Comunitatea evanghelică față-n față cu criza din orientul mijlociu

Provocări și Oportunități sau unicitatea vremurilor în care trăim

 

Spre deosebire de cele întâmplate într-o perioadă de peste 1400 de ani de la apariția islamului până în prezent, timp în care întâlnirile dintre creștini și musulmani aveau loc fie în teritoriile musulmanilor, fie în țările creștine, întâlniri cu caracter ostil, astăzi musulmanii pot fi întâlniți pretutindeni. Pe de o parte, naturalismul secular a înlăturat barierele dintre aceste doua comunități, dar pe de altă parte, a dat naștere mișcărilor fundamentaliste, care în ultima jumătate de secol s-au coalizat într-o mișcare teroristă, care a devenit o amenințare pentru întreaga lume. Prin urmare, pentru comunitatea de creștini evanghelici, care pun accent pe mărturisirea Evangheliei prin cuvânt și acte de caritate, situația creată nu este doar o provocare, ci inclusiv și o oportunitate deosebită pentru evanghelizarea musulmanilor[1].

Fără îndoială, trăim vremuri unice, iar oportunitățile de misiune printre musulmani s-au înmulțit, tocmai în această perioadă de criză. Cineva spunea că orice perioadă de criză reprezintă atenția sporită a lui Dumnezeu asupra anumitor zone geografice specifice, ce vizează un popor ori altul, pentru a aduce la îndeplinire profețiile biblice. În opinia mea, comunitatea creștinilor evanghelici ar trebui să învețe să citească vremurile pentru a înțelege ce atitudine să ia într-o astfel de situație.

Prin urmare, aceste vremuri ridică întrebări de genul: căror factori se datorează aceste schimbări, și care ar trebui să fie răspunsul comunității creștine la situația de criză din Orientul Mijlociu și invazia refugiaților în Europa? Ce ar putea urma, se întreabă mulți: islamizarea Europei ori încreștinarea refugiaților musulmani? Una din reacții ar fi să ridicăm ziduri înalte, ca refugiații să nu le poate trece, de asemenea să ne unim cu lumea seculară și să răspundem cu aceiași monedă, dar…, oare acesta este și gândul lui Dumnezeu? Ca și comunitate de creștini evanghelici, trebuie să recunoaștem că e imperativ să ne stabilim poziția față de ceea ce se întâmplă, de altfel vom ajunge să nu mai avem certitudine pentru ce să ne rugăm, și îmbrățișând această perspectivă am putea dilua mesajul speranței, care trebuie să ajungă la urechile refugiaților.

În cartea, ISIS: The heart of terror, (Statul Islamic: Inima terorii), autorul Eugene Bach menționează: „Armata Statului Islamic este unită prin ură, mânie și violență. Și aceasta nu va înceta și nu va fi pace în lumea întreagă până când toată lumea se va supune lui Allah, spre deosebire de Statul Islamic, abordarea noastră e strâns legată de lupta cea bună, a credinței, speranței și dragostei”[2].

Mai trebuie reținut că, acum câteva decenii, lumea împărțea istoria între perioada dinaintea erei creștine (î.d.Hr.) și era creștină (d.Hr.), iar de ceva timp se spune, până și după căderea Turnurilor Gemeni. Deși aparent, tragedia din 11 Septembrie 2001 a afectat doar situația din Statele Unite ale Americii, în realitate a afectat întreagă lume; deoarece de la acest eveniment, situația globală s-a schimbat dramatic, lumile de până la 11 Septembrie și de după, sunt total diferite. Să notăm câțiva factori.

În primul rând, trebuie subliniat factorul libertății. Înlesnirea regimului de obținere a vizelor a pus lumea în mișcare și a facilitat migrațiunea popoarelor din Răsărit spre Occident, creând schimbări majore în concepțiile de gândire și deschizând totodata o ușă largă pentru comunicarea interculturală.

