{"id":2962,"date":"2015-11-12T06:56:50","date_gmt":"2015-11-12T06:56:50","guid":{"rendered":"https:\/\/pulseofministry.md\/?post_type=articles&p=2962"},"modified":"2024-06-06T08:22:43","modified_gmt":"2024-06-06T08:22:43","slug":"scriptura-si-traditia-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/scriptura-si-traditia-2\/","title":{"rendered":"Scriptura \u0219i tradi\u021bia"},"content":{"rendered":"

Scriptura \u0219i tradi\u021bia:\u00a0 <\/strong>raportul \u0219i rela\u021bia dintre ele \u00een formarea Canonului<\/strong>[1]<\/strong><\/em><\/a> Noului Testament<\/strong><\/span><\/h3>\n

(<\/em>Partea a II-a<\/em>. <\/em>\u00cenceputul \u00een<\/em> \u201ePulsul slujirii\u201d #<\/em>17, 2011. \u2013 <\/em>PP<\/em>. 3-13)<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Pentru o \u00een\u021belegere mai bun\u0103 a rela\u021biei dintre Tanah ori Biblia Ebraic\u0103 \u0219i Noul Testament al Domnului Nostru Isus Cristos, trebuie subliniat faptul c\u0103 to\u021bi cre\u0219tinii evanghelici sus\u021bin c\u0103 Vechiul Testament, (termen folosit de cre\u0219tini pentru Tanah ori Bibia Ebraic\u0103)<\/em> \u00een forma lui canonic\u0103, stabilit \u00eentr-o perioad\u0103 de 500 de ani (sec. V. \u00ee.Hr. \u2013 100 d.Hr.) este Cuv\u00e2ntul revelat a lui Dumnezeu. Prin urmare, ca \u0219i evreii ortodoc\u0219i, cre\u0219tinii evanghelici respect\u0103 canonul stabilit \u00een Tanah \u0219i fac diferen\u021b\u0103 \u00eentre Scripturile canonice \u0219i cele apocrife.<\/p>\n

\u00cen sus\u021binerea acestei idei evanghelicii sus\u021bin urm\u0103toarele; \u00een primul r\u00e2nd, ei \u00ee\u0219i construiesc argumentele pe faptul c\u0103 \u00een perioada activit\u0103\u021bii Sale de pe p\u0103m\u00e2nt Isus Cristos citeaz\u0103 c\u0103r\u021bile canonice din abunden\u021b\u0103 \u0219i nu face nici-o referin\u021b\u0103 la c\u0103r\u021bile apocrife; \u0219i \u00een al doilea r\u00e2nd, faptul c\u0103 M\u00e2ntuitorul remarc\u0103 autoritatea c\u0103r\u021bilor canonice, subliniind \u00een repetate r\u00e2nduri \u00eemplinirea lor \u00een via\u021ba Sa, face ca autoritatea scripturilor canonice s\u0103 fie pe de o parte, incontestabil\u0103 iar pe de alt\u0103 parte, net superioar\u0103 c\u0103r\u021bilor apocrife. Iat\u0103 c\u00e2teva exemple, care de altfel, sunt foarte multe; \u00een Evanghelia dup\u0103 Luca 4:16-21 citim: \u201e…Atunci a \u00eenceput s\u0103 spun\u0103: \u201eAst\u0103zi s-au \u00eemplinit cuvintele acestea din Scriptur\u0103, pe care le-a\u021bi auzit.\u201d <\/em>Un alt exemplu este \u00een Matei 21:33-42: \u201e…N-a\u021bi citit nici odat\u0103 \u00een Scriptur\u0103 c\u0103: \u201ePiatra, pe care au lep\u0103dat-o zidarii, a ajuns s\u0103 fie pus\u0103 \u00een capul unghiului; Domnul a f\u0103cut acest lucru, \u0219i este minunat \u00een ochii no\u0219tri?\u201d. <\/em><\/p>\n

\u00cen al treilea r\u00e2nd, faptul \u00een sine c\u0103, Scripturile Vechiului Testament se \u00eemplinesc literalmente \u00een persoana M\u00e2ntuitorului lumii, constituie podul de leg\u0103tur\u0103 dintre c\u0103r\u021bile Vechiului Testament \u0219i m\u0103rturia lui Isus Cristos, transmis\u0103 de apostoli, care va deveni mai t\u00e2rziu canonul Noului Testament, leg\u0103tur\u0103 despre care vom vorbi \u00een continuare.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Paralela dintre Testamente<\/strong><\/span><\/h3>\n

