. The fourteenth report of the British and Foreign Bible Society, London, 1818.
  4. Veronica Olariu, Biblia de la Sankt Petersburg – operă culturală panromânească, în vol. Limba și Literatura Română în spațiul etnocultural dacoromânesc și în diaspora, Iași, Trinitas, 2003.
  5. Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 7.
  6. Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 8.
  7. Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 11.

______________

[1] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 7, p.212.

[2] Ibidem, p.214.

[3] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 7, p.216.

[4] The thirteenth report of the British and Foreign Bible Society, London, 1817, p.80.

[5] Ibidem, p. 93

[6] The thirteenth report of the British and Foreign Bible Society, London, 1817, p.80.

[7] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 8, p.238.

[8] Ibidem, p.239.

[9] Ibidem, p.239.

[10] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 8, p.242.

[11] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, Chișinău, 1931, p.281.

[12] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 8, p.243.

[13] Ibidem, p.244.

[14] The fourteenth report of the British and Foreign Bible Society, London, 1818, p.93.

[15] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, Chișinău, 1931, p.284.

[16] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 11, p.340.

[17] Ibidem, p.341.

[18] Ibidem, p.342.

[19] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 11, p.341.

[20] Ibidem, p.344.

[21] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 7, p.219.

[22] Veronica Olariu, Biblia de la Sankt Petersburg – operă culturală  panromânească, în vol. Limba și Literatura Română în spațiul etnocultural dacoromânesc și în diaspora, Iași, Trinitas, 2003, p.80.

[23] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 7, p.219.

[24] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 11, p.345.

[25] Ibidem, p.346.

[26] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, Chișinău, 1931, p.284.

[27] Ibidem, p.92.

[28] Кишинёвские Епархиальные Ведомости, 1872, nr. 11, p.347

[29] Ibidem, p.347.

[30] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, Chișinău, 1931, p.285.

[31] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, p.286.

[32] Ibidem, p.92.

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.