{"id":2440,"date":"2014-09-22T06:25:57","date_gmt":"2014-09-22T06:25:57","guid":{"rendered":"https:\/\/pulseofministry.md\/?post_type=articles&p=2440"},"modified":"2024-06-06T10:20:03","modified_gmt":"2024-06-06T10:20:03","slug":"aspecte-antropologice-privind-gandirea-primilor-filosofi-crestini","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/aspecte-antropologice-privind-gandirea-primilor-filosofi-crestini\/","title":{"rendered":"Aspecte antropologice privind g\u00e2ndirea primilor filosofi cre\u015ftini"},"content":{"rendered":"

Introducere<\/strong><\/span><\/h3>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>Primii filosofi cre\u015ftini, \u00een cadrul g\u00e2ndirii lor antropologice, considerau omul ca o fiin\u0163\u0103 compus\u0103 din dou\u0103 p\u0103r\u0163i, trupul \u015fi sufletul. Ei considerau c\u0103 trupul este trec\u0103tor \u015fi muritor, \u00een timp ce sufletul, considerat a fi cea mai bun\u0103 parte a omului, era considerat a fi nemuritor. Ace\u015fti P\u0103rin\u0163i ai Bisericii considerau c\u0103 omul este dotat de Creator \u015fi cu capacitatea liberului arbitru, adic\u0103 acea capacitate de alegere \u015fi decizie, iar faptele omului sunt consecin\u0163e ale deciziilor lui.<\/p>\n

 <\/p>\n

    \n
  1. 1<\/strong>. Iustin Martirul \u015fi Filosoful<\/strong><\/span>[1]<\/a>, n\u0103scut din p\u0103rin\u0163i p\u0103g\u00e2ni, probabil de origine latin\u0103, cunosc\u00e2nd valorile filosofiei seculare a vremii sale, dup\u0103 ce s-a \u00eencre\u015ftinat \u00eenainte de anul 130 a fost preocupat de valorile cre\u015ftine, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd pentru posteritate ca autor ale celor dou\u0103 Apologii<\/em>, adresate \u00eemp\u0103ra\u0163ilor Antonius Pius \u015fi Marc Aureliu, prin care cerea toleran\u0163\u0103 religioas\u0103 pentru cre\u015ftini. Cea mai cunoscut\u0103 oper\u0103 a lui este Dialogul cu iudeul Trifon,<\/em> un dialog defapt imaginar \u00eentre un iudeu \u015fi un cre\u015ftin, \u00een care defapt el \u00ee\u015fi prezint\u0103 experien\u0163a \u00eentoarcerii sale la cre\u015ftinism. Fiind preocupat de om, de rostul \u015fi de finalitatea acestuia, Iustin \u015fi-a scris concep\u0163iile sale antropologice, care astfel au ajuns p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Astfel, fiin\u0163a uman\u0103 \u00een conceptia lui Iustin Martirul \u015fi Filosoful, este o fiin\u0163\u0103 logic\u0103, ra\u0163ional\u0103, alc\u0103tuit\u0103 din dou\u0103 entit\u0103\u0163i numite trup \u015fi suflet. Nici una dintre cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i, luate fiecare separat, respectiv trupul luat singur, \u015fi deopotriv\u0103 nici sufletul singur nu formeaz\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 sau omul, ci doar \u00eempreun\u0103 \u00eentr-o \u00eembinare perfect\u0103 formeaz\u0103 fiin\u0163a uman\u0103. Astfel deoarece fiin\u0163a uman\u0103 este rezultanta final\u0103 a unirii \u00eentr-un anume fel, dar \u015fi a unit\u0103\u0163ii acestor dou\u0103 elemente, trupul \u015fi sufletul, Iustin Martirul \u015fi Filosoful afirma c\u0103 Dumnezeu a chemat la \u00eenviere \u015fi la via\u0163\u0103 un \u00eentreg ansamblu, adic\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 \u00een totalitatea ei, \u015fi nu doar o entitate, o component\u0103 sau o parte a omului[2]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

    Iustin Martirul afirma c\u0103 doar Dumnezeu singur tr\u0103ie\u015fte prin Sine, \u00een timp ce omul tr\u0103ie\u015fte doar pentru c\u0103 Dumnezeu \u00eei d\u0103 via\u0163a: Astfel zicea Iustin: ,,Dac\u0103 \u00eent\u00e2lne\u015fti persoane care \u00ee\u015fi zic cre\u015ftini, dar care neag\u0103 \u00eenvierea <\/em>mor\u0163ilor \u015fi sus\u0163in, dimpotriv\u0103, c\u0103 sufletele lor vor fi luate la cer de \u00eendat\u0103 ce <\/em>mor, pe ace\u015ftia s\u0103 nu-i socote\u015fti cre\u015ftini.<\/em> Sufletul tr\u0103ie\u015fte pentru c\u0103 Dumnezeu \u00eei d\u0103 via\u0163\u0103. C\u0103ci sufletul nu tr\u0103ie\u015fte prin el \u00eensu\u015fi, cum tr\u0103ie\u015fte Dumnezeu. Singur Dumnezeu este nemuritor, iar toate celelalte… sunt n\u0103scute \u015fi stric\u0103cioase. Prin urmare, sufletele nu s\u00eent nemuritoare, ci sufletele vor muri\u201d<\/em>[3]<\/a>.<\/em><\/p>\n

    \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00cen cadrul g\u00e2ndirii lui antropologice, Iustin Martirul \u015fi Filosoful critica puternic concep\u0163ia despre soart\u0103, de destin, sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103\u00a0 \u00eenalta valoare a r\u0103spunderii individuale a omului, cu alte cuvinte, zicea el, fiecare om este responsabil pentru soarta sau destinul s\u0103u. Iustin Martirul spunea c\u0103 dac\u0103 soarta sau destinul face totul pentru fiin\u0163a uman\u0103, atunci \u00een via\u0163a omului nu mai este nici un loc pentru liberul s\u0103u arbitru, pentru libertatea omului de a decide el \u00een privin\u0163a viitorului \u015fi a destinului s\u0103u, \u015fi dac\u0103 s-ar \u00eent\u00e2mpla a\u015fa \u00eenseamn\u0103 c\u0103 tot neamul omenesc ar fi nevinovat fa\u0163\u0103 de toate faptele rele s\u0103v\u00e2r\u015fite. Doar datorit\u0103 posibilit\u0103\u0163ii individuale de alegere sau a liberului arbitru, omul \u00eenf\u0103ptuie\u015fte ac\u0163iunile bune \u015fi tot datorit\u0103 libert\u0103\u0163ii de alegere, sau a liberului arbitru, le s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u015fi pe cele rele. Dac\u0103 \u00eens\u0103 datorit\u0103 destinului acestuia fiin\u0163a uman\u0103 ar fi bun\u0103 sau rea, atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 omul nu ar fi capabil de a s\u0103v\u00e2r\u015fi lucruri opuse \u015fi nici nu s-ar putea schimba at\u00e2t de u\u015for[4]<\/sup><\/a>.<\/p>\n

     <\/p>\n

      \n
    1. Ta\u0163ian<\/strong><\/span>[5]<\/sup><\/a>, \u00een cadrul concep\u0163iei sale cu privire la fiin\u0163a uman\u0103, considera c\u0103 omul posed\u0103 \u00een el \u00eensu\u015fi dou\u0103 duhuri. Unul dintre aceste dou\u0103 duhuri se nume\u015fte suflet, iar cel\u0103lalt duh, care este net superior sufletului, este defapt chiar chipul \u015fi asem\u0103narea lui Dumnezeu. Astfel, zicea el, primii oameni ai p\u0103m\u00e2ntului, Adam \u015fi Eva, aveau \u00een fiin\u0163a lor ambele duhuri \u015fi astfel ei erau ni\u015fte fiin\u0163e \u00een parte materiale \u015fi \u00een parte superioare materiei, fiind deci asemenea materiei dar \u015fi superioare ei. Trupul fiin\u0163ei umane este unitar \u00een el \u00eensu\u015fi, potrivit unui plan superior ceresc, asemeni \u00eentregului corp cosmic, \u00eens\u0103 tot \u00een conformitate cu acesta are \u015fi anumite deosebiri fundamentale de slav\u0103 \u00eentre p\u0103r\u0163ile componente.<\/li>\n<\/ol>\n

      Ta\u0163ian, potrivit concep\u0163iei sale antropologice, considera c\u0103 sufletul nu este nemuritor, ci c\u0103 este muritor, \u00eens\u0103 el considera c\u0103 sufletul are \u015fi capacitatea de a nu muri. \u00cen condi\u0163iile \u00een care sufletul nu cunoa\u015fte adev\u0103rul, moare \u015fi se dezintegreaz\u0103 cu trupul, \u00eens\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul istoriei lumii, sufletul va \u00eenvia spre a-\u015fi primi r\u0103splata \u00eempreun\u0103 cu trupul, adic\u0103 moartea pentru totdeauna, moartea \u00een nemurire. Ta\u0163ian spunea \u00eens\u0103 c\u0103 dac\u0103 sufletul a cunoscut adev\u0103rul, atunci acesta nu moare, chiar dac\u0103 pentru o vreme a fost dizolvat \u00eempreun\u0103 cu trupul. Ta\u0163ian face deja distinc\u0163ia \u00eentre persoana care a cunoscut sau care nu a cunoscut adev\u0103rul cu privire la eternitate. \u00cen final, cel care a cunoscut adev\u0103rul va avea parte de nemurire, de via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, iar cel\u0103lalt care nu a cunoscut adev\u0103rul va avea parte de moartea \u00een nemurire, adic\u0103 de pierderea ve\u015fnic\u0103, sau dispari\u0163ia pentru totdeauna din univers. Aceast\u0103 concep\u0163ie era una cu totul aparte pentru vremea acestuia[6]<\/sup><\/a>.<\/p>\n