 <\/p>\n

Dup\u0103 cum sus\u021bine Alister McGrath, \u00een manualul de teologie cre\u0219tin\u0103, Christian Theology: An Introduction, <\/em>ideea de continuitate ori paralelism \u00eentre Vechiul \u0219i Noul Testament poate fi caracterizat\u0103 ca av\u00e2nd un con\u021binut divin \u00een natura lor, deoarece ideea \u00een sine a fost folosit\u0103 pe larg de p\u0103rin\u021bii apostolici[2]<\/a>.<\/p>\n

De\u0219i, a\u0219a cum am men\u021bionat \u00een prima parte a acestui articol[3]<\/a>, evreii nu recunosc terminologia folosit\u0103 de cre\u0219tini cu privire la cele dou\u0103 testamente, cre\u0219tinii evanghelici sus\u021bin c\u0103, termenul Vechiul Testament<\/em> se refer\u0103 la credin\u021ba autentic\u0103, subliniind con\u021binutul lui \u00een forma canonic\u0103 care apar\u021bine unei perioade de timp ce marcheaz\u0103 comunicarea lui Dumnezeu cu omenirea, peroad\u0103 \u00eencheiat\u0103 o dat\u0103 cu venirea lui Isus Cristos, dup\u0103 care continu\u0103 perioada Noului Testament[4]<\/a>.<\/p>\n

Prin urmare, termenii Vechiul Testament \u0219i Tanah<\/em> sau Biblia Ebraica, se refer\u0103 la unul \u0219i acela\u0219i set de literatur\u0103 divin inspirat\u0103, singurele diferen\u021be fiind, una privind denumirea \u0219i cealalt\u0103 con\u021binutul teologic. \u00cen timp ce cre\u0219tinii sus\u021bin c\u0103 Noul Testament este \u00eemplinirea promisiunii legat\u0103 de venirea lui Mesia, prin care Dumnezeu reconciliaz\u0103 omenirea c\u0103zut\u0103, evreii devota\u021bi \u00eenc\u0103 mai a\u0219teapt\u0103 s\u0103 vin\u0103 Mesia.<\/p>\n

De altfel, a\u0219a cum \u0219i c\u0103r\u021bile Vechiului Testament au trecut printr-un proces de canonizare ce a durat \u00een jur de 500 de ani (vezi articolul precedent), la fel \u0219i c\u0103r\u021bile Noului Testament au trecut printr-un proces asem\u0103n\u0103tor de canonizare, care a durat \u00een jur 300 de ani iar criteriile de stabilire a c\u0103r\u021bilor divin inspirate au fost acelea\u0219i \u0219i anume: criteriul unit\u0103\u021bii, cele ale autenticit\u0103\u021bii \u0219i autorit\u0103\u021bii. <\/em><\/p>\n

Remarc\u00e2nd paralela dintre cele dou\u0103 testamente, a\u0219 dori s\u0103 mai atrag aten\u021bia cititorului \u0219i la contextele istorice similare \u00een care s-au dezvoltat procesele canoniz\u0103rii Vechiului \u0219i Noului Testament.<\/p>\n

