{"id":2951,"date":"2015-11-11T16:11:11","date_gmt":"2015-11-11T16:11:11","guid":{"rendered":"https:\/\/pulseofministry.md\/?post_type=articles&p=2951"},"modified":"2024-06-06T10:22:10","modified_gmt":"2024-06-06T10:22:10","slug":"dimensiunea-holistica-a-misiunii-crestine-in-contextul-europei-de-rasarit-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/pulseofministry.md\/ru\/dimensiunea-holistica-a-misiunii-crestine-in-contextul-europei-de-rasarit-2\/","title":{"rendered":"Dimensiunea holistic\u0103 a misiunii cre\u0219tine \u00een contextul europei de r\u0103s\u0103rit"},"content":{"rendered":"

Abstract<\/strong><\/span><\/h3>\n

 <\/p>\n

The present article highlights the holistic dimension of Christian mission in fulfillment of the Great Commission received from the Lord Jesus. Certainly how this mission was and is fulfilled by the faithful varied from one area to another, but the principles that is fulfilling this mission remained the same. For Eastern Europe, although Christian mission has been hampered due to the communist period, it was not abandoned, now Christians are actively involved in fulfilling the mandate received.<\/p>\n

Keywords<\/strong><\/span>: mission, christian, religion, Church, Christ<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00cen con\u015ftiin\u0163a poporului rom\u00e2n a intrat convingerea c\u0103 s-a n\u0103scut cre\u015ftin<\/em>, \u00een sensul c\u0103 nu s-a \u00eencre\u015ftinat ca alte popoare la anumite date istorice, neav\u00e2nd nici o personalitate religioas\u0103 mare sau un \u00eentemeietor propriu[1]<\/a>. Prin expresia c\u0103 ne-am n\u0103scut cre\u015ftini<\/em>, nu trebuie \u00een\u0163eles \u00eens\u0103 faptul c\u0103 fiecare individ a acceptat pentru sine credin\u0163a \u00een Hristos, \u00een urma \u00een\u0163elegerii mesajului evanghelic, ci pur \u015fi simplu c\u0103 la \u00eencheierea procesului etnogenezei, prin secolele VIII-IX, popula\u0163ia de pe aceste meleaguri era cre\u015ftin\u0103. Prin urmare, ideea c\u0103 \u201ene-am n\u0103scut cre\u015ftini\u201d are mai mult o conota\u0163ie sociologic\u0103 \u015fi nu una teologic\u0103. De altfel, \u00eens\u0103\u015fi no\u0163iunea de \u201epopor\u201d nu \u00eenseamn\u0103 o unitate indestructibil\u0103, av\u00e2nd un singur centru de comand\u0103 a ra\u0163iunii, sentimentelor \u015fi voin\u0163ei, ci o form\u0103 de asociere sau comuniune uman\u0103, respect\u00e2ndu-se totodat\u0103 identitatea fiec\u0103rui individ. Iat\u0103 de ce este gre\u015fit a se afirma despre un popor, ca entitate, c\u0103 este cre\u015ftin \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in c\u0103 s-a n\u0103scut cre\u015ftin, deoarece credin\u0163a cre\u015ftin\u0103 este o problem\u0103 a individului, nu a colectivit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

\u00cen cursul Cultural Anthropology<\/em>[2]<\/a>, Paul Hiebert, unul dintre primii misiologi cre\u015ftini care a pionierat vastul c\u00e2mp al antropologiei eviden\u0163iaz\u0103 faptul c\u0103, de-a lungul secolelor, tot a treia genera\u0163ie de credincio\u015fi ignor\u0103 sau respinge Evanghelia \u015fi se pierde \u00een lume.<\/p>\n