       <\/p>\n

        \n
      1. Meliton de Sardes<\/strong><\/span>[<\/span>7]<\/a>, fost episcop de Sardes \u00een Lidia, considerat a fi fost una dintre marile min\u0163i luminate ale vremii a fost \u015fi un scriitor foarte prolific, care a scris numeroase opere, care \u00eens\u0103 nu ni s-au p\u0103strat p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, pentru c\u0103 toate lucr\u0103rile lui au fost pierdute, afl\u00e2nd doar anumite fragmente din ele din opera lui Eusebiu. Meliton, \u00een cadrul concep\u0163iei sale antropologice, considera c\u0103 omul a fost creat de Dumnezeu, bun, fiind \u00eenzestrat \u015fi cu liberul arbitru, adic\u0103 cu facultatea de a judeca \u015fi de a alege liber \u00een orice problem\u0103. Dumnezeu I-a pus omului \u00eenainte lucruri m\u0103re\u0163e, cu adev\u0103rat minunate \u015fi sublime, tocmai ca omul s\u0103 poat\u0103 chibzui \u015fi s\u0103 aleag\u0103 ceea ce este bun. Meliton considera c\u0103 omul este format din trup \u015fi suflet \u00eens\u0103 omul adev\u0103rat \u00eentreg se reg\u0103se\u015fte doar \u00een ceea ce se nume\u015fte suflet. Omul ajunge ca prin intermediul sim\u0163urilor sale s\u0103 cunoasc\u0103 realitatea \u00eenconjur\u0103toare. Meliton spunea c\u0103 doar prin intermediul sufletului, ochiul vede, urechea aude, gura vorbe\u015fte \u015fi \u00een felul acesta tot trupul e folosit \u00een cunoa\u015fterea realit\u0103\u0163ii \u00eenconjur\u0103toare. Cu ocazia mor\u0163ii omului, sufletul p\u0103r\u0103se\u015fte trupul care \u00een lipsa sufletului cade \u015fi piere. Meliton considera c\u0103 a\u015fa dup\u0103 cum sufletul care este invizibil, d\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi \u0163ine \u00een fiin\u0163\u0103 trupul, tot astfel \u015fi Dumnezeul invizibil, antreneaz\u0103 lumea \u00een mi\u015fcare, \u00een activitate, iar \u00een momentul \u00een care \u00ee\u015fi retrage puterea din lume, aceasta se pr\u0103bu\u015fe\u015fte \u015fi cade, lumea fiind \u00een fiin\u0163\u0103 \u015fi mi\u015fcare datorit\u0103 interven\u0163iei divine[8]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

         <\/p>\n

          \n
        1. Teofil al Antiohiei<\/strong><\/span>[9]<\/sup><\/a> considera c\u0103 omul este alc\u0103tuit din trup \u015fi suflet \u015fi c\u0103 omul a fost creat[10]<\/sup><\/a> liber[11]<\/sup><\/a> \u015fi responsabil prin facultatea liberului arbitru. Teofil nu intr\u0103 \u00een detalii \u00een a ne spune din ce anume este compus sufletul \u015fi nici nu face afirma\u0163ii c\u0103 acesta ar fi nemuritor, ca o entitate separat\u0103 de trup, ci ne spune doar faptul c\u0103 sufletul va primi nemurirea \u00een acela\u015fi timp cu trupul de la Dumnezeu, cu ocazia \u00eenvierii. Teofil spune \u00eens\u0103 c\u0103 at\u00e2t nemurirea sufletului c\u00e2t \u015fi nemurirea trupului st\u0103 \u00een m\u00e2inile omului, folosindu-\u015fi responsabilitatea liberului arbitru[12]<\/sup><\/a>. Teofil spunea c\u0103 m\u00e2ntuirea este la \u00eendem\u00e2na oric\u0103rei persoane care dore\u015fte s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 Legea lui Dumnezeu. Mai zicea Teofil c\u0103 omul nu doar c\u0103 se poate m\u00e2ntui, c\u0103 se poate salva pentru ve\u015fnicie \u015fi ob\u0163ine nemurirea, ci se poate chiar \u00eendumnezei, adic\u0103 poate deveni chiar Dumnezeu[13]<\/sup><\/a>.<\/li>\n
        2. Athenagoras (Atenagora) Atenianul<\/strong><\/span>[14]<\/sup><\/a>. Prin concep\u0163ia lui Atenagora g\u00e2ndirea antropologic\u0103 prime\u015fte o nou\u0103 direc\u0163ie special\u0103. Dup\u0103 cum observa Stelian Papadopoulos[15]<\/sup><\/a>, dac\u0103 un scriitor din veacul al II-lea s-a putut \u00eentitula \u201cfilosof cre\u015ftin\u201d, poate c\u0103 nici unul n-a avut mai mult\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire s\u0103 o fac\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care a f\u0103cut-o Atenagora. C\u0103ci \u00een acea vreme, poate nici un alt scriitor cre\u015ftin n-a fost mai st\u0103p\u00e2n pe mitologia \u015fi filosofia greac\u0103 dec\u00e2t el[16]<\/sup><\/a>. \u00cen dorin\u0163a \u015fi eforturile sale de a apropia religia \u015fi filosofia, el ar\u0103ta o simpatie aparte filosofilor dar \u015fi filosofiei p\u0103g\u00e2ne.<\/li>\n<\/ol>\n

          \u00cen concep\u0163ia antropologic\u0103 a lui Atenagora, omul este o fiin\u0163\u0103 dihotomic\u0103, alc\u0103tuit\u0103 din trup \u015fi suflet[17]<\/sup><\/a>. Atenagora \u00een tratatul Despre \u00eenvierea mor\u0163ilor precizeaz\u0103 faptul c\u0103 una dintre cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i ale omului, respectiv sufletul este superioar\u0103 celeilalte, adic\u0103 trupului. \u00cen condi\u0163iile \u00een care sufletul este superior trupului \u00eenseamn\u0103 c\u0103 acesta nu moare ci tr\u0103ie\u015fte \u00eencontinuu, fiind nemuritor, iar prelungirea vie\u0163ii trupului depinde de Dumnezeu, fiindc\u0103 st\u0103 \u00een puterea Lui. Iat\u0103 cum prezint\u0103 Atenagora aceast\u0103 concep\u0163ie \u00een tratatul Despre \u00eenvierea mor\u0163ilor: \u201eBa, ceea ce ar fi \u015fi mai grav, \u00eens\u0103\u015fi crearea omului \u015fi \u00eenzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi f\u0103r\u0103 de nici un rost. \u00cens\u0103 fiindc\u0103 nici toate aceste lucr\u0103ri ale lui Dumnezeu \u015fi nici toate aceste daruri, care provin de la El, nu pot fi socotite zadarnice \u015fi f\u0103r\u0103 rost, atunci \u00een chip necesar trebuie legat\u0103 de d\u0103inuirea ve\u015fnic\u0103 a sufletului \u015fi prelungirea vie\u0163ii trupe\u015fti\u201d[18]<\/sup><\/a>.<\/p>\n

            \n
          1. Tertullian<\/strong><\/span>[19]<\/a> \u00een concep\u0163iile sale antropologice considera c\u0103 fiin\u0163a uman\u0103, adic\u0103 omul, ia na\u015ftere \u00een \u00eentregime deodat\u0103, adic\u0103 cele dou\u0103 componente ale omului, trupul \u015fi sufletul sunt z\u0103mislite, crescute \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fite am\u00e2ndou\u0103 \u00eempreun\u0103. Via\u0163a omului este dat\u0103 de \u00eembinarea componentelor sale, de trup \u015fi suflet, care d\u00e2nd unitate trupului \u00eei dau \u015fi via\u0163\u0103. Via\u0163a fiin\u0163ei umane, \u00een g\u00e2ndirea lui Tertullian, vine de acolo de unde vine \u015fi componenta fiin\u0163ei cea mai nobil\u0103, adic\u0103 sufletul. \u00cen via\u0163a omului se unesc cele dou\u0103 componente, trup \u015fi suflet, care dau via\u0163\u0103, iar atunci c\u00e2nd cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i se separ\u0103 intervine moartea. Cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i, trupul \u015fi sufletul, \u00een via\u0163\u0103 sunt de neseparat. Acestea nu pot fi concepute ca dou\u0103 semin\u0163e, una pentru trup \u015fi alta pentru suflet, pentru c\u0103 cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i sunt neseparate. Despre partea numit\u0103 suflet, Tertulian credea c\u0103 sufletul provine din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul, \u00een concep\u0163ia lui este nemuritor, dar \u015fi material (corporalem) <\/em>\u00een acela\u015fi timp, <\/em>cu o anumit\u0103 form\u0103. Sufletul este simplu \u00een substan\u0163a lui material\u0103, \u00een\u0163elept prin sine \u00eensu\u015fi, \u00eenzestrat cu puterea de decizie liber\u0103, cu posibilitatea de mi\u015fcare \u00een forme variate, fiind expus posibilit\u0103\u0163ii accidentelor, dar \u015fi schimb\u0103tor prin fire, fiind totu\u015fi ra\u0163ional, suveran, divinitoriu, rev\u0103rs\u00e2ndu-se dintr-o dat\u0103 (De anima, <\/em>22). <\/em>Datorit\u0103 faptului c\u0103 materialitatea este o condi\u0163ie necesar\u0103 existen\u0163ei, sufletul este material, deoarece dac\u0103 nu ar fi alc\u0103tuit din materie nu ar putea fiin\u0163a (De carne Christi, <\/em>11)[20]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