\u00cen primul r\u00e2nd, \u00een timp ce canonizarea Vechiului Testament a fost provocat\u0103 de un munte de literatur\u0103 scris\u0103 \u00een timpul \u0219i dup\u0103 robia babilonian\u0103, referindu-m\u0103 aici, at\u00e2t la literatura profetic\u0103 \u0219i istoric\u0103 a profe\u021bilor post-exilici, cum sunt Daniel, Hagai, Zaharia, Ezra, Neemia \u0219i Maleahi c\u00e2t \u0219i la literatura devo\u021bional\u0103, pe care o \u00eent\u00e2lnim sub numele de c\u0103r\u021bi apocrife, care nu au intrat \u00een canunul Vechiului Testament, unde primul set de c\u0103r\u021bi inspirate ori canonice incluse \u00een no\u021biunea halakha;<\/em> \u0219i celelate c\u0103r\u021bi cum sunt Talmudul, Mi\u0219na \u0219i Kabbala trecute \u00een setul c\u0103r\u021bilor tradi\u021biei orale numite h\u2019agada, <\/em>ori c\u0103r\u021bi ce au apar\u021binut de Institutul rabinic, <\/em>din num\u0103rul c\u0103rora au f\u0103cut parte marii rabini \u00een frunte cu Rabi Iehuda Hanasi, care a adunat \u0219i a sistematizat \u00een scris legea oral\u0103 perpetuat\u0103 timp de peste 700 de ani \u0219i de cele mai multe ori \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 pe din afar\u0103, iar primul care le-a comentat a fost Rabi Akiva, dup\u0103 care discipolul s\u0103u Rabi Meir le-a cristalizat \u0219i \u00een final, \u0219colile lui Hillel \u0219i \u0218amai le-au reinterpretat[5]<\/a>. Tot a\u0219a \u0219i procesul canoniz\u0103rii Noului Testament a fost provocat de un munte de literatur\u0103 sacr\u0103 \u0219i apocrif\u0103, c\u0103r\u021bi care la timpul dat circulau \u00een \u021b\u0103rile din bazinul M\u0103rii Mediterane.<\/p>\n

\u00cen al doilea r\u00e2nd, a\u0219a cum c\u0103rturarul \u0219i preotul Ezra a v\u0103zut un pericol \u00een amestecul dintre c\u0103r\u021bile divin inspirate \u0219i cele devo\u021bionale, care relatau tot felul de istorii motivatoare, pe de o parte, dar care creau confuzie \u00eentre ceea ce era divin inspirat \u0219i pur literatur\u0103 istorico-devo\u021bional\u0103 pe de alt\u0103 parte; tot a\u0219a \u0219i nevoia unui canon autentic al Noului Testament a fost provocat\u0103 de apari\u021bia unui canon de c\u0103r\u021bi, tenden\u021bios alc\u0103tuit de gnosticul Marcion \u00een jurul anilor 140 d.Hr. \u00cen consecin\u021b\u0103, formarea unui canon de c\u0103tre o persoan\u0103 controversat\u0103, a constituit impulsul de baz\u0103 la formarea canonului Noului Testament. P\u0103rin\u021bii apologe\u021bi l-au considerat pe Marcion din Sinope eretic, care s-a separat de Biserica Universal\u0103 (Catolic\u0103) \u00een 144 d.Hr., alc\u0103tuind propriul canon, format din Evanghelia dup\u0103 Luca \u0219i zece Epistole ale lui Pavel, din care a exclus referin\u021bele la poporul evreu. Irineu (Irenaeus Unul dintre p\u0103rin\u021bii apologe\u021bi ai Bisericii), remarc\u0103 faptul c\u0103 Marcion a fost ucenicul Gnosticului Cerdo, care identifica Demiurgul cu principiul r\u0103ului. Marcion merge mai departe dec\u00e2t mentorul s\u0103u gnostic, identific\u00e2nd Demiurgul cu dumnezeul prin care a fost creat\u0103 lumea material\u0103, identificat\u0103 cu principiul r\u0103ului. \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219irea ideilor gnostice l-au condus le Marcion la respingerea Vechiului Testament[6]<\/a>, care a condus \u00een final la o separare \u00eentre Dumnezeul Vechiului Testament \u0219i Dumnezeul Noului Testament, primul fiind Dumnezeul Legii \u0219i al poporului evreu, de altfel fiind un Dumnezeu ambi\u021bios, care alege un popor \u00een detrimentul altor popoare, al doilea, un Dumnezeu al dragostei, care vrea ca oamenii s\u0103-L iubeasc\u0103 mai mult dec\u00e2t s\u0103-L asculte. Prin urmare, Marcion considera c\u0103 reconcilierea dintre Vechiul Testament \u0219i Evanghelia lui Cristos era imposibil\u0103. \u00cen opinia sa, legalismul \u0219i stricte\u021bea legii primului leg\u0103m\u00e2nt sunt \u00een antagonism cu harul \u0219i dragostea reconcilatoare a celui de de al doilea[7]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen al treilea r\u00e2nd, a\u0219a cum prin canonizarea c\u0103r\u021bilor Vechiului Testament a fost remarcat\u0103 diferen\u021ba dintre Scriptura, Tanah (halakha) divin inspirat\u0103 \u0219i Tradi\u021bia oral\u0103 (h\u2019agada); tot a\u0219a \u0219i teologii cre\u0219tini din primele secole, implica\u021bi \u00een canonizarea c\u0103r\u021bilor Noului Testament, au subliniat diferen\u021ba dintre c\u0103r\u021bile canonice \u0219i cele apocrife.<\/p>\n

