{"id":3276,"date":"2022-04-07T12:50:55","date_gmt":"2022-04-07T12:50:55","guid":{"rendered":"https:\/\/pulseofministry.md\/?post_type=articles&p=3276"},"modified":"2024-06-06T08:18:08","modified_gmt":"2024-06-06T08:18:08","slug":"ecleziologia-legamantului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/ecleziologia-legamantului\/","title":{"rendered":"Ecleziologia leg\u0103m\u00e2ntului"},"content":{"rendered":"

Ecleziologia leg\u0103m\u00e2ntului<\/strong> la primele comunit\u0103\u021bi baptiste din Anglia<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Renumitul istoric W.T. Whitley obi\u0219nuia s\u0103 deschid\u0103 discursul s\u0103u despre istoria bapti\u0219tilor cu urm\u0103toarea remarc\u0103: \u201eDoctrina despre biseric\u0103 este tr\u0103s\u0103tura distinctiv\u0103 a bapti\u0219tilor\u201d.[1]<\/sup><\/a> \u00cen mod asem\u0103n\u0103tor, Paul Fiddes, \u00een lucrarea dedicat\u0103 explor\u0103rii identit\u0103\u021bii baptiste, observ\u0103 c\u0103 de-a lungul istoriei, bapti\u0219tii nu s-au remarcat prin oferirea unei perspective unice asupra Trinit\u0103\u021bii sau Cristologiei\u2026, ci prin faptul c\u0103 au dezvoltat un mod caracteristic de a aborda doctrina despre biseric\u0103.[2]<\/sup><\/a> Alan P.F. Sell merge chiar mai departe, subliniind c\u0103: \u201eat\u00e2t structura comunit\u0103\u021bilor baptiste\u2026, c\u00e2t \u0219i organele de conducere, adun\u0103rile de membri, asocia\u021biile \u2013 sunt determinate de doctrina lor despre biserica\u201d.[3]<\/sup><\/a> Aceste constat\u0103ri eviden\u021biaz\u0103 faptul c\u0103 din moment ce exist\u0103 o ecleziologie distinctiv\u0103 \u0219i caracteristic\u0103 unui grup de comunit\u0103\u021bi numite \u201ebaptiste\u201d, trebuie s\u0103 existe \u0219i un mod baptist de a face teologie.[4]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Teologul baptist, James McClendon, a definit teologia ca \u201edescoperirea, \u00een\u021belegerea \u0219i transformarea convingerilor unei comunit\u0103\u021bi\u201d.[5]<\/sup><\/a> Astfel, McClendon plaseaz\u0103 reflec\u021bia teologic\u0103 care este ulterioar\u0103 praxisului \u00een cadrul comunit\u0103\u021bii de credincio\u0219i. Potrivit lui, teologia se refer\u0103 la interac\u021biunea dintre nara\u021biunea Scripturii \u0219i nara\u021biunile comunit\u0103\u021bii. Prin urmare, dezvoltarea convingerilor teologice implic\u0103 o hermeneutic\u0103 corporativ\u0103 asupra praxisului bisericii. Exist\u00e2nd ca \u0219i comunitate de credincio\u0219i, Biserica se adun\u0103 pentru a \u00een\u021belege \u201eg\u00e2ndul lui Cristos\u201d \u0219i \u00een acest mod convingerile teologice sunt mereu formate \u00een interac\u021biune cu cei din comunitate.[6]<\/sup><\/a> Aplicat ecleziologiei, aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ecleziologia baptist\u0103 este modelat\u0103 de propria reflec\u021bie asupra experien\u021bei cu Dumnezeu \u00een cadrul comunit\u0103\u021bii. \u00centrebarea care se ridic\u0103 se refer\u0103 la rela\u021bia dintre comunitate \u0219i teologie: Ce implic\u0103 aceast\u0103 proprie reflec\u021bie specific\u0103 comunit\u0103\u021bilor baptiste \u0219i care este contribu\u021bia ei asupra creion\u0103rii unei identit\u0103\u021bi baptiste?<\/p>\n\n\n\n

Lucrarea de fa\u021ba \u00ee\u0219i propune s\u0103 exploreze modul \u00een care \u00een\u021belegerea leg\u0103m\u00e2ntului la primele biserici baptiste din Anglia a contribuit la formarea unei ecleziologii specifice care a sus\u021binut o nou\u0103 identitate caracteristic\u0103 acestor comunit\u0103\u021bi p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Cercetarea de fa\u021ba are trei p\u0103r\u021bi succesive. Prima parte, v\u0103 prezint\u0103 cadrul istoric al comunit\u0103\u021bilor ap\u0103rute de dup\u0103 Reforma Protestant\u0103 din Anglia, urm\u0103rind modul \u00een care doctrina leg\u0103m\u00e2ntului a fost folosit\u0103 pentru justificarea formelor \u0219i practicilor adoptate de aceste comunit\u0103\u021bi. Partea a dou\u0103 va analiza \u0219i va conceptualiza evolu\u021bia teologiei leg\u0103m\u00e2ntului ca factor formativ \u00een constituirea \u0219i articularea identit\u0103\u021bii primelor comunit\u0103\u021bi baptiste din Anglia. \u00cen partea final\u0103 vor fi prezentate implica\u021biile care decurg din teologia leg\u0103m\u00e2ntului sub forma unor posibile perspective pentru comunit\u0103\u021bile contemporane evanghelice. \u00centrebarea practic\u0103 a cercet\u0103rii se refer\u0103 la modul \u00een care o proasp\u0103t\u0103 \u00een\u021belegere a leg\u0103m\u00e2ntului poate aduce beneficii bisericilor contemporane. Astfel, demersul istoric, teologic \u0219i practic, va oferi o perspectiv\u0103 c\u00e2t mai complet\u0103 asupra ecleziologiei baptiste.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen c\u0103utarea bisericii adev\u0103rate<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Spre deosebire de Doctrina Trinit\u0103\u021bii, Cristologia sau chiar Soteriologia \u2013 subiecte dezb\u0103tute de conciliile oficiale \u0219i expuse \u00een crezurile sau m\u0103rturisirile de credin\u021b\u0103, ecleziologia nu a reprezentat un subiect teologic distinct de restul teologiei sistematice p\u00e2n\u0103 la Reforma Protestant\u0103.[7]<\/sup><\/a> Interesul fa\u021b\u0103 de disciplina aceasta a coincis, pe de o parte, cu criza \u00eencrederii \u00een autoritatea bisericii din Evul Mediu T\u00e2rziu, iar pe de alt\u0103 parte, cu apari\u021bia noilor comunit\u0103\u021bi religioase \u00een urma Reformei Protestante. Anume \u00een acest context al preten\u021biilor reciproce s-a pus problema caracteristicilor pe care trebuie s\u0103 le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 o biseric\u0103 adev\u0103rat\u0103. Caracteristicile formulate de p\u0103rin\u021bii reformatori, precum predicarea Cuv\u00e2ntului \u0219i administrarea corect\u0103 a sacramentelor, nu ofereau r\u0103spunsuri la noile confrunt\u0103ri. La mijlocul sec. al XVII-lea toate comunit\u0103\u021bile protestante erau unite \u00een privin\u021ba necesit\u0103\u021bii unei reforme ulterioare \u00een ceea ce prive\u0219te institu\u021bia bisericeasc\u0103.[8]<\/sup><\/a> Dar \u00een cele din urm\u0103, controversele ecleziologice \u2013 \u00een special \u00eentre cele dou\u0103 partide principale: puritanii prezbiterieni \u0219i separati\u0219tii congrega\u021bionali\u0219ti, au constituit o barier\u0103 insurmontabil\u0103 pentru o astfel de unitate vizibil\u0103.[9]<\/sup><\/a> Prezentarea succint\u0103 a diferen\u021belor ecleziologice dintre cele dou\u0103 partide cu care s-au confruntat, \u00eentr-un fel sau altul, primele comunit\u0103\u021bi baptiste, va contribui la \u00een\u021belegerea contextului doctrinar care a contribuit la creionarea ecleziologiei lor.<\/p>\n\n\n\n