             <\/p>\n

              \n
            1. Sf. Irineu<\/strong><\/span>[21]<\/a> \u00ee\u015fi prezint\u0103 concep\u0163ia antropologic\u0103 \u00een lucrarea Contra ereziilor <\/em>5,7,1. (Adversus haereses<\/em>) \u00een care prezint\u0103 faptul c\u0103 lumea este crea\u0163ia ex nihilo<\/em> a lui Dumnezeu, lucrare \u00eenf\u0103ptuit\u0103 propriu-zis de Logosul-Fiu. <\/em>Fiin\u0163a uman\u0103, creat\u0103 \u00een felul acesta de Logos<\/em> a fost ridicat\u0103 deasupra tuturor lucrurilor create \u015fi anume la o ordine supranatural\u0103, fiin\u0163\u0103 \u00eenzestrat\u0103 cu posibilitatea deciziei, cu posibilitatea alegerii, cu liberul arbitru[22]<\/a>, \u00eens\u0103 prin neascultare fa\u0163\u0103 de Dumnezeu a pierdut haina sfin\u0163eniei \u015fi ca atare a mo\u015ftenit moartea. Omul Adam, chiar dup\u0103 c\u0103derea lui \u00een p\u0103cat, a r\u0103mas cu posibilitatea liberei alegeri, cu liberul arbitru dar \u015fi cu nemurirea sufletului. Astfel trupul e muritor iar sufletul este nemuritor, ca o insuflare a vie\u0163ii. Dumnezeu, zice Sf. Irineu, nu constr\u00e2nge pe nimeni, ci las\u0103 libertatea deplin\u0103 \u015fi dreptul de alegere fiec\u0103rei persoane. Interesant este c\u0103 apare \u00een concep\u0163ia Sf. Irineu \u015fi faptul c\u0103 dup\u0103 c\u0103derea omului \u00een p\u0103cat, acesta r\u0103m\u00e2ne cu o parte, respectiv sufletul, care nu este afectat\u0103 de c\u0103derea \u00een p\u0103cat \u015fi care d\u0103inuie\u015fte ve\u015fnic[23]<\/a>. Chiar \u015fi \u00een condi\u0163iile p\u0103catului sufletul are puterea de a supravie\u0163ui. Se pare c\u0103, \u00een concep\u0163ia lui, sufletul nu este afectat de p\u0103cat, ci doar trupul suport\u0103 consecin\u0163ele p\u0103catului.<\/li>\n
            2. Sf. Ipolit<\/strong><\/span>[24]<\/a>, a fost un om cult, posed\u00e2nd bogate \u015fi vaste cuno\u015ftin\u0163e at\u00e2t profane c\u00e2t \u015fi religioase. Cu privire la crea\u0163ie considera c\u0103 Dumnezeu Tat\u0103l a n\u0103scut Logosul din cele existente, iar Logosul \u00een sine, este cauza primordial\u0103 a crea\u0163iei. Sf. Ipolit spunea \u00een lucrarea Philosophumena <\/em>10, 33, 34, cu privire la om, c\u0103 acesta a fost f\u0103cut liber, creat cu posibilitatea de a voi orice \u015fi de a putea \u00eenf\u0103ptui, fie binele, fie r\u0103ul[25]<\/a>. Astfel liberul arbitru \u00eel face pe om responsabil de deciziile luate dar \u015fi de consecin\u0163ele acestora. \u00cen aceste condi\u0163ii nu putem vorbi de o soart\u0103, de un destin prestabilit de cineva \u00een dreptul omului, ci Creatorul, Dumnezeu, a l\u0103sat alegerea \u00een seama omului, iar urm\u0103rile vor fi pe m\u0103sura alegerii f\u0103cute de fiecare persoan\u0103. El considera c\u0103 omul nu este nici Dumnezeu \u015fi nici \u00eenger, \u00eens\u0103 dac\u0103 Dumnezeu ar fi voit putea s\u0103-l fac\u0103 \u015fi pe om ca s\u0103 fie ca Dumnezeu. Dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare via\u0163a, opera \u015fi teologia lui, Ipolit poate fi considerat ca fiind cel mai str\u0103lucit scriitor al Romei din secolul al III-lea.<\/li>\n<\/ol>\n

               <\/p>\n

                \n
              1. Arnobiu<\/strong><\/span>[26]<\/a>, prezent\u00e2ndu-\u015fi concep\u0163ia sa despre crea\u0163ie, afirma cu toat\u0103 convingerea lui c\u0103 sufletele oamenilor nu vin de la Cauza Primar\u0103, de la Dumnezeu, ci de la fiin\u0163ele create de El, adic\u0103 de la \u00eengeri. El spunea c\u0103 omul, ca trup, e muritor, iar sufletul nu are calitatea de a fi nemuritor prin sine, prin firea acestuia, ci poate s\u0103 ajung\u0103, s\u0103 devin\u0103 nemuritor doar prin harul Logosului,<\/em> prin Hristos Isus[27]<\/a>.<\/em> Arnobiu recunoa\u015fte faptul c\u0103 doar Dumnezeu este Singurul nemuritor, iar nemurirea este o calitate pe care o poate atribui cuiva doar El. Nemurirea \u00een sine este capacitatea cuiva de a nu fi supus mor\u0163ii, lucru ce este exclus fiin\u0163elor omene\u015fti, doar c\u0103 acestea ar putea beneficia de darul, de harul, de \u00eendurarea lui Isus Hristos Logosul sau Cuv\u00e2ntul \u00eentrupat. Arnobiu face o trimitere la meritele, la lucrarea sacrificial\u0103 a lui Isus Hristos, de aceea vorbe\u015fte despre harul Acestuia \u00een favoarea fiin\u0163elor omene\u015fti.<\/li>\n
              2. Lactan\u0163iu<\/strong><\/span>[28]<\/a> \u00een opera sa De opificio Dei <\/em>(Despre lucrarea sau lucr\u0103tura lui Dumnezeu<\/em>), lucrare care cuprinde 20 de capitole, scris\u0103 \u00een anii 303-304 d.Hr. \u015fi adresat\u0103 \u00een mod special ucenicului s\u0103u Demetrianus, \u00eencearc\u0103 s\u0103 descrie aspectele privitoare la originea omului. Lucrarea con\u0163ine diverse aspecte despre cele dou\u0103 par\u0163i ale omului, a\u015fa cum erau ele concepute \u00een g\u00e2ndirea sa \u015fi anume trupul \u015fi sufletul. \u00cen concep\u0163ia lui Lactan\u0163iu, omul, ca o entitate personal\u0103, este alc\u0103tuit din dou\u0103 elemente constitutive, adic\u0103 din trup \u015fi suflet.<\/li>\n<\/ol>\n

                \u00cen concep\u0163ia sa, Dumnezeu este unul, pentru c\u0103 El este perfect. Dumnezeu, \u00een virtutea faptului c\u0103 este Atotputernic este autorul materiei si a cre\u0103rii lumii din nimic. Logosul este considerat a fi la fel cu \u00eengerii sau cu celelalte \u201eduhuri\u201d. Isus Hristos a fost n\u0103scut prima dat\u0103 f\u0103r\u0103 mam\u0103, iar a doua oar\u0103, din Fecioara Maria, f\u0103r\u0103 tat\u0103. El va duce prin meritele sale, omul la nemurire, care nu ar putea s\u0103 o ob\u0163in\u0103 \u00een alt mod. Lactan\u0163iu, \u00een privin\u0163a concep\u0163iei sale despre suflet este crea\u0163ionist[29]<\/a>.<\/p>\n

                \u00cen pledoaria sa antropologic\u0103, Lactan\u0163iu folose\u015fte un vast material antropologic adunat din toate \u015fcolile filosofice ale antichit\u0103\u0163ii, material prezentat \u00eens\u0103 prin filtrul g\u00e2ndirii cre\u015ftine, cu alte cuvinte, el prezint\u0103 anumite concep\u0163ii filosofice \u00eembr\u0103cate \u00eentr-o hain\u0103 cre\u015ftin\u0103. Lactan\u0163iu folose\u015fte concepte, idei sau diverse por\u0163iuni de text din lucr\u0103rile lui Cicero, Varro, Epicur, Lucre\u0163iu, Seneca, Pliniu cel B\u0103tr\u00e2n, Aristoxene, Platon, Aristotel, Plutarh, etc. El este considerat a fi fost o punte de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre lumea p\u0103g\u00e2n\u0103 \u015fi cea cre\u015ftin\u0103[30]<\/a>.<\/p>\n

                 <\/p>\n

                  \n
                1. Scrisoarea c\u0103tre Diognet<\/strong><\/span>[31]<\/sup><\/a>, lucrare la care nu suntem siguri cine este autorul ei, are de asemenea anumite preciz\u0103ri de natur\u0103 antropologic\u0103. Sunt vehiculate, \u00een privin\u0163a calit\u0103\u0163ii de autor, numele lui Iustin Martirul \u015fi Filosoful, Ipolit sau Aristide. Este posibil s\u0103 fie chiar Panten[32]<\/sup><\/a> \u015fi s\u0103 admitem astfel ipoteza lansat\u0103 de H. J. Marrou \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. \u00cen aceast\u0103 lucrare, dup\u0103 primele patru capitole ale c\u0103r\u0163ii, este eviden\u0163iat\u0103 problema central\u0103 a operei \u015fi anume problema omului. Autorul lucr\u0103rii consider\u0103 c\u0103 omul este crea\u0163ia exclusiv\u0103 a lui Dumnezeu, care I-ar fi pre\u0163uit \u015fi iubit at\u00e2t de mult pe prima pereche de oameni crea\u0163i \u00eenc\u00e2t a creat toat\u0103 lumea pentru ca ace\u015ftia s\u0103 aib\u0103 un spa\u0163iu deosebit de locuit[33]<\/sup><\/a>. C\u00e2t prive\u015fte pe cre\u015ftini, autorul \u00eei consider\u0103 o categorie special\u0103 de oameni, cu adev\u0103rat un neam nou, un neam cu o dubl\u0103 cet\u0103\u0163enie, care de\u015fi locuiesc pe p\u0103m\u00e2nt au \u015fi cet\u0103\u0163enia cereasc\u0103[34]<\/sup><\/a>. Vr\u00e2nd s\u0103 exemplifice astfel faptul cum c\u0103 cre\u015ftinii sunt ceva aparte, autorul scrisorii face o paralel\u0103 \u015fi o compara\u0163ie \u015fi afirm\u0103 c\u0103 ceea ce este sufletul \u00een trup, aceea sunt \u015fi cre\u015ftinii \u00een lume, adic\u0103 o parte superioar\u0103, o parte mai bun\u0103, o parte care \u00eenvioreaz\u0103[35]<\/sup><\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                  Astfel, zice autorul Epistolei c\u0103tre Diognet, c\u0103 sufletul este r\u0103sp\u00e2ndit \u00een toate organele corpului: \u201eSufletul este r\u0103sp\u00e2ndit \u00een toate m\u0103dularele trupului\u2026 Sufletul locuie\u015fte \u00een trup, dar nu este din trup\u2026 Sufletul nev\u0103zut este \u00eenchis \u00een trupul v\u0103zut\u2026 Trupul ur\u0103\u015fte sufletul \u015fi-i poart\u0103 r\u0103zboi, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fi f\u0103cut vreun r\u0103u, pentru c\u0103 se \u00eempotrive\u015fte pl\u0103cerilor lui\u2026 Sufletul iube\u015fte trupul, de\u015fi trupul ur\u0103\u015fte sufletul, sufletul iube\u015fte \u015fi m\u0103dularele\u2026 Sufletul este \u00eenchis \u00een trup, dar el \u0163ine trupul\u2026 Sufletul nemuritor locuie\u015fte \u00een cort muritor\u201d[36]<\/sup><\/a>. Afirma\u0163iile autorului Epistolei sunt clare din pasajul amintit. \u00cen concep\u0163ia acestuia, omul, crea\u0163ia lui Dumnezeu, este alc\u0103tuit din trup \u015fi suflet, trupul fiind muritor[37]<\/sup><\/a>, iar sufletul fiind nemuritor[38]<\/sup><\/a>.<\/p>\n