Al doilea, a fost factorul economic, care a pus baza și a dezvoltat sectorul privat pentru țările postcomuniste. Această perioadă începe imediat după ridicarea cortinei de fier, care timp de câteva decenii a separat Occidentul capitalist de socialismul comunist din Europa de Răsărit. Decada dintre 1991 și 2001 este cunoscută ca și perioada posibilităților extraordinare pentru dezvoltarea afacerilor dintre cele două comunități asmuțate una împotriva alteia prin războiul rece, timp de câteva decade. Rezultatul nu s-a lăsat așteptat. Într-o perioadă foarte scurtă ideologia comunistă a fost îngropată în istorie.

Al treilea factor și cel mai important este cel al globalizării. Circulația liberă și dezvoltarea sectorului privat al economiei din țările postcomuniste pe de o parte, și a țărilor Europei de Vest și Statele Unite, pe de altă parte, la care s-au alăturat și țările din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa de Nord, au condus la dezvoltarea globalismului[3], factor care a schimbat fața lumii, afectând comunitățile naționale atât din punct de vedere cultural cât și economic. Dar, tocmai factorul globalizării, perceput ca și mișcare globală a și facilitat prezența musulmanilor și creștinilor pretutindeni în lume astăzi, aspect care trebuie văzut ca și oportunitate pentru predicarea Evangheliei.

Consider că această situație este una benefică pentru creștinii evanghelici, care îi pot întâlni pe musulmani chiar la ei acasă, mărturisindu-le Vestea Buna a împăcării cu Dumnezeu și unii cu alții.

De altfel, se cunoaște din istorie că predicarea Evangheliei a condus la schimbări pozitive în orice societate. Dr. Robert Woodberry, un socialist, profesor asociat la National University USA, a condus un studiu de cercetare cu privire la rolul misionarilor creștini de-a lungul istoriei, descoperind că rolul lor a slujit ca și catalizator în transformarea societăților înspre bine[4].

Totuși înainte de a vorbi despre anumite schimbări radicale, atât pozitive cât și negative în lumea islamică și efectul lor asupra societății, este necesar să atragem atenția și la anumite reacții negative din partea lumii islamice, ca reacție la factorii menționați mai sus.

Libertatea și circulația fără bariere de la est la vest, economia de piață și globalizarea au creat tot felul de reacții în sânul lumii islamice, împărțind musulmanii în două tabere, una în favoarea și cealaltă împotriva factorului globalizării, aspect care a creat una dintre cele mai mari crize în islam de la formarea lui[5].

 

Islamul într-o criză profundă

 

După cum am menționat mai sus, situația creată în lumea postmodernă a condus islamul într-o criză internă profundă, situație unică în istoria lui.

În primul rând, din cauza procesului de globalizare rapidă, islamul este într-un conflict extern cu civilizația lumii din vest. După părerea liderilor fundamentaliști, tot ce vine din vest este corupt, păcătos și imoral.

În al doilea rând, Islamul se găsește într-un conflict intern. Sunniții sunt împotriva șiiților, arabii sunt împotriva persanilor, Hezbollah este împotriva ISIS, ISIS împotriva șiiților, șiiții sunt împotriva kurzilor, Hamas împotriva Fatah și a tuturor celor care colaborează cu lumea din Vest[6].

În al treilea rând, islamul este într-o criză politică. Sutele de conflicte interne subliniază tocmai acest lucru. Iar aceasta, deoarece există conflicte interne legate de popoare, etnii și clanuri, care formează grupuri radicale. Conflictele generate pe teritoriul Iraqului și Siriei scot în evidență criza politică din aceste teritorii[7].

Prin urmare, situația din Orientul Mijlociu nu ridică întrebări doar lumii creștine, ci și celor mai mulți dintre musulmani. Astfel, în această criză profundă, iar daca luăm în calcul ceea ce se petrece în Siria, astazi nimeni nu mai poate face distincția dintre moderați, rebeli și jihadiști, rezultatul pozitiv pe care-l avem este acela că, chiar musulmanii se descurajează de islam, căutând rezolvarea problemei în creștinism.