Puritanii prezbiterieni: o biserica universal\u0103 constituit\u0103 de to\u021bi ale\u0219ii \u0219i condus\u0103 de prezbiteri<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Mi\u0219carea puritan\u0103 a ap\u0103rut \u00een Anglia \u00een a dou\u0103 jum\u0103tate a sec. al XVI-lea.[10]<\/sup><\/a> \u00cen epoca elisabetan\u0103, Puritanismul a coincis practic cu Presbiterianismul \u0219i s-a dezvoltat sub \u00eendrumarea emigran\u021bilor englezi care s-au \u00eentors de la Geneva, unde au fugit anterior de persecu\u021biile de sub domnia Mariei Tudor. \u00cen a dou\u0103 parte a sec. al XVI-lea, Puritanismul era reprezentat de un grup larg de oameni \u00een cadrul bisericii Angliei care subsemnau sub doctrina calvinist\u0103 \u0219i erau m\u00e2na\u021bi de dorin\u021ba de a purifica biserica Angliei de vestigiile catolice, \u00een ceea ce prive\u0219te disciplina \u0219i ceremoniile \u201e\u00een acord cu Cuv\u00e2ntul curat a lui Dumnezeu \u0219i cu legea \u021b\u0103rii\u201d.[11]<\/sup><\/a> Acest dublu apel la Cuv\u00e2nt \u0219i la magistrat denot\u0103 dou\u0103 principii caracteristice programului de reform\u0103 puritan\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen primul r\u00e2nd, puritanii apelau la principiul garan\u021biei biblice pentru reforma Bisericii. De exemplu, autorii documentului \u201eManifestul Puritan\u201d (1572) au cerut Parlamentului s\u0103 instituie \u201e\u00een Biserica lui Dumnezeu doar acele lucruri pe care le porunce\u0219te Domnul \u00censu\u0219i \u00een Cuv\u00e2ntul S\u0103u\u201d.[12]<\/sup><\/a> Afirma\u021bia lui William Ames sprijin\u0103 faptul c\u0103 Reforma din Anglia a fost o mi\u0219care fundamentat\u0103 biblic: \u201eScriptura este un \u00eendrum\u0103tor des\u0103v\u00e2r\u0219it, f\u0103r\u0103 neajuns, al credin\u021bei \u0219i tr\u0103irii: nici nu exist\u0103 altceva care trebuie\u2026 s\u0103 fie urmat \u00een Biserica lui Dumnezeu, ceva care s\u0103 depind\u0103 de tradi\u021bie sau de o alt\u0103 autoritate, \u0219i care s\u0103 nu fie cuprins \u00een Scripturi\u201d.[13]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Dezideratul puritanilor era s\u0103 readuc\u0103 biserica Angliei la puritatea \u0219i caracteristicile bisericii primare. Puritanul Thomas Cartwright, predic\u00e2nd din primele dou\u0103 capitole din Faptele Apostolilor, a luat biserica cre\u0219tin\u0103 primar\u0103 drept model pentru ceea ce ar trebui s\u0103 fie Biserica de-a lungul timpurilor.[14]<\/sup><\/a> \u00cen acest sens, invocarea normei apostolice a avut implica\u021bii de perspectiv\u0103, deoarece a permis puritanilor s\u0103 resping\u0103 unele practici \u0219i ritualuri catolice \u0219i anglicane, ca fiind extra biblice.<\/p>\n\n\n\n

Problema spinoas\u0103 \u00eens\u0103 era legat\u0103 de al doilea principiu exprimat \u00een cuvintele \u201e\u00een acord cu legea \u021b\u0103rii\u201d. Acesta exprim\u0103principiul statului teocratic mo\u0219tenit de puritani de la Jean Calvin. \u00cen viziunea calvin\u0103, legea lui Dumnezeu nu se limiteaz\u0103 la adunare, ci se extinde dincolo de hotarele Bisericii. Din acest motiv, puritanii nu au negat afilierea lor la biserica Angliei \u0219i nici nu s-au constituit ca biseric\u0103 separat\u0103 (cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 la 1640).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ciuda faptului c\u0103 puritanii au criticat anumite ritualuri \u0219i structura bisericii na\u021bionale, ei nu \u0219i-au retras angajamentul fa\u021b\u0103 de aceast\u0103 biseric\u0103. \u00cen scrierile puritane poate fi observat\u0103 chiar o proliferare a c\u00e2ntecelor de laud\u0103 la adresa Angliei \u0219i a bisericii Angliei. \u201eAnglia este Israelul Domnului\u201d, scria Thomas Cartwright, la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XVI-lea.[15]<\/sup><\/a> Slujitorii se adresau enoria\u0219ilor \u201epopor ales\u201d, iar regina Elisabeta era comparat\u0103 cu Moise, regele Iosia, cu \u00eemp\u0103ratul Constantin \u0219i chiar cu Fecioara Maria.[16]<\/sup><\/a> Asemenea compara\u021bii cu personajele biblice indic\u0103 faptul c\u0103 puritanii credeau c\u0103 Dumnezeu a \u00eencheiat un leg\u0103m\u00e2nt special cu Anglia din perioada lui Edward al VI-lea sau a Elisabetei I.[17]<\/sup><\/a> Astfel, doctrina leg\u0103m\u00e2ntului, caracteristic\u0103 teologiei reformate, a fost preluat\u0103 \u0219i \u00eencorporat\u0103 \u00een Biserica Prezbiterian\u0103. Ideea unui leg\u0103m\u00e2nt conceput \u00een termenii continuit\u0103\u021bii a oferit un suport teologic pentru \u00een\u021belegerea bisericii ca institu\u021bie na\u021bional\u0103, politic\u0103 \u0219i sinodal\u0103, care \u00ee\u0219i exercit\u0103 autoritatea asupra credincio\u0219ilor din mai multe parohii.[18]<\/sup><\/a> De aceea, de\u0219i, pentru puritani conceptul de leg\u0103m\u00e2nt era bine cunoscut \u0219i era un ghid \u00een materie de m\u00e2ntuire, c\u00e2t prive\u0219te comunitatea sfin\u021bilor, ei au r\u0103mas \u00een s\u00e2nul leg\u0103m\u00e2ntului na\u021bional al Angliei.<\/p>\n\n\n\n

De exemplu, prezbiterienii \u00een frunte cu T. Cartwright au optat pentru o biseric\u0103 na\u021bional\u0103 prezbiterian\u0103 care ar fi trebuit s-o \u00eenlocuiasc\u0103 pe cea episcopal\u0103. Unitatea eclezial\u0103, cea mai mic\u0103 \u00eentr-o asemenea structur\u0103, au constituit-o parohiile, conduse de prezbiteri sau consistoria. Mai mul\u021bi prezbiteri formau conferin\u021ba, care coordona activitatea prezbiterilor. Organul superior de conducere conform planului lui Cartwright a fost Sinodul Na\u021bional.[19]<\/sup><\/a> Astfel ecleziologia prezbiterian\u0103 era \u00eentemeiat\u0103 pe viziunea calvin\u0103 asupra constituirii unei biserici na\u021bionale, determinat\u0103 de \u00een\u021belegerea leg\u0103m\u00e2ntului harului.<\/p>\n\n\n\n

Cu toate c\u0103 cei mai mul\u021bi dintre puritanii englezi au r\u0103mas fideli bisericii na\u021bionale, genera\u021bia dup\u0103 1570 a considerat c\u0103 biserica nu trebuie condus\u0103 de regina Angliei, ci de slujitori locali ale\u0219i \u0219i de congrega\u021biile locale. Cei care nu au acceptat sinteza dintre biseric\u0103 \u0219i stat au fost numi\u021bi separati\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n