                   <\/p>\n

                    \n
                  1. Clement din Alexandria (Alexandrinul)<\/strong><\/span>[<\/span>39]<\/a>, considera, potrivit g\u00e2ndirii lui, c\u0103 Dumnezeu este Creatorul sau Sursa tuturor lucrurilor existente. \u00cen concep\u0163ia lui omul este alc\u0103tuit din trup \u015fi suflet. Concep\u0163ia dihotomic\u0103 a omului, Clement o prezint\u0103 prin afirma\u0163ia: \u201eSe cur\u0103\u0163e\u015fte \u015fi trupul \u00een care locuie\u015fte sufletul\u201d<\/em>[40]<\/a>.<\/em> \u00cen concep\u0163ia lui Clement, moartea omului este desp\u0103r\u0163irea sufletului de suferin\u0163ele sale, de tot ce a p\u0103timit \u00een trup, sau altfel spus, eliberarea sufletului din trupul plin de patimi[41]<\/a>. Clement Alexandrinul considera c\u0103 omul este \u00eenzestrat de Creator cu liberul arbitru, cu libertatea alegerii \u015fi lu\u0103rii deciziilor: \u201enoi am \u00eenv\u0103\u0163at o libertate cu care numai Domnul ne-a f\u0103cut liberi<\/em>\u201d[42]<\/a>. Potrivit concep\u0163iei antropologice a lui Clement, rostul omului pe p\u0103m\u00e2nt, este asem\u0103narea cu Dumnezeu \u015fi speran\u0163a c\u0103 sufletul nemuritor al omului se va uni cu trupul \u00een lumea viitoare \u015fi astfel vor putea d\u0103inui ve\u015fnic[43]<\/a>. Potrivit acestei concep\u0163ii trupul se va bucura de nemurirea sufletului dup\u0103 \u00eenviere, c\u00e2nd se va realiza din nou p\u0103rt\u0103\u015fia deplin\u0103 a trupului cu sufletul.<\/li>\n
                  2. Origen<\/strong><\/span>[44]<\/a> afirma c\u0103 lumea este opera creatoare a lui Dumnezeu. Omul, \u00een concep\u0163ia sa este alc\u0103tuit din trup \u015fi suflet, iar Origen considera c\u0103 Dumnezeu a unit sufletul cu trupul spre a pedepsi trupul. Origen zicea c\u0103 toate creaturile spirituale monofizice au devenit, una un demon, alta un \u00eenger, alta un om, \u00een func\u0163ie de p\u0103catul fiec\u0103ruia. Aceste creaturi, elemente ale crea\u0163iei divine, nu erau bune prin \u00eens\u0103\u015fi natura lor, la fel ca Dumnezeu \u00censu\u015fi, ci doar prin eroare, prin gre\u015feal\u0103. Acestea nefiind cu grij\u0103 la purtarea lor, unele au c\u0103zut mai mult sau mai pu\u0163in. C\u0103derea a fost una progresiv\u0103, ajung\u00e2nd astfel \u00een diverse ipostaze: fiin\u0163e cere\u015fti, fiin\u0163e p\u0103m\u00e2nte\u015fti,\u00a0\u015fi fiin\u0163e subp\u0103m\u00e2ntene.<\/li>\n<\/ol>\n

                    Datorit\u0103 liberului arbitru cu care este \u00eenzestrat omul, mereu sunt posibile c\u0103derile \u015fi ridic\u0103rile sufletelor. Origen zicea despre Ioan Botez\u0103torul c\u0103 acesta este un \u00eenger care a devenit om. Toate creaturile, fiind la \u00eenceput spirituale, c\u0103z\u00e2nd prin neaten\u0163ia la ascultare, \u00een final au luat asupra lor diverse trupuri. \u00cen concep\u0163ia lui Origen, materia\u00a0\u015fi implicit trupul nu este de condamnat. R\u0103ul nu const\u0103 \u00een trup, \u00een materie, ci numai \u00een voin\u0163a liber\u0103 a omului[45]<\/a>. \u00cen cadrul concep\u0163iei antropologice a lui Origen, reg\u0103sim o schem\u0103 ontologic\u0103 dualist\u0103, de influen\u0163\u0103 platonician\u0103 \u015fi anume prezen\u0163a inteligibilului \u015fi a sensibilului. Inteligibilul reprezentat de tot c\u00e2mpul spiritualului<\/em>, iar sensibilul reprezentat prin materialitate<\/em>, prin corporalitate, <\/em>devin dou\u0103 cauze de existen\u0163\u0103. \u00cen concep\u0163ia lui, inteligibilul sau lumea c\u00e2mpului spiritual, precede \u00een existen\u0163\u0103 lumea sensibil\u0103 a corporalit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

                     <\/p>\n

                      \n
                    1. Petru al Alexandriei<\/strong><\/span>[46]<\/a> \u00een lucrarea Despre suflet,<\/em> prezenta concep\u0163ia origenist\u0103 a preexisten\u0163ei sufletului omenesc \u00een lumea cereasc\u0103 \u015fi c\u0103derea lui \u00een trupul omenesc, datorit\u0103 p\u0103catului, pe care Petru o combate[47]<\/a>. Petru al Alexandriei \u00een fragmentul p\u0103strat din lucrarea sa Despre suflet, <\/em>combate ideea origenist\u0103 a preexisten\u0163ei sufletului omenesc \u00een lumea cereasc\u0103 \u015fi c\u0103derea acestuia, \u00een urma p\u0103c\u0103tuirii, \u00een trupul omenesc. Petru afirm\u0103 faptul c\u0103 omul este format din dou\u0103 p\u0103r\u0163i, din trupul p\u0103m\u00e2ntesc \u015fi din suflet care a fost creat \u00een acela\u015fi timp cu trupul. Petru \u00ee\u015fi exprima convingerea c\u0103 ideea preexisten\u0163ei sufletelor \u00eenaintea trupului, este o idee filosofic\u0103 greceasc\u0103. \u00cenvierea, potrivit concep\u0163iei antropologice a lui Petru va aduce restaurarea de care are trebuin\u0163\u0103 trupul, \u00een sensul c\u0103 se va uni din nou trupul cu sufletul[48]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                       <\/p>\n

                        \n
                      1. Metodiu de Olimp<\/strong><\/span>[49]<\/a>, care a fost unul dintre adversarii cei mai \u00eenver\u015funa\u0163i ai lui Origen, considera, prezent\u00e2ndu-\u015fi pozi\u0163ia sa antropologic\u0103 faptul c\u0103 doctrina despre fiin\u0163a uman\u0103 este o sintez\u0103 de cuno\u015ftin\u0163e adunate \u015fi de aprecieri deosebite la adresa fiin\u0163ei omene\u015fti. \u00cen lumea noastr\u0103, omul este \u00eencununarea lucrurilor create, ceva deosebit de valoros, deoarece p\u00e2n\u0103\u00a0\u015fi Logosul a luat asupra Sa trupul omenesc. Potrivit concep\u0163iei lui Metodiu, omul este alc\u0103tuit din trup \u015fi suflet. \u00cenainte de p\u0103c\u0103tuire\u00a0\u015fi trupul\u00a0\u015fi sufletul erau nemuritori. P\u0103catul apare doar prin colaborarea dintre trup\u00a0\u015fi suflet, altfel sufletul singur nu poate s\u0103 p\u0103c\u0103tuiasc\u0103 ci numai \u00eempreun\u0103 cu corpul \u00een care se afl\u0103. Potrivit lui Metodiu, trupul este muritor, iar sufletul este ra\u0163ional \u015fi nemuritor. Omul este dotat de c\u0103tre Creator cu posibilitatea de alegere \u00eentre bine \u015fi r\u0103u dar\u00a0\u015fi cu capacitatea de decizie. Libertatea de alegere, spunea Metodiu, este dup\u0103 ra\u0163iune, cea mai pre\u0163ioas\u0103 mo\u015ftenire ontologic\u0103 moral\u0103 \u015fi social\u0103 dat\u0103 fiin\u0163ei umane. Printre elementele \u201cchipului\u201d divin \u00een om, chip afectat de p\u0103cat se afl\u0103\u00a0\u015fi libertatea care este geneza \u015fi condi\u0163ia oric\u0103rui progres[50]<\/a>. R\u0103ul este considerat a fi doar un accident al materiei, al substan\u0163ei. M\u00e2ntuirea, zicea el, va reuni din nou\u00a0\u015fi va aduce \u00eentr-o stare de normalitate lucrurile desp\u0103r\u0163ite prin p\u0103cat.<\/li>\n<\/ol>\n

                         <\/p>\n

                          \n
                        1. 16<\/strong>. Atanasie<\/strong><\/span>[51]<\/a>, la fel ca majoritatea predecesorilor s\u0103i avea o concep\u0163ie antropologic\u0103 dihotomist\u0103, \u00een sensul c\u0103 omul este compus din dou\u0103 p\u0103r\u0163i constitutive \u015fi anume din trup \u015fi suflet. \u00cen concep\u0163ia lui trupul este muritor: \u201ccum fiind trupul muritor prin fire[52]<\/a> sau \u201ctrupul muritor \u015fi vremelnic\u201d[53]<\/a>, dar sufletul este nemuritor.<\/li>\n<\/ol>\n

                          \u00a0<\/strong><\/p>\n

                            \n
                          1. Didim cel Orb<\/strong><\/span>[54]<\/a>, a fost un mare admirator al lui Origen, coment\u00e2nd \u00een cadrul cursurilor sale la \u015ecoala catehetic\u0103 din Alexandria, celebra oper\u0103 a lui Origen, Peri Arhon, <\/em>din care a \u00eemprumutat din ideile \u015fi conceptele teologice ale acestuia printre care \u015fi ideea despre preexisten\u0163a sufletelor \u015fi despre restaurarea universal\u0103 a lumii \u015fi omului[55]<\/a>. Astfel potrivit concep\u0163iei sale antropologice trupul este muritor, iar sufletul este nemuritor \u015fi preexistent trupului.<\/li>\n<\/ol>\n

                             <\/p>\n

                              \n
                            1. Sf. Epifaniu<\/strong><\/span>[56]<\/a> prezint\u0103 \u00een lucrarea sa Ancoratul <\/em>33, faptul c\u0103 omul are o construc\u0163ie dihotomic\u0103, alc\u0103tuit din trup \u015fi suflet. Aceast\u0103 precizare o face \u00eentr-un mod indirect, vorbind despre Logos<\/em>. Din prezentarea lui reiese foarte clar cele afirmate c\u0103: \u201cLogosul <\/em>a avut toat\u0103 iconomia umanit\u0103\u0163ii, adic\u0103 a luat \u015fi trup \u015fi suflet \u015fi toate c\u00e2te sunt \u00een om\u201d[57]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                              Despre antropologia P\u0103rin\u0163ilor Capadocieni (Sf.Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz \u015fi Sf. Grigorie de Nyssa), asemenea altor P\u0103rin\u0163i ai Bisericii, nu au c\u0103utat neaparat s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 un sistem antropologic complet, din aceast\u0103 cauz\u0103 g\u0103sim la ei doar simple afirma\u0163ii sau aspecte de natur\u0103 antropologic\u0103. Numai Sf. Grigorie de Nyssa a scris un tratat despre facerea omului, \u00een care problematica fiin\u0163ei umane este abordat\u0103 \u00eentr-un mod mai pe larg.<\/p>\n