Pentru a nu se \u00eent\u00e2mpla aceste lucruri, trebuie cunoscut c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u015fi credin\u0163a cre\u015ftin\u0103, ca \u015fi religie a unui individ, nu se mo\u015ftene\u015fte, iar apartenen\u0163a la o colectivitate cre\u015ftin\u0103 nu-l calific\u0103 pe un individ a fi cre\u015ftin. Este adev\u0103rat c\u0103 se poate vorbi despre o mo\u015ftenire cre\u015ftin\u0103 sau iudeo-cre\u015ftin\u0103, \u00eens\u0103 nu cu \u00een\u0163eles teologic de drept succesoral la m\u00e2ntuire, ci de o mo\u015ftenire socio-cultural-religioas\u0103, care \u00eenseamn\u0103 cu totul altceva dec\u00e2t credin\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103, ce realizeaz\u0103 \u00een cel ce o accept\u0103 salvarea de sub urm\u0103rile p\u0103catului \u015fi formeaz\u0103 \u00een persoana sa caracterul cristic al omului nou, dup\u0103 voia lui Dumnezeu.<\/p>\n

Alan Redpath vorbe\u015fte despre procesul de convertire urmat de cel de transformare, astfel: \u201eConvertirea unui suflet este o minune de moment, formarea unui sf\u00e2nt este o lucrare de o via\u0163\u0103\u201d[3]<\/a>. Ast\u0103zi, \u00een Rom\u00e2nia, prin sintagma \u201epopor cre\u015ftin\u201d se \u00een\u0163elege faptul c\u0103 majoritatea cov\u00e2r\u015fitoare a acestei na\u0163iuni este cre\u015ftin\u0103, apar\u0163in\u00e2nd de obicei unei Biserici istorice. De remarcat \u00een acest sens este faptul c\u0103 aceast\u0103 situa\u0163ie nu este rezultatul unei alegeri personale ci a unor decizii str\u0103mo\u015fe\u015fti pentru care la r\u00e2ndul lor au decis alte genera\u0163ii pierdute \u00een negura vremii.<\/p>\n

\u00cen contrast cu afirma\u0163ia lui A.W. Tozer care eviden\u0163iaz\u0103 faptul c\u0103: \u201eadev\u0103rata religie este voin\u0163\u0103, nu sentiment\u201d[4]<\/a>, \u00een religia majoritar\u0103 din Rom\u00e2nia avem de a face cu dou\u0103 dimensiuni ale cre\u015ftinismului rom\u00e2nesc: cea colectiv\u0103 \u015fi cea str\u0103mo\u015feasc\u0103. Cea colectiv\u0103 are de-a face cu spiritul de turm\u0103, care se c\u0103l\u0103uze\u015fte dup\u0103 zicala: \u201eunde merg to\u0163i, merg \u015fi eu\u201d, iar cea str\u0103mo\u015feasc\u0103 se bazeaz\u0103 pe latura emo\u0163ional\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t eventuala schimbare chiar a confesiunii poate echivala, \u00een opinia unora, cu un gest de tr\u0103dare a \u00eenainta\u015filor.<\/p>\n

Potrivit Noului Testament, Biserica este asem\u0103nat\u0103 cu un trup \u00een care: \u201ecre\u015ftinii trebuie s\u0103 se \u00eencurajeze unii pe al\u0163ii \u015fi s\u0103 fie plini de \u00een\u0163elegere unii fa\u0163\u0103 de al\u0163ii, purt\u00e2ndu\u015fi reciproc poverile. \u00cen unele ocazii, acest lucru s-ar putea s\u0103 implice corectarea \u015fi mustrarea celuilalt, ceea ce trebuie f\u0103cut cu dragoste. […] Totu\u015fi, scopul principal al unei astfel de ac\u0163iuni disciplinare nu este debarasarea grupului de un membru care gre\u015fe\u015fte, ci readucerea unei astfel de persoane la o tr\u0103ire dreapt\u0103 \u015fi astfel la p\u0103rt\u0103\u015fia cu ceilal\u0163i membri\u201d[5]<\/a>. Din p\u0103cate, c\u00e2nd cre\u015ftinismul este perceput ca o credin\u0163\u0103 colectiv\u0103, lipsesc aceste func\u0163iuni ale credincio\u015filor.<\/p>\n