 

Marea descoperire, ori cheia convertirii multor musulmani

 

Marea surpriză a musulmanilor este tocmai descoperirea faptului că modul în care aceștia văd creștinismul este diferit de creștinismul biblic, aspect care constituie o adevărată revelație pentru ei. La momentul întâlnirii cu creștini autentici, care predică Vestea Bună a iertării de păcate pentru orice păcătos, indiferent dacă este creștin nominal ori musulman, persoana se transformă și imediat după convertire, cei care acceptă învățătura lui Isus nu numai că sunt gata să mărturisească că Isus e Dumnezeu, ci chiar să plătească și prețul credinței lor.

Concludent este și exemplul autorului cărții Islam & Terrorism (Islamul și Terrorismul), fost profesor la cea mai prestigioasă Universitate Islamică Al-Azhar din Cairo, care a devenit foarte bine cunoscut după convertirea sa la creștinism. Citind Biblia, fostul profesor de la Universitatea Al-Azhar observă că toate sursele accesibile musulmanilor cu privire la creștinism, prezintă un creștinism fals, efectiv diferit de creștinismul Noului Testament[8].

Întâlnirea cu Hristosul descoperit în Evanghelie constitue schimbarea dramatică în viața musulmanilor. Problema este că chiar din copilărie, atât în familie cât și în moschee, musulmanilor li se prezintă un creștinism fals și agresiv, iar la momentul în care se întâlnesc cu Hristosul biblic, ei cunosc adevărul și adevărul le aduce eliberarea de păcat. De cele mai multe ori aceasta se întâmplă prin citirea Bibliei, visuri și vedenii, precum și prin mărturia vie a creștinilor autentici.

Prin urmare, așa cum am putut observa, globalismul a creat o criză de identitate. Criza a condus la dezvoltarea terorismului, iar consecința acestuia a dus la dispersarea musulmanilor. În consecință, situația de criză a provocat credința islamică, punând sub îndoială ideea precum că islamul este o religie pașnică, trezind totodată interesul de a studia Biblia. Este important să remarcăm faptul că, musulmanii întorși la Hristos în timpul acestei perioade de criză din Asia Centrală și Orientul Mijlociu sunt de ordinea miilor, iar numărul celor convertiți după 11 septembrie 2001 până în prezent depășește de câteva ori numărul tuturor musulmanilor care au acceptat creștinismul în perioada ultimilor 200 de ani[9].

 

Prețul uceniciei în școala lui Hristos

 

Mărturia lui Uigun Timirov. Obosit de o viață păcătoasă, măcinat și intrigat de ideologia comunistă și religia islamică, Uigun a fost invitat să viziteze o biserică Evanghelică din or. Tașkent. Acolo a fost întâmpinat cu multă căldură de o persoană numită Olga Letisova, care i-a vorbit despre Domnul Isus și i-a dăruit o Biblie. A fost captivat imediat de cele scrise în Noul Testament și a continuat să participe la întâlnirile de studiu biblic. În timpul acestor întâlniri, Uigun l-a acceptat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor. Trebuie să menționăm că toate acestea se petreceau într-o perioadă de criză și anume, la momentul destrămarii URSS. Fără ezitare Uigun a început să vestească Evanghelia fraților și surorilor sale, și împreună cu Olga Letisova precum și cu alți tineri creștini a început să-L predice pe Hristos prin școlile și grădinițele din regiunea Samarkand, folosind ca metodă Filmul Isus, ceea ce ia provocat deopotrivă, atât pe musulmanii fanatici, cât și pe cei din familia sa. Provenind dintr-o familie cu 10 copii, tatăl fiind și funcționar public în cadrul primăriei, mărturia lui Uigun despre faptul că acesta l-a acceptat pe Isus Hristos, a fost înțelesă ca o lepădare de islam și tradițiile străbune.