                                \n
                              1. Sf. Vasile cel Mare<\/strong><\/span>[58]<\/a>, considera natura ca fiind lucrarea lui Dumnezeu care a creat-o \u00een timp, sau a creat timpul \u00een procesul cre\u0103rii ei. Materia face parte propriu-zis\u0103 din creatie, c\u0103ci dac\u0103 ar fi fost necreat\u0103, atunci Dumnezeu, \u00een activitatea Sa creatoare, ar fi depins de ea. Adev\u0103rata natur\u0103 a omului, zicea el, se afl\u0103 \u00een \u00eembinarea celor dou\u0103 elemente diametral opuse \u2013 muritor \u015fi nemuritor, trec\u0103tor \u015fi netrec\u0103tor[59]<\/a>. Potrivit Sf. Vasile cel Mare, omul constituind culmea crea\u0163iunii Treimii divine, a fost creat \u00een ziua a \u015fasea a crea\u0163iei. Sf. Vasile cel Mare, studiaz\u0103 patru moduri succesive ale crea\u0163iei omului[60]<\/a>, \u015fi anume dup\u0103 modalitatea prin care omul se afl\u0103 pe acela\u015fi plan cu toate celelalte elemente existente ale crea\u0163iei. Apoi Sf. Vasile cel Mare studiaz\u0103 omul ca rod al colabor\u0103rii acestuia cu harul dumnezeiesc, ca ceea ce \u0163ine doar de colaborarea omeneasc\u0103, sau ca ceea ce d\u0103 fiin\u0163ei umane specificitate morfologic\u0103 \u00een r\u00e2ndul celorlalte creaturi.<\/li>\n<\/ol>\n

                                \u00cen ceea ce prive\u015fte concep\u0163ia antropologic\u0103 a Sf. Vasile cel Mare, aceasta are un statut ontologic aparte privitoare la natura omului. Zicea el c\u0103: \u201cLucrurile din lumea aceasta sunt create dup\u0103 anumite idei ale \u00cen\u0163elepciunii divine \u015fi \u00een acest sens se poate spune c\u0103 ele sunt raze ale Ra\u0163iunii supreme. \u00cen timp ce toate celelalte creaturi apar\u0163in fie lumii spirituale, fie celei materiale, omul fiind coroana crea\u0163iei, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte \u015fi une\u015fte \u00een sine at\u00e2t lumea inteligibil\u0103 c\u00e2t \u015fi cea sensibil\u0103 \u00eentruc\u00e2t el const\u0103 \u015fi din trup \u015fi din suflet sau ra\u0163iune, este punctul de \u00eent\u00e2lnire al spiritului cu materia. \u00cen virtutea dublei sale naturi, omul apar\u0163ine \u015fi lumii mai \u00eenalte a inteligibilului \u015fi lumii mai de jos a fenomenalului. Din cauza trupului s\u0103u care a fost luat din \u0163\u0103r\u00e2n\u0103, omul este legat de p\u0103m\u00e2nt, \u00een timp ce din cauza sufletului s\u0103u, care este suflarea lui Dumnezeu \u00censu\u015fi, el este legat de lumea invizibil\u0103, spritual\u0103 \u015fi prive\u015fte spre ceruri\u201d[61]<\/a>. Despre om, Sf. Vasile cel Mare, avea o concep\u0163ie dihotomic\u0103, afirm\u00e2nd c\u0103 omul este format din trup \u015fi suflet, c\u0103 esen\u0163a trupului este una material\u0103 \u015fi compus\u0103, \u00een timp ce esen\u0163a sufletului este una spiritual\u0103 \u015fi necompus\u0103. Trupul fiind material \u015fi compus, este limitat \u00een timp \u015fi spa\u0163iu \u015fi este muritor, dar sufletul fiind imaterial, nici nu poate fi limitat \u00een timp \u015fi spa\u0163iu, fiind nemuritor. Astfel, \u00een concep\u0163ia lui, sufletul are o natur\u0103 superioar\u0103 trupului, din care cauz\u0103 are \u015fi calitatea de a st\u0103p\u00e2ni trupul \u015fi a d\u0103inui \u015fi independent de trup, pentru c\u0103 sufletul era considerat ca fiind \u201cchipul\u201d lui Dumnezeu \u00een om[62]<\/a>.<\/p>\n

                                 <\/p>\n

                                  \n
                                1. Sf. Grigorie de Nazianz<\/strong><\/span>[63]<\/a> prezint\u0103 \u00een g\u00e2ndirea sa antropologic\u0103 o concep\u0163ie dihotomist\u0103 despre om. Acest dualism al omului, \u00een concep\u0163ia Sf. Grigorie de Nazianz, ca fiin\u0163\u0103 spiritual\u0103 dar \u015fi ca una material\u0103, este o tr\u0103s\u0103tur\u0103 specific\u0103 a antropologiei sale. Omul alc\u0103tuit din \u201c\u0163\u0103r\u00e2n\u0103 \u015fi din duh\u201d nu este altceva dec\u00e2t o bucat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt[64]<\/a> la care se adaug\u0103 sufletul, ca suflare a lui Dumnezeu \u015fi datorit\u0103 c\u0103ruia omul devine \u201cchipul \u015fi asem\u0103narea\u201d Creatorului S\u0103u. Astfel omul, \u00een g\u00e2ndirea Sf. Grigorie de Nazianz \u201ceste vizibil \u015fi invizibil, p\u0103m\u00e2ntesc \u015fi ceresc, dec\u0103zut \u015fi \u00een\u0103l\u0163at<\/em>\u201d[65]<\/a>. Datorit\u0103 acestei concep\u0163ii dualiste, omul apar\u0163ine la dou\u0103 lumi, sau dou\u0103 sfere, \u00een acela\u015fi timp, una fiind material\u0103 \u015fi cealalt\u0103 fiind spiritual\u0103[66]<\/a>. \u201cSunt mic \u015fi mare, c\u0103zut \u015fi \u00een\u0103l\u0163at, muritor \u015fi nemuritor, p\u0103m\u00e2ntesc \u015fi ceresc. O condi\u0163ie o \u00eempart cu lumea aceasta, cealalt\u0103 cu Dumnezeu, una cu cele trupe\u015fti, alta cu cele duhovnice\u015fti<\/em>\u201d[67]<\/a>. Acest contrast dintre cele dou\u0103 lumi, sau planuri de existen\u0163\u0103 \u015fi anume dintre lumea fizic\u0103, material\u0103, care este instabil\u0103 \u015fi schimb\u0103toare \u015fi lumea spiritual\u0103, care este stabil\u0103 \u015fi neschimb\u0103toare, apare destul de des \u00een g\u00e2ndirea antropologic\u0103 a Sf. Grigorie de Nazianz[68]<\/a>. Sf. Grigorie de Nazianz nu considera c\u0103 sufletul omului era luat de undeva dintr-o lume preexistent\u0103 trupului, sau din lumea spiritual\u0103 existent\u0103 deja, ci el \u00een\u0163elegea \u015fi sus\u0163inea c\u0103 sufletul era creat nou de c\u0103tre Dumnezeu Creatorul prin suflarea Sa<\/em> odat\u0103 cu trupul. Astfel omul, \u00een concep\u0163ia lui, se prezint\u0103 ca o fiin\u0163\u0103 compus\u0103 din dou\u0103 p\u0103r\u0163i diferite, trupul \u015fi sufletul, unite \u00eempreun\u0103 \u00een om, reprezent\u00e2nd, \u00een acela\u015fi timp dou\u0103 lumi \u015fi realit\u0103\u0163i diferite, lumea spiritual\u0103 \u015fi cea material\u0103, unite \u00eentr-o singur\u0103 fiin\u0163\u0103 \u2013 omul[69]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                                   <\/p>\n

                                    \n
                                  1. Sf. Grigorie de Nyssa<\/strong><\/span>[70]<\/a>, \u00een concep\u0163ia lui antropologic\u0103, este dihotomist \u00een sensul c\u0103 vorbe\u015fte, scrie \u015fi prezint\u0103 despre trup \u015fi suflet, ca despre dou\u0103 p\u0103r\u0163i constitutive ale omului. De aceast\u0103 problem\u0103 se ocup\u0103 mai pe larg \u00een lucrarea Despre facerea omului.<\/em> \u00cen lucrarea sa Dialog despre suflet \u015fi \u00eenviere,<\/em> Sf. Grigorie de Nyssa prezint\u0103 o defini\u0163ie a sufletului: \u201cSufletul este o natur\u0103 creat\u0103, natur\u0103 vie \u015fi inteligibil\u0103, care transmite prin sine trupului organic \u015fi palpabil puterea vital\u0103 \u015fi a organelor de sim\u0163, at\u00e2ta vreme c\u00e2t natura trupului s-a ar\u0103tat capabil\u0103 de acestea<\/em>\u201d[71]<\/a>. Concep\u0163ia antropologic\u0103 despre suflet a Sf. Grigorie de Nyssa \u00ee\u015fi are originea \u00een dou\u0103 surse de inspira\u0163ie \u015fi anume \u00een vechea filosofie \u015fi \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, valorific\u00e2nd am\u00e2ndou\u0103 sursele \u00een tradi\u0163ia P\u0103rin\u0163ilor bisericii, nu degeaba a \u015fi fost supranumit el \u201efilosoful \u015fi misticul\u201d[72]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                                     <\/p>\n

                                      \n
                                    1. Sf. Ioan Gur\u0103 de Aur<\/strong><\/span>[73]<\/a>, considera c\u0103 Sfintele Taine sunt simboluri vizibile, \u00een care coboar\u0103 inteligibilul \u00een sensibil. Astfel, potrivit g\u00e2ndirii sale antropologice, lumea material\u0103, sensibil\u0103 este p\u0103truns\u0103 de lumea spiritual\u0103, inteligibil\u0103. \u00cen aceste condi\u0163ii trupul este inferior sufletului, pentru c\u0103 acesta face parte din lumea material\u0103, sensibil\u0103, \u00een timp ce sufletul face parte din lumea inteligibil\u0103. \u015ei din aceast\u0103 a\u015fezare a celor dou\u0103 elemente constitutive ale omului se observ\u0103 diferen\u0163ierea \u00eentre trupul material, \u015fi \u00een final muritor \u015fi sufletul nemuritor apar\u0163in\u00e2nd unei lumi spirituale \u015fi eterne[74]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                                       <\/p>\n