Cel pu\u021bin, puritanii din Anglia sperau c\u0103 biserica Angliei va adopta perspectiva lor, ceea ce ar fi \u00eensemnat o singur\u0103 biseric\u0103 na\u021bional\u0103 condus\u0103 de Cristos, prin slujitorii S\u0103i, dup\u0103 principiile prezbiteriene. De\u0219i printre puritani s-au iscat discu\u021bii controversate cu privire la forma de guvernare a bisericii, \u00een mare parte, ei au respins viziunea congrega\u021bional\u0103 \u00een favoarea unei conduceri desemnate care \u00ee\u0219i prime\u0219te puterea de la Cristos \u0219i nu de la o biseric\u0103 local\u0103. M\u0103rturisirea de la Westminster indic\u0103 primatului Bisericii Universale vizibile, ca instrument de autoritate asupra congrega\u021biilor particulare.[20]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Tendin\u021ba de a identifica bisericile locale cu cea universal\u0103 exprim\u0103 convingerea reformatorilor c\u0103 ei fac parte dintr-o familie mai mare \u0219i, totodat\u0103, i-a oferit posibilitatea s\u0103 resping\u0103 \u00eenvinuirile catolicilor de schism\u0103. Este semnificativ faptul c\u0103 unii chiar n-au acceptat etichetele confesionale de genul \u201epuritani\u201d, \u201ecalvini\u0219ti\u201d sau chiar cel de \u201eprotestant\u201d \u0219i preferau s\u0103 fie numi\u021bi \u201esfin\u021bi\u201d sau \u201eBiserica Catolic\u0103\u201d.[21]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Perkins define\u0219te Biserica ca o comunitate universal\u0103 (catolic\u0103) a celor ale\u0219i din toate timpurile, condus\u0103 de Cristos.[22]<\/sup><\/a> Biserica Universal\u0103, continu\u0103 Parkins, se aseam\u0103n\u0103 cu un ocean, \u00een timp ce bisericile locale sunt asemenea m\u0103rilor, care sunt parte a oceanului.[23]<\/sup><\/a> Prin aceasta Perkins vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Biserica este una \u00een \u00eentreaga lume \u0219i, totu\u0219i \u00een acela\u0219i timp, este prezent\u0103 deplin \u00een fiecare congrega\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Separati\u0219tii congrega\u021bionali\u0219ti: o biseric\u0103 local\u0103 constituit\u0103 printr-un leg\u0103m\u00e2nt mutual sub autoritatea lui Cristos<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Mi\u0219carea separatist\u0103[24]<\/sup><\/a> reprezint\u0103 gruparea cre\u0219tinilor congrega\u021bionali\u0219ti, care \u00een perioada reginei Elisabeta I (1558-1603) s-au separat de Biserica oficial\u0103 a Angliei, ca s\u0103-\u0219i poat\u0103 exercita credin\u021ba \u00een conformitate cu propriile reguli \u0219i \u00een propriile comunit\u0103\u021bi.[25]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Albert Peel, \u00een lucrarea The First Congregational Churches,<\/em> eviden\u021biaz\u0103 c\u0103 prima biseric\u0103 separatist\u0103 a fost format\u0103 \u00een Londra, \u00een 1567, de c\u0103tre Richard Fitz, care \u00eempreun\u0103 cu un grup de oameni a p\u0103r\u0103sit Biserica Anglican\u0103 \u0219i a pledat pentru \u00eent\u00e2lniri separate de bisericile parohiale.[26]<\/sup><\/a> Dup\u0103 arestarea liderilor \u00een 1571, comunitatea aceasta \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai existe. Desigur la aceast\u0103 etap\u0103 timpurie nu a existat o delimitare foarte clar\u0103 \u00eentre puritani \u0219i separati\u0219ti, deoarece ambele mi\u0219c\u0103ri au subliniat necesitatea reformei bisericii na\u021bionale. \u00cen plus, a existat \u0219i o mobilitate \u00eentre membrii celor dou\u0103 grup\u0103ri din cauza persecu\u021biilor \u0219i a lipsei de programe clar formulate. Cu toate acestea, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, au ap\u0103rut diferen\u021be principale \u00eentre puritani \u0219i prima comunitate separatist\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd, se pare c\u0103 membrii acestor congrega\u021bii practicau \u00eencheierea unui acord voluntar sau leg\u0103m\u00e2nt prin care m\u0103rturiseau: \u201eAcum m-am al\u0103turat Bisericii lui Cristos \u00een care m-am supus disciplinei Cuv\u00e2ntului Lui Dumnezeu\u201d.[27]<\/sup><\/a> \u00cen al doilea r\u00e2nd, ei au sus\u021binut necesitatea separ\u0103rii credincio\u0219ilor \u00een grupuri mici \u0219i independente de stat \u0219i de Biserica Anglican\u0103. \u00centr-o scrisoare adresat\u0103 reginei Elisabeta I, ei \u00ee\u0219i justific\u0103 separarea de bisericile parohiale, cit\u00e2nd textul de la Mat. 18:15\u201320, versetele referitoare la prezen\u021ba lui Cristos \u00een adunare \u0219i necesitatea exercit\u0103rii disciplinei pastorale.[28]<\/sup><\/a> Datorit\u0103 acestor revendic\u0103ri de baz\u0103, mi\u0219carea separatist\u0103 poare fi mai u\u0219or distins\u0103 de contemporanii lor puritani.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cartea dedicat\u0103 unuia dintre primii lideri separati\u0219ti, John Robinson and The English Separatist Tradition<\/em>, Timothy George sus\u021bine c\u0103 separarea efectiv\u0103 trebuie \u00een\u021beleas\u0103 ca un proces care a evoluat lent \u0219i treptat. De exemplu, congrega\u021bia lui Fitz, chiar \u0219i dup\u0103 declararea separ\u0103rii, a continuat s\u0103 foloseasc\u0103 Cartea de rug\u0103ciuni, practic\u0103 respins\u0103 vehement de comunit\u0103\u021bile separatiste de mai t\u00e2rziu.[29]<\/sup><\/a> De aceea, T. George argumenteaz\u0103 c\u0103 procesul creion\u0103rii identit\u0103\u021bii ecleziale \u00een cazul primei comunit\u0103\u021bi separatiste a crescut propor\u021bional sentimentul de alienare fa\u021b\u0103 de biserica institu\u021bional\u0103, fiind totodat\u0103 \u00eent\u0103rit de persecu\u021bia \u0219i practica \u00eent\u00e2lnirilor clandestine.[30]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Principiile separatismului congrega\u021bionalist au fost definite cu mai mult\u0103 claritate abia \u00een anii 1580, odat\u0103 cu apari\u021bia lui Robert Browne \u0219i Robert Harrison. Cei doi fondeaz\u0103 o comunitate \u00een ora\u0219ul Norwich, care se \u00eentrune\u0219te \u00een case particulare. \u00cen cartea sa autobiografic\u0103 A True and Short Declaration<\/em> Browne argumenteaz\u0103 decizia sa de a se separa: \u201eDumnezeu nu accept\u0103 pe nimeni \u00een comuniune \u0219i leg\u0103m\u00e2nt cu El, dac\u0103 persoana aceea r\u0103m\u00e2ne unit\u0103 cu cei r\u0103i\u201d.[31]<\/sup><\/a> Evenimentul decisiv, conform lui Browne, a avut loc \u00eentr-una din \u00eent\u00e2lnirile particulare ale celor doi lideri cu urma\u0219ii s\u0103i, \u00een timpul c\u0103reia ideile ini\u021bial predicate au fost discutate pe larg, dup\u0103 care cei prezen\u021bi: \u201e…\u0219i-au dat consim\u021b\u0103m\u00e2ntul s\u0103 se al\u0103ture Domnului printr-un singur leg\u0103m\u00e2nt \u0219i p\u0103rt\u0103\u0219ie comun\u0103 \u0219i s\u0103-l p\u0103streze \u00een acord cu legile \u0219i Domnia lui [Cristos] \u0219i astfel au fugit definitiv de toate tulbur\u0103rile\u201d.[32]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Cu c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, Harrison a descris procesul care a dus la \u00eencheierea leg\u0103m\u00e2ntului, ca o retragere treptat\u0103 stimulat\u0103 de autorit\u0103\u021bile ecleziale: \u201eNe-a\u021bi acuzat c\u0103 i-am convins pe oameni s\u0103 se retrag\u0103 \u00een case \u0219i col\u021buri, \u00een loc s\u0103 se adune \u00eempreun\u0103 cu fe\u021bele publice ale bisericii… pentru c\u0103, ini\u021bial, ne-am adunat s\u0103 ascult\u0103m predica \u00eentr-o biseric\u0103 de var \u0219i piatr\u0103. \u00cens\u0103 de acolo ne-au alungat \u00een curtea bisericii, de acolo \u00eentr-o alt\u0103 cas\u0103 l\u00e2ng\u0103 biseric\u0103 \u0219i de acolo… \u00een \u00eenchisoare…, noi nu am c\u0103utat col\u021buri, ci am fost alunga\u021bi \u00een col\u021buri\u201d.[33]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Faptul c\u0103 comunit\u0103\u021bile separatiste au ap\u0103rut ca un protest \u00een r\u00e2ndul prezbiterienilor, fiind totodat\u0103 constr\u00e2nse \u0219i de autorit\u0103\u021bile din vremea lor, a determinat preocup\u0103rile \u0219i con\u021binutul scrierilor lor. Timp de c\u00e2teva genera\u021bii, liderii separati\u0219ti au trebuit s\u0103 se concentreze, \u00een primul r\u00e2nd, asupra justific\u0103rii existen\u021bei comunit\u0103\u021bilor lor \u0219i a principiilor de organizare a comunit\u0103\u021bilor separatiste. De aceea, conceptul separatist despre biseric\u0103 nu este \u201eo extensie logic\u0103 a ecleziologiei puritane\u201d.[34]<\/sup><\/a> Mai degrab\u0103, ei au dezvoltat o ecleziologie proprie \u0219i distinct\u0103, determinat\u0103 de practicile \u201epurificatoare\u201d a congrega\u021biilor separatiste. \u00cen spatele separ\u0103rii lor a existat un demers teologic care poate explica trecerea din ecleziologia na\u021bional\u0103 la ecleziologia local\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Robert Browne a fost persoana care a dezvoltat bazele teoretice ale congrega\u021bionalismului separatist, devenind astfel p\u0103rintele ideologic \u0219i fondatorul separatismului englez. Mai t\u00e2rziu, din cauza prigoanei \u00een Anglia, Browne, \u00eempreun\u0103 cu comunitatea sa, se mut\u0103 \u00een Olanda. Faptul c\u0103 acolo ei nu au aderat la nici una din bisericile protestante, deja existente, confirm\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u0103, chiar dac\u0103 ei au avut asem\u0103n\u0103ri remarcabile referitor la constituirea comunit\u0103\u021bilor, ei \u0219i-au dezvoltat ecleziologia proprie, neav\u00e2nd leg\u0103turi ideologice directe cu anabapti\u0219tii olandezi.<\/p>\n\n\n\n