Dup\u0103 cum s-a ar\u0103tat mai \u00eenainte, se poate observa c\u0103 din credin\u0163a poporului lipsesc at\u00e2t partea ra\u0163ional\u0103, c\u00e2t \u015fi cea voli\u0163ional\u0103. Cea ra\u0163ional\u0103 este absent\u0103 \u00een sensul c\u0103 dimensiunile colectiv\u0103 \u015fi str\u0103mo\u015feasc\u0103 nu-i las\u0103 loc cre\u015ftinului ca individ s\u0103 aleag\u0103 pentru sine \u00een urma unei cercet\u0103ri atente a lucrurilor, iar dimensiunea str\u0103mo\u015feasc\u0103 d\u0103 credit genera\u0163iilor trecute despre care se consider\u0103 c\u0103 au \u015ftiut ce au decis. C\u00e2nd colectivitatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte credinciosul are aceea\u015fi etnie, atunci credin\u0163a devine etnic\u0103, exist\u00e2nd cazuri c\u00e2nd apartenen\u0163a la o etnie echivaleaz\u0103 \u015fi cu apartenen\u0163a la un cult religios. Prin urmare, neav\u00e2ndu-se de a face cu o aderare personal\u0103 a individului la credin\u0163a cre\u015ftin\u0103, nu se poate vorbi nici de o cunoa\u015ftere \u00een detaliu a credin\u0163ei de care apar\u0163ine, cuno\u015ftin\u0163ele credinciosului fiind foarte vagi, neput\u00e2nd discerne \u00eentre dogmele Bisericii sale \u015fi alte legende sau tradi\u0163ii precre\u015ftine.<\/p>\n

De pild\u0103, tradi\u0163ia spune c\u0103 pe meleagurile Rom\u00e2niei a misionat Sf\u00e2ntul Apostol Andrei, \u00eens\u0103 prea pu\u0163ini stau s\u0103 analizeze care a fost impactul misiunii sale asupra dacilor, precum \u015fi c\u00e2\u0163i daci au aceptat s\u0103 devin\u0103 cre\u015ftini[6]<\/a>. Cert este c\u0103, \u00een timpul celor dou\u0103 r\u0103zboaie ale lui Decebal cu Roma, nu exist\u0103 eviden\u0163e de cre\u015ftini \u00een regatul marelui rege dac. Cu toate acestea, \u00eenc\u0103 nu se aud voci care s\u0103 fie sceptice cu privire la rolul major al acestui apostol \u00een convertirea aborigenilor. De fapt, slujbele \u00een Biserica din provinciile rom\u00e2ne\u015fti se desf\u0103\u015furau \u00een Limba slavon\u0103 \u015fi apoi greac\u0103, limbi necunoscute de popor, p\u00e2n\u0103 \u00een timpul domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat[7]<\/a>.<\/p>\n

Se poate observa astfel cum slujitorii consacra\u0163i ai Bisericii reprezint\u0103 vocea autorizat\u0103 a credincio\u015filor, fiind \u00een acela\u015fi timp privi\u0163i de enoria\u015fi at\u00e2t ca speciali\u015fti \u00een probleme religioase, c\u00e2t \u015fi prestatori de acte de cult ce intr\u0103 \u00een aria de interes a individului: botezuri, cununii, \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri etc. Credinciosului obi\u015fnuit \u00eei convine de minune o asemenea religie, \u00eentruc\u00e2t nu-l responsabilizeaz\u0103 cu nimic, deoarece str\u0103mo\u015fii i-au decis credin\u0163a, iar prela\u0163ii au grij\u0103 de p\u0103strarea acestei credin\u0163e.<\/p>\n

De multe ori Biserica, \u00een sensul de institu\u0163ie, a fraternizat cu statul, ierarhii fiind numi\u0163i de domnitori, iar domnitorii primeau binecuv\u00e2ntarea de la ierarhi, astfel \u00eenc\u00e2t mul\u0163i domnitori ai provinciilor rom\u00e2ne au f\u0103cut dona\u0163ii impresionante de terenuri m\u0103n\u0103stirilor din \u0163ar\u0103 \u015fi din afara grani\u0163elor \u0163\u0103rii, \u00eenc\u00e2t atunci c\u00e2nd domnitorul A.I. Cuza a propus Adun\u0103rii legiuitoare s\u0103 voteze legea seculariz\u0103rii averilor m\u0103n\u0103stire\u015fti, \u00een anul 1863, suprafa\u0163a astfel trecut\u0103 \u00een proprietatea statului cuprindea un sfert din terenurile agricole[8]<\/a>.<\/p>\n