                                        \n
                                      1. Evagrie Ponticul<\/strong><\/span>[75]<\/a> avea o concep\u0163ie antropologic\u0103 dihotomic\u0103 \u00een sensul c\u0103 \u015fi el considera omul ca fiind format din trup \u015fi suflet, cu precizarea faptului c\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 are un suflet preexitent trupului. Prin felul concep\u0163iei sale antropologice, Evagrie Ponticul este tributar teoriei lui Origen despre preexisten\u0163a sufletului \u015fi \u00eentr-un mod implicit \u015fi filosofului Platon[76]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                                         <\/p>\n

                                          \n
                                        1. Sf. Ambrozie<\/strong><\/span>[77]<\/a> considera omul ca fiind chipul \u015fi crea\u0163ia lui Dumnezeu, iar chipul dumnezeiesc \u00een om se poate observa doar prin calit\u0103\u0163ile \u015fi virtu\u0163ile omului. Tot ce a mai r\u0103mas bun \u00een om este o parte din chipul divin, alterat de p\u0103cat. Sufletele celor mor\u0163i, spre a fi salvate, trebuiau s\u0103 treac\u0103 mai \u00eent\u00e2i printr-o cur\u0103\u0163ire prin foc.<\/li>\n<\/ol>\n

                                           <\/p>\n

                                            \n
                                          1. Augustin<\/strong><\/span>[78]<\/a> considera c\u0103 Sf. Treime a creat lumea din nimic. De\u015fi \u00eentr-o stare de nebuloas\u0103, crea\u0163ia a ap\u0103rut odat\u0103 cu timpul \u015fi a fost simultan\u0103 cu acesta. Ra\u0163iunile seminale puse \u00een materia primitiv\u0103 de c\u0103tre Dumnezeu au dat na\u015ftere \u015fi form\u0103 fiin\u0163elor individuale. Augustin considera c\u0103 exist\u0103 trei categorii ale r\u0103ului: R\u0103ul metafizic care este propriu naturii oric\u0103rei creaturi. R\u0103ul fizic se datoreaz\u0103 infirmit\u0103\u0163ii sale, iar r\u0103ul moral se datoreaz\u0103 liberului arbitru cu care este \u00eenzestrat\u0103 fiin\u0163a uman\u0103. Omul este \u00een concep\u0163ia antropologic\u0103 dihotomist\u0103 a lui Augustin alc\u0103tuit din cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i diferite, trupul \u015fi sufletul. \u015ei el considera c\u0103 trupul este muritor, iar sufletul nemuritor. \u00cen problema nemuririi sufletului, Augustin se folose\u015fte mult de operele filosofului Platon, de unde \u00ee\u015fi preia aceast\u0103 concep\u0163ie[79]<\/a>. Omul, \u00een concep\u0163ia lui, este dotat de Dumnezeu cu liberul arbitru\u00a0\u015fi nu poate s\u0103 renun\u0163e la exercitarea alegerii \u015fi voin\u0163ei sale libere, chiar dac\u0103 Dumnezeu \u015ftie mai dinainte care va fi alegerea omului. \u00centre pre\u015ftiin\u0163a lui Dumnezeu \u015fi libertatea uman\u0103 de alegere \u015fi decizie a fiin\u0163ei umane nu exist\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103.<\/li>\n<\/ol>\n

                                             <\/p>\n

                                              \n
                                            1. Sf. Ioan Damaschin<\/strong><\/span>[80]<\/a>, considerat a fi marele dogmatician al lumii cre\u015ftine ortodoxe, \u00een concep\u0163ia lui antropologic\u0103, considera c\u0103 omul a fost creat f\u0103r\u0103 de p\u0103cat \u015fi cu voin\u0163a liber\u0103. Aceast\u0103 concep\u0163ie \u015fi-o prezint\u0103 prin felul cum vorbe\u015fte el despre natura omului creat de Dumnezeu: \u201cDumnezeu l-a f\u0103cut pe om prin fire f\u0103r\u0103 de p\u0103cat, iar prin voin\u0163\u0103, liber. Spun f\u0103r\u0103 de p\u0103cat, nu pentru c\u0103 ar fi incapabil de a p\u0103c\u0103tui \u2013 c\u0103ci numai Dumnezeirea este incapabil\u0103 de p\u0103cat \u2013 ci pentru c\u0103 nu are \u00een firea sa facultatea de a p\u0103c\u0103tui, ci mai mult \u00een libertatea voin\u0163ei. Avea adic\u0103 puterea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 progreseze \u00een bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dup\u0103 cum avea \u015fi putere s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 de la bine \u015fi s\u0103 ajung\u0103 la r\u0103u, lucru pe care Dumnezeu \u00eel \u00eeng\u0103duia, pentru motivul c\u0103 omul era \u00eenzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin for\u0163\u0103\u201d[81]<\/a>. Omul poate s\u0103 aleag\u0103 fie binele, fie r\u0103ul, deoarece este \u00eenzestrat cu liberul arbitru, cu puterea de a alege, de a hot\u0103r\u00ee \u015fi a lua orice fel de decizie. Marele dogmatician r\u0103s\u0103ritean, Ioan Damaschin era dihotomist, consider\u00e2nd, omul ca fiind compus din dou\u0103 p\u0103r\u0163i constitutive, din trup \u015fi suflet. \u201cSufletul este o substan\u0163\u0103 vie, simpl\u0103, necorporal\u0103 prin natura sa, invizibil\u0103 ochilor trupe\u015fti, nemuritoare, ra\u0163ional\u0103, spiritual\u0103, f\u0103r\u0103 de form\u0103\u201d[82]<\/a>. Sufletul, \u00een concep\u0163ia lui, are menirea de a \u00eensufle\u0163i de a da putere de via\u0163\u0103 trupului: \u201cse serve\u015fte de un corp organic, \u015fi \u00eei d\u0103 acestuia puterea de via\u0163\u0103, de cre\u015ftere, de sim\u0163ire, \u015fi de na\u015ftere. Nu este un spirit deosebit de el, ci spiritul s\u0103u este partea cea mai curat\u0103 a lui. C\u0103ci ceea ce este ochiul \u00een trup, aceea este spiritul \u00een suflet. Sufletul este liber, voli\u0163ional, activ, schimb\u0103tor, adic\u0103 schimb\u0103tor prin voin\u0163\u0103, pentru c\u0103 este zidit. Pe toate acestea le-a primit \u00een chip natural, prin harul Celui care l-a creat, Care l-a adus la existen\u0163\u0103\u201d[83]<\/a>.<\/li>\n<\/ol>\n

                                               <\/p>\n

                                              Concluzii<\/strong><\/span><\/h3>\n

                                              \u00a0<\/strong><\/p>\n

                                              Primii filosofi cre\u015ftini, majoritatea dintre ei n\u0103scu\u0163i \u00een familii care apar\u0163ineau culturilor p\u0103g\u00e2ne, dup\u0103 ce s-au \u00eencre\u015ftinat au devenit pasiona\u0163i de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura cre\u015ftin\u0103 \u015fi \u00een mod special de studiul Sfintelor Scripturi. Lu\u00e2nd \u00een discu\u0163ie marile teme ale cunoa\u015fterii \u015fi \u00een mod special omul, ca cel mai important element al crea\u0163iei, au ajuns la concluzia c\u0103 omul este o fiin\u0163\u0103 cu un caracter dihotomic, adic\u0103 compus\u0103 din dou\u0103 p\u0103r\u0163i: trupul \u015fi sufletul. \u00cen concep\u0163ia lor antropologic\u0103, primii filosofi cre\u015ftini, afirmau c\u0103 trupul este supus mor\u0163ii \u015fi descompunerii \u015fi ca atare este vremelnic \u015fi muritor. \u00cen compara\u0163ie cu trupul, vorbind despre suflet, \u0163in\u00e2nd cont \u015fi de multe din concep\u0163iile filosofilor de p\u00e2n\u0103 la acea vreme, au ajuns s\u0103 prezinte faptul c\u0103 sufletul este imposibil de descompus \u015fi ca atare nu este muritor ci nemuritor. Ace\u015fti primi filosofi au ajuns s\u0103 prezinte \u015fi faptul c\u0103 cele dou\u0103 elemente ale omului care se depart cu ocazia mor\u0163ii, vor fi reunite din nou\u00a0 la \u00eenviere, acest lucru fiind posibil doar prin puterea Creatorului, care recreaz\u0103 din nou.<\/p>\n