Principala contribu\u021bie a lui Browne la ecleziologia separatist\u0103 const\u0103 \u00een faptul c\u0103 a plasat discu\u021bia despre Biseric\u0103 \u00een contextul rela\u021biei de leg\u0103m\u00e2nt. El acuz\u0103 Biserica Anglican\u0103 c\u0103 \u201ea plantat biserica f\u0103r\u0103 a pune temelia, pentru c\u0103 ea este pus\u0103 prin leg\u0103m\u00e2nt, doar atunci puterea Domnului este \u00een mijlocul nostru \u0219i sceptrul lui Cristos printre \u0219i cu noi.\u201d[35]<\/sup><\/a> Convingerea lui, c\u0103 Biserica Angliei a abandonat leg\u0103m\u00e2ntul \u0219i astfel a ajuns \u00eentr-o stare de apostazie, a impulsionat procesul separ\u0103rii \u0219i necesitatea renov\u0103rii leg\u0103m\u00e2ntului. Rolul central al leg\u0103m\u00e2ntului este eviden\u021biat \u0219i \u00een defini\u021bia oferit\u0103 bisericii: \u201eBiserica plantat\u0103 sau adunat\u0103 este o companie sau un num\u0103r de credincio\u0219i care de bun\u0103 voie au \u00eencheiat un leg\u0103m\u00e2nt cu Domnul \u0219i p\u0103streaz\u0103 toate poruncile Lui \u00een sf\u00e2nt\u0103 comuniune, pentru c\u0103 Cristos i-a r\u0103scump\u0103rat \u00een sfin\u021benie \u0219i fericire pe to\u021bi acei care fuseser\u0103 pierdu\u021bi din pricina p\u0103catului lui Adam\u201d.[36]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Browne leag\u0103 \u00een mod explicit practica \u00eencheierii leg\u0103m\u00e2ntului de domnia lui Cristos, astfel \u00eenc\u00e2t forma de organizare a bisericii \u0219i via\u021ba intern\u0103 a congrega\u021biei s\u0103 fie determinat\u0103 de: \u201econsim\u021b\u0103m\u00e2ntul lor de a se uni cu Domnul, \u00eentr-un singur leg\u0103m\u00e2nt \u0219i p\u0103rt\u0103\u0219ie, cu scopul de a p\u0103stra \u0219i c\u0103uta acordul sub legile \u0219i guvernarea Sa\u201d.[37]<\/sup><\/a> El a afirmat c\u0103, \u201eatunci c\u00e2nd \u00eencheiem \u0219i \u021binem leg\u0103m\u00e2ntul Domnului ca s\u0103 tr\u0103im sub guvernarea Lui…, avem puterea Domnului \u0219i sceptrul lui Cristos printre noi\u201d.[38]<\/sup><\/a> Biserica este \u00eemputernicit\u0103 de autoritatea lui Cristos pentru c\u0103 s-a al\u0103turat la angajamentul ascult\u0103rii fa\u021ba de Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n

 Conform acestor declara\u021bii a lui Browne, nu exist\u0103 dou\u0103 leg\u0103minte distincte: unul dintre membrii bisericii \u0219i altul dintre Cristos \u0219i membri. Paul Fiddes sus\u021bine c\u0103 mai degrab\u0103 exist\u0103 un singur leg\u0103m\u00e2nt caracterizat de o dubl\u0103 dimensiune: una pe \u201evertical\u0103\u201d \u0219i alta pe \u201eorizontal\u0103\u201d legate \u00een mod clar \u00eentre ele.[39]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

 Dimensiunea \u201evertical\u0103\u201d a leg\u0103m\u00e2ntului se refer\u0103 la legea lui Cristos prin care biserica este invitat\u0103 s\u0103 participe la rela\u021bia de leg\u0103m\u00e2nt.[40]<\/sup><\/a> Cu toate c\u0103 Browne accentueaz\u0103 aspectul voluntar al credin\u021bei \u0219i dimensiunea condi\u021bional\u0103 a leg\u0103m\u00e2ntului, biserica nu poate fi redus\u0103 la o societate voluntar\u0103. Ea este adunat\u0103 de Cristos ca semn al ascult\u0103rii fa\u021ba de autoritatea Lui. \u00cen acest fel, pe de o parte, Browne se dep\u0103rteaz\u0103 de teologia predestin\u0103rii \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de majoritatea puritanilor din vremea sa, iar, pe de alt\u0103 parte, recunoa\u0219te c\u0103 leg\u0103m\u00e2ntul prin care este adunat\u0103 Biserica presupune chemarea preventiv\u0103 a celor ale\u0219i \u0219i lucrarea Duhului \u00een inimile credincio\u0219ilor.[41]<\/sup><\/a> Astfel, el nu trece dincolo de doctrina predestin\u0103rii, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 men\u021bin\u0103, at\u00e2t ecleziologia leg\u0103m\u00e2ntului, c\u00e2t \u0219i doctrina predestin\u0103rii l\u0103s\u00e2nd neexplicate cele mai spinoase aspecte ale alegerii.<\/p>\n\n\n\n