Au început încercări grele, prigoana a venit în primul rând de la conducătorii comunității islamice. A continuat cu pierderea serviciului, dar cea mai mare lovitură a primit-o din partea familiei. Fiind instigați de liderii musulmani, tatăl, frații și surorile s-au răsculat, după cum au zis ei, împotriva trădătorului și infidelului, care dacă nu va retracta va fi pedesit. Evident Uigun l-a cunoscut pe Domnul Isus în mod personal, de aceea nu vedea un motiv să dea înapoi. Prin urmare, lucrurile au mers pâna într-acolo încât frații și surorile l-au scos în stradă și l-au bătut în fața propriei soții și a consătenilor. Bătaia a fost atât de cruntă încât Uigun și-a pierdut cunoștința și a fost lăsat în drum, într-o baltă de sânge, până a venit ambulanța și l-a preluat, internându-l în spital.

După o perioadă grea de tratament și reabilitare a rănilor fizice și mai grav, a celor spirituale, Uigun s-a întors în familie și a continuat să-l mărturisească pe Hristos, dar cum era și de înțeles, schimbându-și metoda. De data aceasta, el aduna copiii din stradă și nepoții și le vorbea cu dragoste despre Cel care a murit pe cruce, pentru toți păcătoșii. Inimile nepoților au fost străpunse de Cuvântul lui Dumnezeu, așa că l-au acceptat pe Hristos, devenindu-I ucenici fideli. A urmat ceea ce era de așteptat, frații și surorile lui Uigun au început campania de prigonire a propriilor copii. Bătăi și izgoniri de acasă, insulte la adresa fratelui lor Uigun și amenințări cu moartea. Fiind bătută crunt de propria mamă, una dintre nepoatele a fugit de acasa și apoi, împreună cu unchiul Uigun au venit să studieze la Universitatea Divitia Gratiae.

Prețul plătit de Uigun și de câțiva dintre nepoții săi a fost mare, dar așa cum citim în Scriptură, sămânța bună căzută în pământ și udată cu lacrimile iubirii pentru cei dragi, nu poate să nu rodească. Într-o perioadă de 15 ani, membrii familiei lui Uigun l-au acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor, unul după altul au fost străpunși în inimi de mesajul iubirii și iertării Hristosului predicat de frate și de propii lor copii. Cu lacrimi și-au cerut iertare de la fratele și copiii lor pe cari i-au prigonit. Astăzi, familia lui Uigun în număr de peste 100 de personae, sunt copii ai lui Dumnezeu, implicați în slujire, dar în același timp, persecutați de musulmani pentru credință. Trei dintre frații lui Uigun și cinci dintre nepoții lui au studiat la Universitatea Divitia Gratiae, iar astăzi slujesc în diferite colțuri ale lumii. Unii dintre ei sunt în Uzbekistan, alții în Siberia și chiar în țările baltice.

Așa cum am putut vedea ce s-a întâmplat cu Uigun, trebuie să știm că majoritatea musulmanilor care-l acceptă pe Isus trec printr-o perioadă grea de persecuție. În continuare am și exemplul profesorul Universității Al-Azhar, care ca și Uigun, pentru credința lui a fost respins de propria familie, și-a pierdut serviciul la Universitate și a trebuit să umble fugar ani de zile. Și chiar dacă Coranul spune că nu există constrângere în alegerea religiei, fundamentaliștii au fost deranjați și de farmacista care a dăruit lui Mark Gabriel Biblia. Aceștia au dat foc farmaciei unde lucra persoana menționată, iar asupra farmacistei au făcut presiuni atât de mari, încât ea a părasit Egiptul și a plecat în Canada.

 

Eliberarea musulmanilor din captivitate

 

Așa cum Dumnezeu a îngăduit holocaustul secolului al XX-lea, pentru a forma națiunea lui Israel, la fel și astăzi, Dumnezeu îngăduie criza din Orientul Mijlociu și din întreaga lume musulmană, pentru că nu mai vrea ca islamul să ducă popoarele musulmane în eroare. Domnul doreşte „ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Pet. 3:9).