Cu toate c\u0103, \u00een teorie, se afirm\u0103 c\u0103 un cre\u015ftinism adev\u0103rat presupune o rela\u0163ie cu divinitatea, a\u015fa cum afirma Nicolae Steinhard[9]<\/a>, din nefericire, practica a ar\u0103tat c\u0103 o credin\u0163\u0103 colectiv\u0103 se manifest\u0103 conform celor prezentate anterior, iar Biserica, dintr-un organism viu[10]<\/a>, devine organiza\u0163ie av\u00e2nd doar rol de institu\u0163ie.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Nevoia de misiune \u00een contextul Europei de r<\/strong>\u0103s\u0103rit<\/strong><\/span><\/h3>\n

 <\/p>\n

\u00cen contexttul Europei de r\u0103s\u0103rit, nevoia de misiune este imperios necesar\u0103 deoarece credin\u0163a trebuie s\u0103 fie personal\u0103, aceasta presupun\u00e2nd o decizie personal\u0103, \u00een urma auzirii \u015fi \u00een\u0163elegerii mesajului Evangheliei, cumulat cu con\u015ftientizarea responsabilit\u0103\u0163ii individuale a persoanei de a lua o decizie pentru sine, realiz\u00e2nd c\u0103 de aceast\u0103 decizie depinde viitorul s\u0103u ve\u015fnic.<\/p>\n

Un pictor, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 zugr\u0103veasc\u0103 \u00eentr-un tablou episodul salv\u0103rii, a realizat o superb\u0103 imagine cu un om \u00eenot\u00e2nd cu disperare \u00eentr-o mare furioas\u0103, f\u0103c\u00e2nd eforturi considerabile s\u0103 se men\u0163in\u0103 la suprafa\u0163\u0103, iar dintr-o barc\u0103 ce se afla \u00een apropiere, c\u00e2\u0163iva salvamari arunc\u00e2ndu-i o fr\u00e2nghie de care s\u0103 se prind\u0103, pentru a fi tras \u00een barc\u0103. Dup\u0103 ce a finalizat tabloul, pictorul a realizat c\u0103 oric\u00e2t de bine a exprimat procesul de salvare a celui amenin\u0163at cu pieirea, nu exprim\u0103 holistic ac\u0163iunea de salvare, ceea ce l-a determinat s\u0103 picteze un al doilea tablou, \u00een care scena era aproape aceea\u015fi, cu deosebirea c\u0103 cel ce se afla \u00een apele m\u0103rii, cu o m\u00e2n\u0103 prinsese fr\u00e2nghia, iar cu cealalt\u0103 prindea pe altul din aceea\u015fi mare \u00eenvolburat\u0103, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-l salveze \u015fi pe acesta[11]<\/a>.<\/p>\n

Din cele dou\u0103 imagini prezentate anterior, a doua este mai complex\u0103, chiar dac\u0103 nu complet, deoarece nici un pictor, oric\u00e2t de iscusit ar fi, nu poate realiza pe deplin procesul salv\u0103rii, \u00eens\u0103 cr\u00e2mpeie din m\u0103rea\u0163a responsabilitate dat\u0103 urma\u015filor M\u00e2ntuitorului, pot fi exprimate \u00een mod plastic.<\/p>\n

Trebuie precizat c\u0103 numai acei care \u00een\u0163eleg credin\u0163a \u00een acest mod, vor ini\u0163ia ac\u0163iuni misionare, conform Marii Trimiteri a Domnului Isus din Matei 28:19-20. Se \u015ftie c\u0103 Marea Trimitere este o chemare personal\u0103 f\u0103cut\u0103 de Domnul <\/strong>Isus pentru fiecare cre\u015ftin s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 Vestea Bun\u0103 \u015fi altora. \u00cen acest fel credin\u0163a este \u00eenso\u0163it\u0103 de fapte. Fie c\u0103 este vorba de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea Evangheliei unui vecin sau unei personae dintr-o alt\u0103 \u0163ar\u0103, fie c\u0103 este vorba de implicarea \u00een ajutorarea copiilor str\u0103zii \u015fi a celor s\u0103rmani \u201efiecare cre\u015ftin este dator s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 Evanghelia oriunde se afl\u0103[12]<\/a>, \u015fi oricui are aceast\u0103 posibilitate.<\/p>\n