Fiind profund \u00eendatora\u021bi teologiei calviniste, conform c\u0103reia Cristos, \u00een cadrul bisericii, era recunoscut ca Profet, Preot \u0219i Rege, separati\u0219tii, la r\u00e2ndul lor, au sus\u021binut c\u0103 \u00een Biserica adev\u0103rat\u0103 trebuie s\u0103 existe semnele corespunz\u0103toare acestor trei roluri: cuv\u00e2nt (ca Profet), sacrament (ca Preot) \u0219i disciplin\u0103 (ca Rege). Anume lipsa disciplinei a dus la plecarea separati\u0219tilor din Biserica Anglican\u0103. Unul din liderii separati\u0219tilor din Londra, Robert Hawkins a vociferat lipsa autorit\u0103\u021bii regale astfel: \u201e\u00cel propov\u0103dui\u021bi pe Cristos ca Profet \u0219i Preot, dar nu \u0219i ca Rege; nici nu-L ve\u021bi l\u0103sa s\u0103 domneasc\u0103 \u00een biserica Sa, prin sceptrul cuv\u00e2ntului S\u0103u\u201d[42]<\/sup><\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Dimensiunea \u201eorizontal\u0103\u201d a leg\u0103m\u00e2ntului presupune angajamentul mutual al membrilor. Din punct de vedere istoric, aceast\u0103 dimensiune a fost \u00eentreprins\u0103 \u00een perioada \u00eenfiin\u021b\u0103rii unei noi comunit\u0103\u021bi \u0219i, ulterior, era legat\u0103 de procedura de primire a noilor membri. Cei care semnau leg\u0103m\u00e2ntul promiteau \u201es\u0103 se dedice lui Dumnezeu \u0219i unii altora\u201d, \u201es\u0103 umble \u00een c\u0103ile Domnului \u0219i s\u0103 umble \u00eempreun\u0103\u201d, \u201es\u0103 asculte de legea lui Cristos \u0219i s\u0103 vegheze unii asupra altora\u201d.[43]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Separati\u0219tii de mai t\u00e2rziu, precum Henry Barrow (1550-1593), chiar dac\u0103 au c\u0103utat s\u0103 se disocieze de numele lui Browne, au continuat practica leg\u0103m\u00e2ntului ca semn distinctiv al Bisericii adev\u0103rate. Fidelitatea fa\u021ba de leg\u0103m\u00e2nt a r\u0103mas una din condi\u021biile pentru membralitatea \u00een biserica local\u0103. Astfel puritanul, George Gifford, i-a repro\u0219at c\u0103 semnarea unui acord \u00eentre membrii comunit\u0103\u021bilor separatiste introduce condi\u021bionalitatea \u00een leg\u0103m\u00e2ntul lui Dumnezeu, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 stabilitatea leg\u0103m\u00e2ntului va depinde de efortul uman. Barrow \u00eei r\u0103spunde c\u0103 Gifford niciodat\u0103 nu va \u00een\u021belege ra\u021bionamentul lui, pentru c\u0103 nu \u00een\u021belege c\u0103 el discut\u0103 despre leg\u0103m\u00e2ntul local, nu despre leg\u0103m\u00e2ntul etern. Astfel, Barrow \u00eencearc\u0103 s\u0103 disting\u0103 leg\u0103m\u00e2ntul harului de leg\u0103m\u00e2ntul bisericii locale.<\/p>\n\n\n\n

Leg\u0103m\u00e2ntul \u0219i alegerea lui Dumnezeu r\u0103m\u00e2n neclintite p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lumii \u0219i nici p\u0103catele p\u0103rin\u021bilor nu pot abate sau z\u0103d\u0103rnici mila Lui fa\u021ba de copii (S\u0103i). Dar noi nu ne referim la alegerea secret\u0103 a lui Dumnezeu, pe care El o face, ci la leg\u0103m\u00e2ntul exterior (local) prin care \u00eei cheam\u0103 pe cei care pot fi judeca\u021bi \u00een cadrul acestui leg\u0103m\u00e2nt local… Pentru c\u0103 ar trebui ca doar cei care posed\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2n \u00een credin\u021b\u0103 \u0219i ascultare s\u0103 fie onora\u021bi de leg\u0103m\u00e2ntul local. De aceea, am sus\u021binut c\u0103 leg\u0103m\u00e2ntul lui Dumnezeu depinde de dreptatea noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Barrow afirm\u0103 c\u0103 separati\u0219tii nu inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103 determine cine face parte de leg\u0103m\u00e2ntul etern a lui Dumnezeu. Preocuparea lor este s\u0103 eviden\u021bieze disponibilitatea persoanei de a fi parte a unei biserici vizibile a lui Cristos, ceea ce implic\u0103 angajarea la ascultare \u0219i supunerea fa\u021b\u0103 de domnia lui Cristos \u00een biserica local\u0103. \u00cen cazul \u00een care persoana nu dore\u0219te s\u0103 se supun\u0103 poruncilor lui Dumnezeu, atunci ea nu poate face parte din biserica local\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Prin urmare, apari\u021bia ecleziologiei leg\u0103m\u00e2ntului \u00een versiunea separatist\u0103 poate fi explicat\u0103 prin modificarea teologiei leg\u0103m\u00e2ntului caracteristic\u0103 teologiei reformatoare, \u00een general. Convingerea c\u0103 fiecare congrega\u021bie, precum \u0219i fiecare credincios trebuie s\u0103 umble sub \u201elegea lui Cristos\u201d, a extins \u00een\u021belegerea leg\u0103m\u00e2ntului. \u00cen timp ce puritanii au r\u0103mas la \u00een\u021belegerea leg\u0103m\u00e2ntului pe care Dumnezeu l-a \u00eencheiat cu Biserica Anglican\u0103, separati\u0219tii au dezvoltat un concept mult mai dinamic al leg\u0103m\u00e2ntului care a stat la baza unit\u0103\u021bii lor \u0219i a transformat congrega\u021biile lor \u00een adev\u0103rate comunit\u0103\u021bi ale sfin\u021bilor. At\u00e2t R. Brawne, c\u00e2t \u0219i Robinson men\u021bioneaz\u0103 faptul c\u0103 leg\u0103m\u00e2ntul une\u0219te \u0219i consolideaz\u0103 congrega\u021bia. Robinson, \u00een catehismul s\u0103u, define\u0219te Biserica ca \u0219i comunitatea oamenilor credincio\u0219i, sfin\u021bi, urma\u0219i \u0219i chema\u021bi prin Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, s\u0103 \u00eencheie leg\u0103m\u00e2nt cu Cristos \u0219i \u00eentre ei, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een slava lui Dumnezeu.[44]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

Fiddes sus\u021bine c\u0103 evenimentul definitoriu pentru ecleziologia leg\u0103m\u00e2ntului a avut loc \u00een anul 1606\/1607, la Gainsborough, atunci c\u00e2nd un grup de credincio\u0219i separati\u0219ti englezi au \u00eencheiat un leg\u0103m\u00e2nt \u00eentre ei. Unul dintre acei care a participat la acest eveniment a fost William Bradford, care \u00ee\u0219i amintea despre cele \u00eent\u00e2mplate astfel: \u201e…s-au unit \u00eentr-o biseric\u0103 (prin leg\u0103m\u00e2nt cu Domnul) \u00een p\u0103rt\u0103\u0219ia Evangheliei ca s\u0103 umble \u00een toate c\u0103ile Lui, \u0219i s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 despre El, dup\u0103 toate puterile lor, oric\u00e2t i-ar costa \u0219i Domnul a fost cu ei\u201d.[45]<\/sup><\/a><\/p>\n\n\n\n