Fiind înșelați timp de secole de învățătura falsă a islamului despre creștinism musulmanii sunt flămânzi după adevăr și caută eliberarea propriilor suflete de povara păcatelor, ei tânjesc după dragoste, iertare și o relație personală cu Dumnezeu, care nu poate fi realizată decât prin Domnul Isus, despre care musulmanii spun că nu este decât un profet și nu a fost răstignit, Allah ridicându-l direct în cer înainte de răstignire.

Speriați de jihad[10], musulmanii ca niciodată până acum de-a lungul istoriei, caută pacea, ei caută o relație personală cu Salvatorul lumii, despre care nu au auzit și prin urmare, nu conosc nimic. Care ar trebui să fie răspunsul creștinilor evanghelici la criza prin care trec popoarele islamice și ce putem întreprinde noi, ca și comunitate evanghelică?

Fiind implicat în misiunea printre musulmani în jur de 20 de ani, urmăresc cu atenție ce se petrece în inima creștinilor evanghelici și observ că atât confruntarea prin actele teroriste cu jihadiștii, cât și momentul întâlnirii dintre creștini și refugiații din lumea islamică în Europa, sunt privite cu multă suspiciune, frică și nesiguranță. Mai mult decât atât, evenimentele din Paris din 6 și 7 ianuarie 2015 și cele care au avut loc recent, în 22 martie 2016, pe aieroportul Zaventem din Brussels, unde și-au pierdut viața peste o sută de oameni și câteva sute au fost grav răniți, trezește o ură asemănătoare cu cea a fiilor lui Zebedei, care au cerut Domnului Isus să pogoare foc din cer. Răspunsul Domnului Isus nu s-a lăsat așteptat atunci, și sună la fel pentru noi, cei care am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Le-a răspuns Mântuitorul. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască” (Luca 9:55b-56). Atunci ce ar trebui să facem? Să tăcem? Să băgăm capul în nisip ca struțul? Nu, personal cred că trebuie să reacționăm, să facem planuri și împreună cu Domnul Isus să acționăm.

 

Sfaturi practice pentru evanghelizarea musulmanilor

 

Folosește Sfânta Scriptură. Musulmanii respectă toate cărțile sfinte, Torah, Psalmii, Evangheliile și Coranul. Știind aceasta, lasă cuvântul Scripturii să le vorbească prin tine, iar Duhul Sfânt îl va folosi.

Roagă-te pentru musulmani. Lucrarea de convingere a păcătoșilor aparțne Duhului Sfânt (Ioan 16:8). Caută călăuzirea lui Dumnezeu în lucrarea de mărturisire a Evangheliei.

Fii un prieten adevărat. O prietenie formală nu este îndeajuns. Musulmanii sunt foarte comunicativi și apreciază prieteniile adevărate. Nu trebuie să-ți fie frică, invită-i în ospeție. Vor fi foarte deschiși și foarte curând vor proceda la fel, invitându-te la ei.

Învăță să pui întrebări, care stimulează gândirea. Lasă-i să ajungă la concluziile proprii despre mesajul Evangheliei. Întrebările de genul: Ești sigur că vei ajunge, și pe ce bază te va accepta Dumnezeu în Paradis? Ce învață Coranul despre iertare? La momentul potrivit, este bine să intervii cu sugestia: Pot să-ți spun, ce spune Evanghelia despre aceste lucruri? Aceste întrebări sunt foarte utile în discuția cu musulmanii.

Ascultă-i cu multă atenție. Atunci când adresezi o întrebare, ascultă cu atenție, indiferent cât de lung ar fi răspunsul lor. Poți învăța foarte multe din răspunsurile lor.

Mărturisește-ți deschis credința. Spune-le ce crezi în mod clar, fără să fii prea apologetic, lasă ca viața ta, transformată prin Hristos, să îndeplinească rolul apologetului, tu vorbește despre problema păcatului din viața ta și cum ai fost eliberat de sub robia lui prin Hristos. Spune-le cum ți-a iertat Domnul Isus păcatele.