                                               <\/p>\n

                                              Bibliografie: <\/strong><\/span><\/h3>\n

                                              \u00a0<\/strong><\/p>\n

                                                \n
                                              1. Abbagnano, Nicola, Storia della Filosofia,<\/em> Torino, UTET, vol.1, 1969.<\/li>\n
                                              2. Adorno, Francesco, La Filosofia antica<\/em>, Milano, Feltrinelli Editore, vol.4, 1991.<\/li>\n
                                              3. Atanasie cel Mare, Sf\u00e2ntul, Scrieri, partea I-a, Cuv\u00e2nt contra elinilor, Cuv\u00e2nt despre \u00eentruparea Cuv\u00e2ntului. Trei cuvinte contra arienilor,<\/em>, introd., \u015fi note de Dumitru St\u0103niloae, \u00een col. \u201cP\u0103rin\u0163i \u015fi Scriitori Biserice\u015fti\u201d, vol.15, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1987.<\/li>\n
                                              4. Atenagora, Atenianul, Despre \u00eenvierea mor\u0163ilor,<\/em> de Teodor Bodogae, \u00een col. \u201cP\u0103rin\u0163i \u015fi Scriitori Biserice\u015fti\u201d, vol.2, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1980.<\/li>\n
                                              5. Augustinus, Aurelius, Despre cetatea lui Dumnezeu, <\/em>L. col.13-804.<\/li>\n
                                              6. Bonner, Gerald, Augustine of Hippo. Life and Controversies<\/em>, Canterbury Press, Norwich, third edition, 2002.<\/li>\n
                                              7. Borgeaud, Philippe; Hochroth, Lysa, (transl.), Mother of the Gods: from Cybele to the Virgin Mary,<\/em> Johns Hopkins University Press, 2005.<\/li>\n
                                              8. Bota, Ioan M., Patrologia, <\/em>Cluj-Napoca, Casa de Editur\u0103 \u201eVia\u0163a Cre\u015ftin\u0103\u201d, 1997.<\/li>\n
                                              9. Bota, Ioan M., Patrologia<\/em>, Casa de Editur\u0103 \u201eVia\u0163a Cre\u015ftin\u0103\u201d, Cluj-Napoca, 2002.<\/li>\n
                                              10. Burini, Clara, Gli apologeti greci,<\/em> Traduzione, introduzioni e note a cura di Clara Burini, Roma, Citt\u00e0 nuova, 1986.<\/li>\n
                                              11. Cairns, Earle E., Cre\u015ftinismul de-alungul secolelor. O istorie a Bisericii Cre\u015ftine, <\/em>Chi\u015fin\u0103u, Editura “Dragostea lui Dumnezeu \u00een ac\u0163iune”, 1989.<\/li>\n
                                              12. Calogero, G., Studi sull\u0163eleatismo, <\/em>Roma, Tipografia del Senato, 1932.<\/li>\n
                                              13. Carter, Robert, “The Chronology of St. John Chrysostom’s Early Life”, \u00een Traditio<\/em> 18, 1962, pp.357\u2013364.<\/li>\n
                                              14. Chadwick, Henry, Faith and Order at the Council of Nicaea, <\/em>\u00een \u201cHarvard Theological Review\u201d, LIII, Cambridge Mass, 1960, p.171-195.<\/li>\n
                                              15. Charlesworth, M.l., Philosophy of Religion: The Historic Approuch, <\/em>London, The MacMillan Press Ltd., 1972.<\/li>\n
                                              16. Coman, Ioan G., Elemente de antropologie \u00een operele Sf\u00e2ntului Iustin Martirul \u015fi Filosoful, <\/em>\u00een “Ortodoxia”, anul XX, m.3, iulie-septembrie, 1968.<\/li>\n
                                              17. Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>I-III, Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1984, 1985, 1988.<\/li>\n
                                              18. Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>manual pentru uzul studen\u0163ilor Institutelor Teologice, Bucure\u015fti, 1956.<\/li>\n
                                              19. Coman, Ioan G. Probleme de filosofie \u015fi literatur\u0103 patristic\u0103, <\/em>Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1995.<\/li>\n
                                              20. Coman, Ioan, G., Origen despre Logos, Biseric\u0103 \u015fi suflet \u00een comentariul s\u0103u la C\u00eentarea C\u00eent\u0103rilor, <\/em>\u00een \u201cStudii Teologice\u201d, Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Rom\u00e2n\u0103, seria a II-a, anul XXV, nr.3-4, martie-aprilie, Bucure\u015fti, 1973.<\/li>\n
                                              21. Coman, Ioan, G., Patrologie, <\/em>Sf\u00e2nta M\u00e2n\u0103stire Dervent, 2000.<\/li>\n
                                              22. Coman, Ioan, G., Teoria Logosului \u00een Apologiile Sf\u00e2ntului Iustin Martirul \u015fi Filo\u00adsoful, <\/em>Bucure\u015fti, Imprimeria Na\u0163ional\u0103, 1942;<\/li>\n
                                              23. Diogenes, Laertios, Despre vie\u0163ile \u015fi<\/em> doctrinele filosofilor, <\/em> de acad. prof. C.I. Bahnu, Bucure\u015fti, Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1963.<\/li>\n
                                              24. Dumortier, Jean, “La valeur historique du dialogue de Palladius et la chronologie de saint Jean Chrysostome”, \u00een M\u00e9langes de science religieuse,<\/em> 8, 1951, pp.51\u201356.<\/li>\n
                                              25. Gaca, K. L. \u201cDriving Aphrodite from the World: Tatian and His Encratite Argument,” in Eadem, The Making of Fornication: Eros, Ethics, and Political Reform in Greek Philosophy and Early Christianity\u201d<\/em>, Berkeley, University of California Press, 2003.<\/li>\n
                                              26. Gagliardi, Mauro, La cristologia adamitica: tentativo di recupero del suo significato originario<\/em>, Roma, Editrice Pontificia Universit\u00e0 Gregoriana, 2002.<\/li>\n
                                              27. Gilson, Etienne, Christianisme et philosophie, <\/em>Paris, Librairie Philosophique J.Vrin, 1936.<\/li>\n
                                              28. Gilson, Etienne, Filosofia <\/em>\u00een Evul Mediu, <\/em> de Ileana Stanescu, Bucure\u015fti, Editura Humanitas, 1995.<\/li>\n
                                              29. Gilson, Etienne, Introducere \u00een filozofia Sf\u00eentului Toma d`Aquino, <\/em>trad. din fr. de Adrian Ni\u0163\u0103, trad. din lat. de Lucia Wald, Bucure\u015fti, Editura Humanitas, 2002.<\/li>\n
                                              30. Haas, Christopher, The Arians of Alexandria, <\/em>\u00een \u201cVigiliae Christianae\u201d, vol.47, nr.3 (1993), p.234-245.<\/li>\n
                                              31. Iustin Martirul \u015fi Filosoful, Sf\u00e2ntul, Dialog cu iudeul Trifon, <\/em> Olimp N. C\u0103ciul\u0103, Bucure\u015fti, Tipografia C\u0103r\u0163ilor Biserice\u015fti, 1941.<\/li>\n
                                              32. Iustin Martirul \u015fi Filosoful, Sf\u00e2ntul, Despre \u00eenviere, <\/em>8, ed.I. \u00een C. Otto, Corpus apologetarum christianorum saeculi secundi<\/em>, vol.III, t.III ed. a III-a, 1879.<\/li>\n
                                              33. Justo L. Gonz\u00e1les, The Story of Christianity,<\/em>1: The Early Church to the Dawn of the Reformation,<\/em> New York, Harper Collins Publishers, 2010.<\/li>\n
                                              34. Kannengiesser, Charles, Athanasius of Alexandria vs. Arius: The Alexandrian Crisis, <\/em>in \u201cThe Roots of Egyptian Christianity\u201d (Studies in Antiquity and Christianity), ed. Birger A. Pearson and James E. Goehring (1986), p.204-215.<\/li>\n
                                              35. Marrou, Henri-Iren\u00e9e, Patristic\u0103 \u015fi umanism, <\/em>traducere de Cristina \u015fi Costin Popescu, Editura Meridiane, Bucure\u015fti, 1996.<\/li>\n
                                              36. Marrou, Henri-Iren\u00e9e, Sf\u00e2ntul Augustin \u015fi sf\u00e2r\u015fitul culturii antice<\/em>, trad. de Dragan Stoianovici \u015fi Lucia Wald, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1997.<\/li>\n
                                              37. Mesaro\u015f, Claudiu, Filosofii cerului. O introducere critic\u0103 \u00een filosofia medieval\u0103<\/em>, Editura Universit\u0103\u0163ii de Vest, Timi\u015foara, 2005.<\/li>\n
                                              38. Mesaro\u015f, Claudiu, Filosofii cerului. O introducere critic\u0103 \u00een filosofia medieval\u0103<\/em>, Editura Universit\u0103\u0163ii de Vest, Timi\u015foara, 2005.<\/li>\n
                                              39. Methodie de Olimp, Despre liberul arbitru, <\/em> de C.Corni\u0163escu, \u00een col. \u201cP\u0103rin\u0163i \u015fi Scriitori Biserice\u015fti\u201d, vol.10, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1984.<\/li>\n
                                              40. Neymeyr, U., Die christliche Lehrer im zweiten Jahrhundert. Ihre Lehrt\u00e4tigkeit, ihr Selbsverst\u00e4ndnis und ihre Geschichte<\/em>, (Vigiliae Christianae. Supplements, 4), Leiden, 1989.<\/li>\n
                                              41. Pavel, Constantin C., Problema r\u0103ului la Fericitul Augustin,<\/em> Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1996.<\/li>\n
                                              42. Pradels, W., “Lesbos Cod. Gr.27: The Tale of a Discovery”, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Antikes Christentum,<\/em> 6, 2002, pp.81-89.<\/li>\n
                                              43. Pradels, W., R. Br\u00e4ndle, and M. Heimgartner, “Das bisher vermisste Textst\u00fcck in Johannes Chrysostomus, Adversus Judaeos, Oratio 2”, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Antikes Christentum<\/em>, 5, 2001, pp.23-49.<\/li>\n
                                              44. Pradels, W., R. Br\u00e4ndle, and M. Heimgartner, “The sequence and dating of the series of John Chrysostom’s eight discourses Adversus Judaeos”, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Antikes Christentum,<\/em> 6, 2002, pp.90-116.<\/li>\n
                                              45. Radford Ruether, Rosemary, Gregory of Nazianzus,<\/em> Oxford, Oxford University Press, 1969.<\/li>\n
                                              46. R\u0103duc\u0103, Vasile, Antropologia Sf\u00e2ntului Grigore de Nyssa, <\/em>c\u0103derea \u00een p\u0103cat \u015fi restaurarea omului, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1996.<\/li>\n
                                              47. R\u0103duc\u0103, Vasile, Teodicee \u015fi cosmologie la Sf\u00e2ntul Grigorie de Nyssa, <\/em>\u00een “Studii Teologice”, nr.1-2\/1992.<\/li>\n
                                              48. R\u0103duc\u0103, Vasile, Voin\u0163a \u015fi libertatea \u00een g\u00e2ndirea Sf\u00e2ntului Grigorie de Nyssa, <\/em>\u00een “Studii Teologice”, nr.1-2\/1983.<\/li>\n
                                              49. R\u0103mureanu, Ion, Concep\u0163ia Sf\u00e2ntului Iustin Martirul \u015fi Filosoful despre suflet, <\/em>\u00een: “Studii Teologice”, nr.7-8, sept.-oct. 1958.<\/li>\n
                                              50. Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine,<\/em> Cluj-Napoca, Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2005.<\/li>\n
                                              51. Rotaru, Ioan-Gheorghe, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere, <\/em>Cluj-Napoca, Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2005.<\/li>\n
                                              52. Simmons, Michael Bland, Arnobius of Sicca: Religious Conflict and Competition in the Age of Diocletian<\/em>, Oxford, Oxford University Press, 1996.<\/li>\n
                                              53. Telea, Marius, Antropologia Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i Capadocieni, <\/em>Alba Iulia, Ed. Re\u00eentregirea, 2001.<\/li>\n
                                              54. Teodoret, Episcopul Cirului, Scrieri, Istoria Bisericeasc\u0103, <\/em>, de Vasile Sibiescu, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1995.<\/li>\n
                                              55. Vl\u0103du\u0163escu, Gheorghe, Filosofia primelor secole cre\u015ftine, <\/em>Biblioteca Enciclopedic\u0103 de Filozofie, Bucure\u015fti, Editura Enciclopedic\u0103, 1995.<\/li>\n
                                              56. Zola, N. J., Tatian\u0163s Diatessaron and the Passion Chronology<\/em>. M.A. diss., Abilene Christian University, 2009.<\/li>\n<\/ol>\n
                                                \n