De\u0219i este scurt\u0103, aceast\u0103 relatare eviden\u021biaz\u0103 esen\u021ba unei ecleziologii bazate pe leg\u0103m\u00e2nt. Un asemenea leg\u0103m\u00e2nt trebuie conceput simultan bidimensional, adic\u0103 membrii care alc\u0103tuiesc biserica \u00eencheie un consim\u021b\u0103m\u00e2nt reciproc, at\u00e2t cu Dumnezeu, c\u00e2t \u0219i unii cu al\u021bii. Fiddes remarc\u0103 c\u0103 la vremea aceea comunitatea din Gainsborough nu era \u00eenc\u0103 o comunitate baptist\u0103.[46]<\/sup><\/a> Abia peste un an, o parte din membrii comunit\u0103\u021bii vor fi exila\u021bi \u00een Amsterdam, \u00een frunte cu John Smith. Vor trece \u00eenc\u0103 doi ani, c\u00e2nd Smith va adopta practica botezului credin\u021bei \u0219i va pune astfel bazele primei biserici baptiste. Prin urmare, acest eveniment are o semnifica\u021bie important\u0103 \u00een \u00een\u021belegerea ecleziologiei baptiste, deoarece el scoate \u00een eviden\u021b\u0103 influen\u021ba direct\u0103 a convingerilor separatiste asupra ecleziologiei primelor comunit\u0103\u021bi baptiste.[47]<\/sup><\/a> Tehnic vorbind, baptismul s-a n\u0103scut la Amsterdam \u00een anul 1609, c\u00e2nd John Smith ajunge la concluzia c\u0103 botezul trebuie administrat doar celor care cred \u0219i au fost regenera\u021bi. \u00cens\u0103, dup\u0103 cum se va vedea \u00een continuare, schimbarea \u00een g\u00e2ndirea lui a fost determinat\u0103 de \u00een\u021belegerea separatist\u0103 asupra ecleziologiei leg\u0103m\u00e2ntului. Anume mi\u0219carea aceasta a subliniat necesitatea leg\u0103m\u00e2ntului pentru \u00eenfiin\u021barea unei biserici adev\u0103rate, actul leg\u0103m\u00e2ntului indic\u00e2nd, at\u00e2t supunerea fa\u021ba de autoritatea lui Cristos, c\u00e2t \u0219i al\u0103turarea la o biseric\u0103 local\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Concluzii preliminare<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Mi\u0219c\u0103rile reformatoare din Anglia sec. al XVII-lea au p\u0103\u0219it dincolo de ecleziologia propus\u0103 de Reforma clasic\u0103. Caracteristicile unei Biserici adev\u0103rate formulate de p\u0103rin\u021bii reformatori, precum predicarea Cuv\u00e2ntului \u0219i administrarea corect\u0103 a sacramentelor, \u00een sec. al XVII-lea, deja nu ofereau r\u0103spunsuri la noile confrunt\u0103ri. Aceasta se vede prin faptul c\u0103 ambele tabere, chiar dac\u0103 au \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it acelea\u0219i idealuri ecleziologice, au \u00een\u021beles \u00een mod diferit condi\u021biile sine qua non,<\/em> pentru ca un grup de credincio\u0219i s\u0103 se poat\u0103 asocia \u00eentr-o biseric\u0103 local\u0103. Controversa de baz\u0103 dintre cele dou\u0103 mi\u0219c\u0103ri era legat\u0103 de ecleziologie, mai exact de criteriile care trebuie s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 o comunitate vizibil\u0103. \u00cen timp ce, pentru puritani, acestea constau \u00een predicarea Cuv\u00e2ntului, separati\u0219ti au insistat asupra componen\u021bei bisericii, adic\u0103 asupra condi\u021biilor de asociere \u0219i separare de comunitatea cre\u0219tin\u0103. Diferen\u021bele dintre accentele ecleziologice deriv\u0103 din \u00een\u021belegerea bisericii v\u0103zut\u0103 de puritani ca o comunitate a Cuv\u00e2ntului, iar de separati\u0219ti ca o comunitate a leg\u0103m\u00e2ntului.<\/p>\n\n\n\n

Pentru cei care au aderat la mi\u0219carea separatist\u0103, noutatea a constat \u00een faptul c\u0103 ei au aplicat cel mai consecvent principiu <\/em>reformat, Ecclesia semper reformanda <\/em>(biserica este \u00een continu\u0103 reformare) asupra bisericii ca \u00eentreg. P\u00e2n\u0103 atunci reforma bisericii \u00eensemna, \u00een primul r\u00e2nd, reforma institu\u021biilor ei. \u00cen acest caz oamenii \u0219i biserica puteau fi privi\u021bi ca dou\u0103 entit\u0103\u021bi separate. Cei care au aderat la forma de organizare separatist\u0103 au privit biserica ca adunarea poporului lui Dumnezeu. \u00cen \u00een\u021belegerea lor, biserica trebuia schimbat\u0103 pentru c\u0103 fiecare membru avea nevoie de reform\u0103. Astfel, semper reformanda<\/em> nu era doar o \u00eensu\u0219ire a bisericii, ci un imperativ pentru fiecare membru a comunit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, fenomenul baptismului nu este o schism\u0103 \u00eempotriva bisericilor existente sau un efect colateral al Reformei Protestante. Ap\u0103rut \u00een contextul Reformei Protestante din Europa Apusean\u0103, mi\u0219carea baptist\u0103 reprezint\u0103 o reluare a confrunt\u0103rilor intense pentru continuarea reformei \u00een spiritul \u0219i litera Noului Testament.<\/p>\n\n\n\n

Bibliografie<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

  1. Beeke, Joel R., and Jones, Mark. A Puritan Theology. Doctrine for Life<\/em>. Grand Rapids, Michigan: Reformation Heritage Books, 2012.<\/li>
  2. Bozeman, Theodore D. \u201cFederal Theology and the \u2018National Covenant\u2019: An Elizabethan Presbyterian Case Study.\u201d Church History<\/em> Vol. 61, No. 4, (December 1992).<\/li>
  3. Brachlow, Stephen. \u201cJohn Robinson and the Lure of Separatism in Pre-Revolutionary England.\u201d Church History<\/em> Vol. 50, No. 3, (1981).<\/li>
  4. Brackney, Wllliam H. and Malcolm B. Yarnell III. The Fourth Strand of the Reformation. The Covenant Ecclesiology of Anabaptists, English Separatists, and Early General Baptists<\/em>. Edited by Paul S. Fiddes, Vol. 17. Oxford: Regent\u2019s Park College, 2018.<\/li>
  5. Fiddes, Paul. Tracks and Traces, Baptist Identity in Church and Theology<\/em>. Carlisle: Paternoster, 2003.<\/li>
  6. Garlson, Leland, and Peel, Albert, eds. The Writings of Robert Harrison and Robert Browne<\/em>. Vol. 2. London: Routledge, 2014.<\/li>
  7. George, Timothy. John Robinson and The English Separatist Tradition<\/em>. Macon, Georgia: Mercer University, 2005.<\/li>
  8. Mendelson, Sara. \u201cPopular Perceptions of Elizabeth.\u201d In: Lizabeth I: Always Her Own Free Woman<\/em>, edited by Jo Eldridge Carney and Carol Levin. London and New York: Routledge, 2003.<\/li>
  9. Peel, Albert. The First Congregational Churches: New Light on Separatist Congregations in London 1567\u201381<\/em>. Cambridge: Cambridge University, 2017.<\/li>
  10. The Westminster Confession of Faith. The Westminster Divines.<\/em>, n.d.<\/li>
  11. White, B.R. The English Separatist Tradition: From the Marian Martyrs to the Pilgrim Father<\/em>. Oxford: Oxford University, 1971.<\/li><\/ol>\n\n\n\n
    \n\n\n\n