\u00cen al patrulea r\u00e2nd, doresc s\u0103 re\u021binem faptul c\u0103 una dintre cele mai importante realiz\u0103ri pentru cre\u0219tinii din Biserica Primar\u0103 a fost finalizarea canonului Sfintelor Scripturi al Vechiului Testament (Tanah) de c\u0103tre c\u0103rturarii evrei <\/em>spre sf\u00e2r\u0219itul secolului unu, finalizat la consiliul de la Jamnia \u00eentre anii 90-100 d.Hr.[8]<\/a>, \u0219i distinc\u021bia f\u0103cut\u0103 de ei \u00eentre c\u0103r\u021bile canonice \u0219i necanonice.<\/p>\n

\u00cen final un argument important \u00een favoarea faptului c\u0103 \u00eentre Scriptura canonic\u0103 \u0219i cea apocrif\u0103 ori \u00eentre Scriptur\u0103 \u0219i tradi\u021bie despre care vorbe\u0219te Biserica Ortodox\u0103 exist\u0103 o diferen\u021b\u0103 clar\u0103 sunt afirma\u021biile P\u0103rin\u021bilor Bisericii din secolul IV \u0219i V. Cu toate c\u0103 \u00een aceast\u0103 perioada exista deja o tendin\u021b\u0103 de asociere \u00eentre c\u0103r\u021bile canonice cu cele apocrife, care pentru unii se ridicau la nivelul celor inspirate, totu\u0219i P\u0103rin\u021bii Bisericii au continuat s\u0103 fac\u0103 diferen\u021ba \u00eentre Scriptur\u0103 \u0219i Tradi\u021bie. Aceasta poate fi obsercvat la Hilary (300-368) \u0219i Jerome (347-420), de\u0219i, pe de o parte, Hilary consider\u0103 toate c\u0103r\u021bile divin inspirate, nu identific\u0103 c\u0103r\u021bile de \u00cen\u021belepciune, Eclesiastul, Tobia, Iudif, 1 \u0219i 2 Macabei <\/em>cu c\u0103r\u021bile canonce ale Vechiului Testament[9]<\/a>, pe de alt\u0103 parte, con\u0219tient de dificult\u0103\u021bile care intervin \u00een dialogul pe marginea Scripturilor canonice ale evreilor, Jerome recomand\u0103 ca aceste c\u0103r\u021bi s\u0103 fie trecute \u00een num\u0103rul celor apocrife. \u0218i chiar dac\u0103 nu le recunoa\u0219te ca \u0219i canonice, totu\u0219i mai t\u00e2rziu le recomand\u0103 bisericii pentru edificare[10]<\/a>.<\/p>\n

Astfel, \u00een ceea ce prive\u0219te procesul de alc\u0103tuire a unui canon privind Noul Testament, canonizarea Vechiului Testament a slujit pentru teologii cre\u0219tini ca metod\u0103, aceasta \u00een primul r\u00e2nd, iar \u00een al doilea r\u00e2nd, P\u0103rin\u021bii Bisericii au considerat c\u0103 a\u0219a a g\u0103sit de cuviin\u021b\u0103 Duhului Sf\u00e2nt, s\u0103-i c\u0103l\u0103uzeasc\u0103 pe cre\u0219tinii din primele secole pe acela\u0219i drum, pentru a ar\u0103ta unitatea dintre cele dou\u0103 Testamente. Iar \u00een ceea ce prive\u0219te literatura apocrif\u0103 inclus\u0103 \u00een setul numit de evrei h\u2019agada, <\/em>este recunoscut\u0103 sub no\u021biunea de tradi\u021bie <\/em>perpetuat\u0103 de rabini \u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 de cre\u0219tini dup\u0103 stabilirea canonului Noului Testament.<\/p>\n