Potrivit lui Gerhard Maier: \u201ePredicarea presoteric\u0103 reprezint\u0103 evanghelizarea, iar predicarea postsoteric\u0103 (\u00eenv\u0103\u0163area), reprezint\u0103 consolidarea credin\u0163ei. Acestea sunt ultimile cuvinte ale Domnului Isus din Evanghelia lui Matei \u015fi au caracterul unui testament[13]<\/a>. Trebuie re\u0163inut faptul c\u0103 misiunea are un caracter mondial, nu doar na\u0163ional, deoarece toate popoarele, indiferent de locul \u00een care tr\u0103iesc, trebuie s\u0103 aud\u0103 Evanghelia, mesajul fiind acela\u015fi pentru to\u0163i oamenii iar responsabilitatea de proclamare a Evangheliei fiind aceea\u015fi pentru to\u0163i ucenicii Domnului[14]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen acest sens, Jean Delumeanu sublinia: \u201eC\u0103 mandatul Marii Trimiteri este valabil pentru to\u0163i urma\u015fii lui Hristos, a fost \u00een\u0163eles \u00een modul cel mai practic de confesiunile protestante fapt eviden\u0163iat \u015fi prin aceea c\u0103, dup\u0103 unele \u00eencerc\u0103ri \u00een secolele al XVII-lea \u015fi al XVIII-lea, misiunile protestante cunosc un adev\u0103rat av\u00e2nt la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XVIII-lea \u015fi \u00eenceputul secolului al XIX-lea[15]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 iau fiin\u0163\u0103 diferite Societ\u0103\u0163i \u015fi consilii de misiune cum ar fi: Misiunea Baptist\u0103 din Londra (1792), Societatea Misiunilor din Londra (1795), Societatea Olandez\u0103 a Misiunilor (1795), Consiliul American al Misiunilor (1810), Societatea Misiunilor de la Basel (1815), Societatea Misiunilor Evanghelice de la Paris (1822), Societatea Misiunilor de la Berlin (1824), astfel \u00eenc\u00e2t \u00een anul 1900 existau peste trei sute de Societ\u0103\u0163i misionare cre\u015ftine care au p\u0103truns \u00een toat\u0103 lumea[16]<\/a>.<\/p>\n

Este cunoscut\u0103 activitatea laborioas\u0103 \u015fi jertfitoare a fra\u0163ilor moravieni care s-au v\u00e2ndut sclavi \u00een coloniile Africii pentru a putea vesti acestor \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i libertatea \u00een Hristos. Al\u0163ii s-au dus pentru tot restul zilelor \u00een coloniile de lepro\u015fi pentru a face acela\u015fi lucru, put\u00e2ndu-se molipsi de bolile lor, dar dornici de a salva via\u0163a altora pentru eternitate[17]<\/a>.<\/p>\n

 <\/p>\n

Principii de misiune folosite \u00een Biserica primar\u0103 aplicate \u00een contextul actual<\/strong><\/span><\/h3>\n

 <\/p>\n

Biserica este comunitatea uman\u0103, vie, \u00een Isus Hristos, organizat\u0103 pentru a \u00eemplini \u00een comun o misiune \u00eentreit\u0103: \u00eenchinare, edificare, multiplicare[18]<\/a>, iar pentru a fi eficient, modelul misiunii moderne trebuie s\u0103 utilizeze principiile Bisericii primare, precum \u015fi modul \u00een care aceasta a \u00een\u0163eles marea trimitere din Matei 28:19-20. De\u015fi Biserica primar\u0103 nu a avut o planificare sau strategie a misiunii \u015fi evangheliz\u0103rii, a fost foarte eficient\u0103, deoarece a folosit c\u00e2teva principii \u015fi anume:<\/p>\n

 <\/p>\n