    [1]<\/a> W.T. Whitley, A History of British Baptism<\/em>, (London: Kingsgate, 1932), p. 4.<\/p>\n\n\n\n

    [2]<\/a> Paul S<\/a>. Fiddes, Tracks and Traces, Baptist Identity in Church and Theology<\/em>, repr. ed. (Eugene, OR: Wipf & Stock Pub., 2007), p. 3.<\/p>\n\n\n\n

    [3]<\/a> Alan P.F. Sell, Testimony and Tradition: Studies in Reformed and Dissenting Thought<\/em> (Aldershot: Ashgate Press, 2005), p. 50.<\/p>\n\n\n\n

    [4]<\/a> Nu se pretinde o exclusivitate baptist\u0103, ci mai degrab\u0103 un anumit demers teologic caracteristic mi\u0219c\u0103rii baptiste care este semnificativ \u0219i pentru alte comunit\u0103\u021bi cre\u0219tine.<\/p>\n\n\n\n

    [5]<\/a> James Wm. McClendon, Sistematic Theology. Ethics<\/em>, Vol. 1, (Nashville: Abingdon Press, 2002), p. 23.<\/p>\n\n\n\n

    [6]<\/a> J. McClendon, p. 170.<\/p>\n\n\n\n

    [7]<\/a> Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 teologii antici \u0219i medievali nu au luat \u00een considerare problemele ecleziologice. De regul\u0103, reflec\u021biile teologice asupra Cristologiei, Soteriologiei, sacramentelor sau a moralei cre\u0219tine, au fost legate \u0219i de reflec\u021bia asupra naturii \u0219i scopul Bisericii. \u00cens\u0103 acestea nu au avut ca scop elaborarea unui dogmat cuprinz\u0103tor despre Biseric\u0103. O scurt\u0103 incursiune \u00een istoria ecleziologiei poate fi g\u0103sit\u0103 \u00een cartea <\/em>lui Wofhart Pannenberg, Systematic Theology<\/em>, vol. 3 (London, New York: T&T Clark International, 2004), pp. 21\u201327.<\/p>\n\n\n\n

    [8]<\/a> Adunarea de la Westminster din anii 1640 \u0219i \u00eencerc\u0103rile de solu\u021bionare a problemei bisericii Cromwelliene din anii 1650, probabil, sunt cele mai elocvente exemple ale acestei speran\u021be de \u201eunire a celor evlavio\u0219i\u201d \u00eentr-o singur\u0103 biseric\u0103 na\u021bional\u0103.<\/p>\n\n\n\n

    [9]<\/a> Hunter Powell, \u00eentr-o cercetare dedicat\u0103 ecleziologiei puritane, a ar\u0103tat c\u0103 modul axiomatic de conflict binar \u201eprezbiterieni versus independen\u021bi\u201d, nu cuprinde toate variet\u0103\u021bile pozi\u021biilor ecleziologice ap\u0103rute \u00een sec. al XVII-lea. Powell, Hunter. \u201cThe Dissenting Brethren and the Power of the Keys, 1640\u20131644.\u201d In: Joel R. Beeke and Mark Jones, A Puritan Theology. Doctrine for Life<\/em> (Grand Rapids, Michigan: Reformation Heritage Books, 2011), p. 869. Lucrarea de fa\u021ba, de\u0219i recunoa\u0219te spectru complex de pozi\u021bii ecleziologice, totu\u0219i va apela la cei doi termeni \u201eprezbiterieni\u201d \u0219i \u201econgrega\u021bionali\u0219ti\u201d, deoarece aceste etichete au fost folosite chiar de cei \u00een cauz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

    [10]<\/a> \u00cen vasta istoriografie anglo-american\u0103, nu exist\u0103 o abordare unic\u0103 \u00een defini\u021bia acestui termen. \u00centrebarea este complicat\u0103 de faptul c\u0103 \u00een opinia britanicilor, \u00een prima treime a secolului al XVII-lea, nu exista claritate cu privire la limitele confesionale. \u00cen plus, cuv\u00e2ntul \u201epuritan\u201e \u00ee\u0219i putea schimba semnifica\u021bia \u00een func\u021bie de cine \u00eel folosea: un adversar sau un sus\u021bin\u0103tor al puritanilor. Vezi, Collinson P. A<\/em> Comment: <\/em>Concerning<\/em> the Name Puritan<\/em>. In: The Journal of Ecclesiastical History, Vol. 31 (1980, October. No. 4), pp. 464\u2013465.<\/p>\n\n\n\n

    [11]<\/a> Holifield, E. Brooks, The Covenant Sealed: The Development of Puritan Sacramental Theology in Old and New England<\/em>, 1570\u20131720,<\/em> (New Haven: Yale University Press, 1974), p. 33.<\/p>\n\n\n\n

    [12]<\/a> Holifield, p. 33.<\/p>\n\n\n\n

    [13]<\/a> Leland Ryken, Sfin\u021bii \u00een lume. Puritanii \u00een adev\u0103rata lor lumin\u0103<\/em> (Oradea: Reformatio, 2003), p. 109.<\/p>\n\n\n\n

    [14]<\/sup><\/a> <\/sup>Leland Ryken, pp. 34\u201336.<\/p>\n\n\n\n

    [15]<\/sup><\/a> Theodore D. Bozeman, \u201cFederal Theology and the \u2018National Covenant\u2019: An Elizabethan Presbyterian Case Study,\u201d Church History Vol. 61, No. 4 (December 1992), p. 400.<\/p>\n\n\n\n

    [16]<\/sup><\/a> <\/sup>Sara Mendelson, \u201cPopular Perceptions of Elizabeth,\u201d in Lizabeth I: Always Her Own Free Woman, ed. Jo Eldridge Carney and Carol Levin (London and New York: Routledge, 2003), p. 198.<\/p>\n\n\n\n

    [17]<\/sup><\/a> Bozeman, \u201cFederal Theology and the \u2018National Covenant\u2019: An Elizabethan Presbyterian Case Study\u201d, pp. 394\u2013395.<\/p>\n\n\n\n

    [18]<\/a> The Westminster Confession of Faith. The Westminster Divines<\/em>, https:\/\/www.apuritansmind.com\/westminster-standards\/chapter-25\/ (accesat 24 noiembrie 2021), XXV, 1\u20132.<\/p>\n\n\n\n

    [19]<\/a> Joel R. Beeke and Mark Jones, A Puritan Theology. Doctrine for Life<\/em> (Grand Rapids, Michigan: Reformation Heritage Books, 2012), pp. 627\u2013628.<\/p>\n\n\n\n

    [20]<\/a> The Westminster Confession of Faith. The Westminster Divines, <\/em>XXX\u2013XXXI.<\/em><\/p>\n\n\n\n

    [21]<\/a> W. Stevens and W. W. Bottoms, The Baptist of New Road.<\/em> \u00cen: P. Fiddes, Tracks and Traces<\/em>, p. 24.<\/p>\n\n\n\n

    [22]<\/a> W. Perkins, An exposition of a symbol or creed of the apostles<\/em>. \u00cen:P. Collison, p. 146.<\/p>\n\n\n\n