Fugi de argumentare. Argumentele câștigă punctaj într-un dialog, dar neglijează persoana. Pe marginea unor subiecte, poți argumenta la nesfârșit, iar rezultatul nu este decât blocarea minții interlocutorului, pe care îl vei ridica împotriva ta.

Nu-l insulta pe Muhammad și nu vorbi de rău Coranul. Aceasta este una dintre cele mai grele ofense aduse musulmanilor.

Respectă-le obiceiurile și fii foarte sensibil. Îi vei ofensa dacă: vei pune Biblia la podea; în discuție cu sexul opus te vei comporta prea libertin; vei refuza ospitalitatea lor; vei face glume despre lucrurile sacre, cum ar fi: postul și rugăciunea.

Fii perseverent. Când aud Evanghlie pură, musulmanii au nevoie de timp pentru reflectare asupra principiilor despre lume și viață, dar fii sigur, Cuvântul va lucra în inimile lor la fel ca sămânța pusă în pământ. Mai pe sus de toate, comportă-te smerit, vorbește cu dragoste și plin de pasiune pentru adevăr.

Dacă vei căuta fața lui Dumnezeu și vei cere compasiune pentru cei înrobiți de o religie falsă, Domnul Isus te va ajuta în aplicarea adevărurilor sugerate mai sus.

 

BIBLIOGRAFIE

 

  1. Eugene Bach, ISIS: The heart of terror, Whitaker House 1030 Hunt Valley Circle New Kensington, PA 15068.
  2. Mark A. Gabriel, Islam and Terrorism, Charisma House Book Group 600 Renehart Road Lake Mary, Florida 32746.
  3. Mark A. Gabriel, The Unfinished Battle Islam & the Jews 600 Rinehart Road Lake Mary, Florida 32746, p.187, 2003.
  4. Mosab Hassan Yousef, Son of Hamas, first published by Tyndale House Publishers, USA 2009.
  5. Patrick Sookhdeo, Global Jihad, The Future in the Face of Militant Islam, Isaac Publishing 6729, p. 10, 2008.
  6. Roger Kemp, Curs de Misiologie, predat în cadrul programului de master, TCMI.

______________

[1] Roger Kemp, Curs de Misiologie, predat în cadrul programului de master, TCMI.

[2] Eugene Bach, ISIS: The heart of terror, Whitaker House 1030 Hunt Valley Circle New Kensington, PA 15068, p. 43.

[3] DEX Notă – Termenul de globalism în acest articol este folosit pentru a caracteriza ideologia unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.

[4] Eugene Bach, ISIS: The heart of terror, Whitaker House 1030 Hunt Valley Circle New Kensington, PA 15068, p. 43.

[5] Patrick Sookhdeo, Global Jihad, The Future in the Face of Militant Islam, Isaac Publishing 6729, 2008. ISBN 978-0-9787141-2-3

[6] Mosab Hassan Yousef, Son of Hamas, first published by Tyndale House Publishers, USA 2009. p. 45. ISBN 978-1-4143-3307-6.

[7] Eugene Bach, ISIS: The heart of terror, Whitaker House 1030 Hunt Valley Circle New Kensington, PA 15068. ISBN 978-1-62911-386-9.

[8] Mark A. Gabriel, Islam and Terrorism, Charisma House Book Group 600 Renehart Road Lake Mary, Florida 32746, p. 187.

[9] Mark A. Gabriel, The Unfinished Battle Islam & the Jews 600 Rinehart Road Lake Mary, Florida 32746, p.187, 2003. ISBN 0-88419-956-8

[10] Notă – Jihad înseamnă luptă din limba Arabă, având mai multe sensuri cum ar fi: lupta spirituală, morală, economică, politică și militară împotriva infidelilor. Patrick Sookhdeo, Global Jihad, The Future in the Face of Militant Islam, Isaac Publishing 6729, p. 10, 2008. ISBN 978-0-9787141-2-3

Related Articles

Contact

Thank you!

Welcome to the club,  – you’ll be one of the first to know about the new issues of our magazine.