Prin urmare, din cele relatate p\u00e2n\u0103 \u00een prezent putem conclude c\u0103 urma\u0219ii lui Isus Cristos au mo\u0219tenit de la evrei dou\u0103 seturi distincte de literatur\u0103. Primul set este canonul, unde intr\u0103 cele 39 de c\u0103r\u021bi ale Bibliei Ebraice, care fac parte din Biblia Cre\u0219tin\u0103, unde mai sunt incluse \u0219i cele 27 de c\u0103r\u021bi canonice ale Noului Testament iar \u00een al doilea set avem c\u0103r\u021bile apocrife, pe care le \u00eent\u00e2lnim sub no\u021biunea de c\u0103r\u021bile tradi\u021biei<\/em> rabinice.<\/p>\n

 <\/p>\n

Scriptura \u0219i Tradi\u0163ia \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura Domnului Isus<\/strong><\/span><\/h3>\n

 <\/p>\n

\u021ain\u00e2nd cont de contextul \u00een care s-au dezvoltat bisericile protestante \u0219i cele evanghelice imediat dup\u0103 perioada reformei bisericii din secolul al XVI-lea, trebuie men\u021bionat din start c\u0103, \u00eentre acestea \u0219i Biserica Catolic\u0103 \u0219i cea Ortodox\u0103 exist\u0103 o divirgen\u021b\u0103 considerabil\u0103 cu privire la autoritatea pe care o reprezint\u0103 Sfintele Scripturi \u0219i Tradi\u021bia Bisericii. De altfel, trebuie precizat c\u0103 \u00een acest context, termenul tradi\u021bie <\/em>se refer\u0103 la scrierile P\u0103rin\u021bilor Bisericii, care au urmat stabilirii canonului Noului Testament, format din colec\u021bia celor 27 de c\u0103r\u021bi, fiind acceptat at\u00e2t de Biserica de R\u0103s\u0103rit c\u00e2t \u0219i de cea de Apus. Referin\u021ba cu privire la canonul Noului Testament, acceptat de Biserica Universal\u0103, apare mai \u00eent\u00e2i \u00een una dintre scrisorile lui Atanasius din Alexandria, \u00een anul 367 d.Hr., fiind apoi \u00eent\u0103rit la sinoadele din Cartagina din anii 397 \u015fi 419[11]<\/a>.<\/p>\n

Diferen\u021ba dintre aceste dou\u0103 comunit\u0103\u021bi cre\u0219tine, adic\u0103 cea ortodox\u0103 \u0219i cea evangelc\u0103, o constituie sursa de autoritate, din care decurge crezul \u0219i practica credin\u021bei enoria\u0219ilor sau a membrilor. \u00cen timp ce Biserica Protestant\u0103 \u0219i cea Evanghelic\u0103 i-au ca surs\u0103 de inspira\u021bie doar Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, la care a f\u0103cut referin\u021b\u0103 Domnul Isus \u0219i apostolii, aspect care, de altfel, a stat \u0219i la baza Reformei din secolul al XVI-lea, unde sloganul de baz\u0103 al reformei a fost Sola Scriptura; <\/em>Biserica Ortodox\u0103 sus\u021bine extinderea sursei de inspira\u021bie incluz\u00e2nd tradi\u021bia <\/em>dezvoltat\u0103 mult mai t\u00e2rziu, canonului, <\/em>acceptat de Biserica Universal\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul secolului al IV-lea, afirm\u00e2nd: \u201eConform \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii ortodoxe, Revela\u021bia dumnezeiasc\u0103 supranatural\u0103 se afl\u0103 cuprins\u0103 \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 \u0219i \u00een Sf\u00e2nta Tradi\u021bie<\/a>. Am\u00e2ndou\u0103 ne transmit acela\u0219i cuvant m\u00e2ntuitor al lui Dumnezeu<\/em>[12]<\/a>.<\/p>\n

Av\u00e2nd aceste dou\u0103 pozi\u021bii diferite, se ridic\u0103 c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri legate de adev\u0103rul absolut: Care dintre comunit\u0103\u021bi de\u021bine adev\u0103rul? Astfel, aduc\u00e2nd \u00een discu\u021bie raportul dintre Sfriptur\u0103 \u0219i Tradi\u021bie, Biserica Ortodox\u0103 ar avea preten\u021bia s\u0103 spun\u0103: \u201eDesigur noi, deoarece de\u021binem o surs\u0103 mai vast\u0103 de inspira\u021bie a crezului \u0219i practicii cre\u0219tine!\u201d, la care Biserica Evanghelic\u0103 obiecteaz\u0103, \u00eentreb\u00e2nd: \u201eDar oare este posibil s\u0103 punem Sf\u00e2nta Tradi\u021bie a Bisericii Ortodoxe al\u0103turi de Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, at\u00e2t timp c\u00e2t Biserica primar\u0103 dar \u0219i P\u0103rin\u021bii Bisericii care, au activat p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u0219itul secolului al IV-lea, perioad\u0103 c\u00e2nd a fost definit \u0219i canonul Noului Testament, au subliniat diferen\u021ba dintre tradi\u021bie <\/em>\u0219i Scriptur\u0103<\/em>?\u201d.<\/p>\n