    [23]<\/a> P. Collison, p. 146.<\/p>\n\n\n\n

    [24]<\/a> Mai mul\u021bi termeni au fost atribui\u021bi reprezentan\u021bilor acestei mi\u0219c\u0103ri. \u00cen perioada domniei Mariei Tudor (1553\u20131558), to\u021bi cei care n-au fost de acord cu biserica oficial\u0103 au fost numi\u021bi separati\u0219ti. Mai t\u00e2rziu, \u00een perioada domniei Elisabetei I, acest termen a fost folosit pentru cei care insistau asupra separ\u0103rii definitive de Biserica Anglican\u0103. Termenul \u201eindependent\u201d a fost pus \u00een circula\u021bie la \u00eenceputul sec. al XVII-lea, dup\u0103 ce John Robinson l-a folosit \u00eentr-una din lucr\u0103rile sale apologetice. \u00cen cele din urma, dup\u0103 1640 a \u00eenceput s\u0103 fie folosit \u0219i termenul \u201econgrega\u021bionalist\u201d, pentru a sublinia ideea c\u0103 unitatea de baz\u0103 a bisericii cre\u0219tine trebuie s\u0103 fie o comunitate independent\u0103, separat\u0103, numit\u0103 congrega\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

    [25]<\/a> John Robinson (1575\u20131625) \u2013 unul din liderii separati\u0219tilor, men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 \u00een perioada reginei Maria, din cauza persecu\u021biilor, n-au existat comunit\u0103\u021bi separatiste. Vezi: John Robinson, A Justification of Separatist from the Church of England. <\/em>\u00cen: Timothy George, John Robinson and The English Separatist Tradition<\/em> (Macon, Georgia: Mercer University, 2005), p. 22.<\/p>\n\n\n\n

    [26]<\/a> Albert Peel, The First Congregational Churches: New Light on Separatist Congregations in London 1567\u20131581<\/em> (Cambridge: Cambridge University, 2017), 38.<\/p>\n\n\n\n

    [27]<\/a> White B. R., The English Separatist Tradition: From the Marian Martyrs to the Pilgrim Father<\/em> (Oxford: Oxford University, 1971), p. 27.<\/p>\n\n\n\n

    [28]<\/a> White B. R., p. 30.<\/p>\n\n\n\n

    [29]<\/a> George T., John Robinson and The English Separatist Tradition, <\/em>p. 31.<\/p>\n\n\n\n

    [30]<\/a> T. George, p. 32.<\/p>\n\n\n\n

    [31]<\/a> Robert Browne, A True and Short Declaration.<\/em> \u00cen: Leland Garlson and Albert Peel, eds., The Writings of Robert Harrison and Robert Browne<\/em>, vol. 2 (London: Routledge, 2014), p. 412.<\/p>\n\n\n\n

    [32]<\/a> Robert Browne \u00cen: Garlson and Peel, p. 422.<\/p>\n\n\n\n

    [33]<\/a> Robert Harrison, A Theatise of the Church of Kingdom of Christ.<\/em> \u00cen: Garlson and Peel, pp. 60, 67.<\/p>\n\n\n\n

    [34]<\/a> Stephan Brachlow sus\u021bine c\u0103 ecleziologia puritan\u0103 \u0219i separatist\u0103 a fost str\u00e2ns legat\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lor despre m\u00e2ntuire. El argumenteaz\u0103 c\u0103 tocmai aceast\u0103 baz\u0103 teologic\u0103 asigura fundamentul pentru activitatea lor militant\u0103. Prin urmare, Brachlow conchide c\u0103 ideile separatiste despre biseric\u0103 sunt extensii logice din ecleziologiea puritan\u0103. Vezi: Stephen Brachlow, \u201cJohn Robinson and the Lure of Separatism in Pre-Revolutionary England\u201d In: Church History,<\/em> Vol. 50, No. 3 (1981), pp. 288\u2013301.<\/p>\n\n\n\n

    [35]<\/a> Robert Browne, \u201eA True and Short Declaration<\/em>\u201d, In: The Writings of Robert Harrison and Robert Browne<\/em>, ed. Albert Peel and Lelend H. Carlson (London: Allen and Unwin, 1953), p. 421.<\/p>\n\n\n\n

    [36]<\/a> Robert Browne, A Booke<\/em> which sheweth the life and manners of all true Christians.<\/em> In: Garlson and Peel, The Writings of Robert Harrison and Robert Browne, <\/em>p.254.<\/p>\n\n\n\n

    [37]<\/a> Garlson and Peel, p. 422.<\/p>\n\n\n\n

    [38]<\/a> Garlson and Peel, p. 421.<\/p>\n\n\n\n

    [39]<\/a> Paul Fiddes, Covenant and the Inheritance of Separatism<\/em>. In: The Fourth Strand of the Reformation. The Covenant Ecclesiology of Anabaptists, English Separatists, and Early General Baptists<\/em>, ed. Fiddes Paul S., vol. 17 (Oxford: Regent\u2019s Park College, 2018), p. 69.<\/p>\n\n\n\n

    [40]<\/a> Paul Fiddes, Covenant and the Inheritance<\/em>, p. 70.<\/p>\n\n\n\n

    [41]<\/a> \u00cen cartea A booke which sheweth the life and manners of all true Christians, <\/em>dup\u0103 ce prezint\u0103 natura \u0219i atributele lui Dumnezeu, Browne men\u021bioneaz\u0103 trei moduri prin care Dumnezeu a realizat m\u00e2ntuirea oamenilor: \u00cen primul r\u00e2nd, prin sfatul Lui secret, apoi prin disponibilitatea de a ne ajuta \u0219i prin manifestarea efectiv\u0103 a acestui ajutor. \u00cen continuare, Browne descrie planul lui Dumnezeu \u00een termenii precunoa\u0219terii pe care o \u00een\u021belege ca \u201econsim\u021b\u0103m\u00e2ntul sau sfatul des\u0103v\u00e2r\u0219it al lui Dumnezeu prin care El a decis s\u0103 salveze pe acei pe care i-a ales dup\u0103 pl\u0103cerea Sa\u201d. Vezi: Robert Browne, A booke<\/em> which sheweth the life and manners of all true Christians.<\/em> \u00cen: Garlson and Peel, The Writings of Robert Harrison and Robert Browne, <\/em>p. 240.<\/p>\n\n\n\n

    [42]<\/a> White, The English Separatist Tradition: From the Marian Martyrs to the Pilgrim Father, <\/em>p. 25.<\/p>\n\n\n\n

    [43]<\/a> Paul Fiddes, Covenant and the Inheritance<\/em>, p. 70.<\/p>\n\n\n\n

    [44]<\/a> Robinson J. An appendix to Mr. Perkins\u2019 Six Principles of Christian religion<\/em> \/\/ The Works of John Robinson, Vol. 3, p. 427.<\/p>\n\n\n\n

    [45]<\/a> W. Bradford In: Covenant and the Inheritance of Separatism, <\/em>p. 71.<\/p>\n\n\n\n

    [46]<\/a> Paul Fiddes, Tracks<\/em>, p. 21.<\/p>\n\n\n\n

    [47]<\/a> Paul Fiddes, Tracks<\/em>, p. 22.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Ecleziologia leg\u0103m\u00e2ntului la primele comunit\u0103\u021bi baptiste din Anglia Renumitul istoric W.T. Whitley obi\u0219nuia s\u0103 deschid\u0103 discursul s\u0103u despre istoria bapti\u0219tilor cu urm\u0103toarea remarc\u0103: \u201eDoctrina despre biseric\u0103 este tr\u0103s\u0103tura distinctiv\u0103 a bapti\u0219tilor\u201d.[1] \u00cen mod asem\u0103n\u0103tor, Paul Fiddes, \u00een lucrarea dedicat\u0103 explor\u0103rii identit\u0103\u021bii baptiste, observ\u0103 c\u0103 de-a lungul istoriei, bapti\u0219tii nu s-au remarcat prin oferirea unei perspective […]<\/p>","protected":false},"author":15,"featured_media":3277,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[10],"tags":[37],"post-author":[90],"class_list":["post-3276","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-ecclesiology","tag-ro","post-author-serghei-ghermanov"],"acf":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3276","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3276"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3276\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3443,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3276\/revisions\/3443"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3277"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3276"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3276"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3276"},{"taxonomy":"post-author","embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/post-author?post=3276"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}