R\u0103spunsul Bisericii Evanghelice este, nu, fiindc\u0103 ridicarea tradi\u021biei la nivelul Scripturii a fost f\u0103cut\u0103 dup\u0103 sf\u00e2r\u0219itul secolului al V-lea. \u0218i chiar dac\u0103 am face acest lucru, spun evanghelicii, atunci am \u00eenc\u0103lca criteriile autenticit\u0103\u021bii, care au stat la baza canonului. De altfel, ridic\u00e2nd tradi\u021bia bisericii <\/em>la acela\u0219i nivel cu Scripturile divin inspirate, care ar fi criteriile dup\u0103 care ne-am conduce pentru a face o selectare adecvat\u0103 a tradi\u021biei, care s-a extins at\u00e2t de mult pe parcursul c\u00e2torva secole?<\/p>\n

Argumentele evanghelicilor sunt urm\u0103toarele: \u00een primul r\u00e2nd, se \u00eenc\u0103lc\u0103 criteriul unicit\u0103\u021bii Scripturilor canonice, pe care Fondatorul Cre\u0219tinismului le ridic\u0103 mai presus de orice datin\u0103 a b\u0103tr\u00e2nilor \u0219i a tradi\u021biei orale. Este invederat, \u021bin\u00e2nd cont de aceea\u0219i problem\u0103 a canonului Vechiului Testament \u0219i tradi\u021bie<\/em>, \u00een cele partu Evanghelii, Domnul Isus niciodat\u0103 nu a identificat Scripturile cu tradi\u021bia. \u00cen al doilea r\u00e2nd, ridic\u00e2nd tradi\u021bia <\/em>la acela\u0219i nivel cu Sf\u00e2nat Scriptur\u0103 trecem peste afirma\u021biile apostolilor, care \u00een scrierile lor nu au citat nici una din c\u0103r\u021bile apocrife \u0219i nici din tradi\u021ba rabinic\u0103. Prin urmare, apelul f\u0103cut de evanghelici Domnului Isus \u0219i apostolilor S\u0103i este unul deosebit de important iar dovad\u0103 este prezen\u021ba abundent\u0103 a textelor Vechiului Testament, care au r\u0103mas scrise \u00een canonul Noului Testament, stabilit \u00een comun acord de conduc\u0103torii Bisericii la sf\u00e2r\u0219itul sec. al IV-lea.<\/p>\n

\u00cen concluzie, r\u0103spunsul dat de evanghelici creeaz\u0103 o dificultate greu de explicat din partea sus\u021bin\u0103torilor care pun tradi\u021bia pe acela\u0219 nivel cu Scriptura, deoarece to\u021bi cititorii Noului Testament fiind \u0219i cunosc\u0103tori ai Vechiului Testament, inclusiv \u0219i credincio\u0219i ortodoc\u0219i, recunosc c\u0103 at\u00e2t Isus Cristos, c\u00e2t \u0219i ucenicii S\u0103i, nu citeaz\u0103 nimic din c\u0103r\u021bile apocrife ori tradi\u021bia rabinic\u0103; iar Sf\u00e2nta Tradi\u021bie a\u0219a cum este m\u0103rturisit\u0103 de Biserica Ortodox\u0103, nu s-a dezvoltat nici \u00een timpul Domnul Isus, nici \u00een timpul apostolilor \u0219i nici m\u0103car \u00een timpul ucenicilor apostolilor, ci c\u00e2teva secole mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Adev\u0103ruri incontestabile<\/strong><\/span><\/h3>\n

 <\/p>\n

Prin urmare, evanghelicii remarc\u0103 c\u00e2teva adev\u0103ruri.<\/p>\n

\u00a0<\/u><\/p>\n