                                                [1]<\/a> Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful, (100-160 d.Hr.) <\/strong>Demetrescu, Dragomir, \u201eSf.Iustin\u201d, \u00een Biserica Ortodox\u0103<\/em> Rom\u00e2n\u0103,<\/em> 1894, p.66; Dumitra\u015fcu, N., \u201eCrea\u0163ia \u00een opera Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful\u201d,<\/em> \u00een Altarul Banatului,<\/em> nr.1-3, 1994, pp.63-85; Petrovanu, Gh., \u201ePreocup\u0103ri filozofice \u00een Dialogul Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful cu iudeul Trifon\u201d, <\/em>trad. \u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei,<\/em> nr.7-8, 1940, p.398; Popescu, M., \u201eSf. Iustin Martirul \u015fi ideile sale antropomorfice\u201d, <\/em>\u00een Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103<\/em>, nr.7, 1896-1897, pp.627-638; Cotos, Nicolai, \u201eApologia I a Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful\u201d, trad. \u00een Candela<\/em>, 1932, p.93; 1933, p.160; 1935,\u00a0 p.300; 1936, p.315; Cotos, Nicolai, \u201e<\/em>Apologia II-a a Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful\u201d, trad. \u00een Candela<\/em>, 1937, p.259; 1946, p.294; R\u0103mureanu, I., \u201eConcep\u0163ia Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful despre suflet\u201d, \u00een Studii<\/em> teologice<\/em>, nr.7-8, 1958, pp.403-423; Mocanu, M., \u201eSf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful. Dorin\u0163a de a cunoa\u015fte adev\u0103rul\u201d, \u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei<\/em>, nr.4-6, p.399; Stoica,S., \u201eLiturghia cre\u015ftin\u0103 \u00een sec.II, descris\u0103 de Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful \u00een raport cu liturghia ortodox\u0103 de ast\u0103zi\u201d, <\/em>\u00een Ortodoxia<\/em>, nr.1, 1960, pp.74-93; Demetrescu, Dragomir, \u201eSf\u00e2ntul Iustin Martirul \u015fi Filosoful \u015fi critica teologilor protes\u00adtan\u0163i\u201d, <\/em>\u00een Biserica Ortodox\u0103<\/em> Rom\u00e2n\u0103,<\/em> nr.10\/1892-1893, pp.961-974, nr.1\/1893-1894, pp.66-81; Todoran, Simion, \u201eSf\u00e2ntul Iustin Martirul \u015fi Filosoful exeget al prezen\u0163ei lui Mesia \u00een Legea lui Moise \u015fi la Proorocii Vechiului Testament\u201d, \u00een C.O.,<\/em> nr.1-2\/1998, pp.11-33; Dumitra\u015fcu, Nicu, \u201eConcep\u0163ia despre sufletul uman al lui Hristos \u00een primele veacuri cre\u015ftine\u201d, <\/em>\u00een Revista Teologic\u0103<\/em>, nr.3\/1999, p.63; Mocanu, M., Sf\u00e2ntul Iustin Martirul \u015fi Filosoful. Dorin\u0163a de a cunoa\u015fte adev\u0103rul, <\/em>\u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei<\/em>, nr.4-6\/1984, pp.399-401; Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>Bucure\u015fti, EIBMBOR, 1956, pp.50-54; Bunea, Ion, Convertirea Sf\u00e2ntului Iustin Martirul \u015fi Filosoful, <\/em>\u00een volumul s\u0103u: Din galeria marilor converti\u0163i-Medalioane, <\/em>Cluj-Napoca, Presa universitar\u0103 clujean\u0103, Co\u00adlec\u0163ia Bibliotheca Theologica, nr.6\/1998, pp.103-111; Coman, Ioan, G., Teoria Logosului \u00een Apologiile Sf\u00e2ntului Iustin Martirul \u015fi Filo\u00adsoful, <\/em>Bucure\u015fti, Imprimeria Na\u0163ional\u0103, 1942; Idem, \u201eElemente de antropologie \u00een operele Sf\u00e2ntului Iustin Martirul \u015fi Filosoful\u201d, \u00een Ortodoxia<\/em>, nr.3\/1968, pp.378-394; Idem, Patrologie, <\/em>Bucure\u015fti, EIBMBOR, 1984, vol.I, pp.263-312;<\/p>\n

                                                [2]<\/a> Sf. Iustin Martirul \u015fi Filosoful, Despre \u00eenviere <\/em>8, ed. I \u00een C. Otto, Corpus apologetarum christianorum saeculi secundi, <\/em>1879, vol.III. tom.III. ed. a\u00a0 III-a, p.238D; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine, <\/em>Cluj-Napoca, Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2005, pp.93-102.<\/p>\n

                                                [3]<\/a> Apologe\u0163i de limb\u0103 greac\u0103<\/em>, trad. T. Bodogae, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1980, pp.98-99. Rotaru, Ioan-Gheorghe, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere, <\/em>Cluj-Napoca, Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2005, p.219.<\/p>\n

                                                [4]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.102-103. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.219.<\/p>\n

                                                [5]<\/a> Ta\u0163ian (120-180 d.Hr<\/strong>.)<\/strong> s-a n\u0103scut \u00een Asiria. Chiar el, pe sine, se nume\u015fte “barbar, nu grec”. A avut parte de o educa\u0163ie aleas\u0103, cu o forma\u0163ie special\u0103 \u00een domeniul filosofic \u015fi literar. Ajung\u00e2nd sofist, a avut posibilitatea de a c\u0103l\u0103tori din loc \u00een loc, studiind\u00a0 divirse curente filosofice, ini\u0163iindu-se \u015fi \u00een misterele mai multor religii ale vremii. Prin lucrarea dar \u015fi \u00eendrumarea Sf. Justin Martirul si Filozoful, ajung\u00e2nd la Roma, Ta\u0163ian se v-a converti la cre\u015ftinism (pe la 150) \u015fi va studia \u00een profunzime \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura cre\u015ftin\u0103 \u00een \u015fcoala acestuia, \u00eenfiin\u0163\u00e2nd ulterior chiar el o \u015fcoal\u0103 la Roma. \u00centors din nou \u00een lumea oriental\u0103, prin anii 172-173, el a \u00eenfiin\u0163at secta encrati\u0163ilor, o sintez\u0103 a tuturor ereziilor vremii. Chiar dac\u0103 el a scris mai multe opere au r\u0103mas doar dou\u0103 de la el: Cuv\u00e2nt contra Grecilor, Diatessaron<\/em>; Neymeyr, U., Die christliche Lehrer im zweiten Jahrhundert. <\/em>Ihre Lehrt\u00e4tigkeit, ihr Selbsverst\u00e4ndnis und ihre Geschichte<\/em>, (Vigiliae Christianae. Supplements, 4), Leiden, 1989, pp.182-194; Gaca, K. L. \u201eDriving Aphrodite from the World: Tatian and His Encratite Argument,\u201d \u00een Eadem, The Making of Fornication: Eros, Ethics, and Political Reform in Greek Philosophy and Early Christianity\u201d<\/em>, Berkeley, University of California Press, 2003, pp.221-246; Petersen, W. L. \u201eTatian the Assyrian,\u201d in Antti Marjanen and Petri Luomanen (eds), A Companion to Second-Century Christian \u201cHeretics\u201d, <\/em>Leiden, Brill, 2005, pp.125-158; Zola, N. J., Tatiants Diatessaron and the Passion Chronology<\/em>, M.A. diss., Abilene Christian University, 2009, pp.177; Sibiescu, Gh., \u201eApologetul Ta\u0163ian Asirianul \u015fi elenismul\u201d, \u00een Revista teologic\u0103,<\/em> 1938, p.192, 247, 388.<\/p>\n

                                                [6]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe,\u00a0 Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.103-104. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, pp.219-220.<\/p>\n

                                                [7]<\/a> Meliton de Sardes (n. ? \u2013 d.180 d.Hr.)<\/strong>, Fracea, Ilie, \u201eMeliton de Sardes: Despre Sf. Cruce\u201d, trad. \u00een Mitropolia<\/em> Ardealului<\/em>, nr.3-4, 1984, p.206.<\/p>\n

                                                [8]<\/a> C\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Antoniu, <\/em>p. 6, \u00een Coman, Ioan G., \u201eElemente de antropologie \u00een operele Sf\u00eentului Iustin Martirul \u015fi Filosoful\u201d, \u00een Ortodoxia<\/em>, XV (1968), nr.3, pp.334-335; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.104-105. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.220.<\/p>\n

                                                [9]<\/a> Teofil<\/strong>, episcop de Antiohia, f\u0103r\u0103 s\u0103 cunoa\u015ftem perioada exact\u0103 a p\u0103storirii acestuia, precum nici data na\u015fterii sau a mor\u0163ii sale. Teofil declar\u0103, despre sine, c\u0103 patria lui era vecin\u0103 cu Tigrul \u015fi Eufratul.\u00a0\u015etim \u00eens\u0103 c\u0103 a p\u0103storit \u00een timpul \u00eemp\u0103ratului Marc Aureliu\u00a0\u015fi \u00eenc\u0103\u00a0\u015fi dup\u0103 moartea acestuia. De\u015fi a scris o oper\u0103 \u00eentins\u0103, nu ni s-a p\u0103strat din ea dec\u00e2t lucrarea C\u0103tre Autolic<\/em>, \u00een trei c\u0103r\u0163i.<\/p>\n

                                                [10]<\/a> Coman, Ioan G., \u201eElemente de antropologie \u00een operele Sf\u00eentului Iustin Martirul \u015fi Filosoful\u201d, \u00een Ortodoxia<\/em>, XV (1968), nr.3, pp.379-380.<\/p>\n

                                                [11]<\/a> Ibidem<\/em>, p.418.<\/p>\n

                                                [12]<\/a> Ibidem<\/em>, p.417.<\/p>\n

                                                [13]<\/a> Ibidem<\/em>; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.104-106; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.220.<\/p>\n

                                                [14]<\/a> Atenagora (circa 133-circa 190)<\/strong> a fost supranumit atenianul<\/em> sau filosoful<\/em>. El a fost p\u0103g\u00e2n, dar \u00een urma citirii Sfintei Scripturi s-a convertit la cre\u015ftinism. \u015etim \u00eens\u0103 faptul c\u0103 el a fost contemporan cu \u00eemp\u0103ratul Marc Aureliu, c\u0103ruia \u00eei \u015fi adreseaz\u0103 o Apologie<\/em> pentru ap\u0103rarea cre\u015ftinilor. A l\u0103sat posterit\u0103\u0163ii dou\u0103 lucr\u0103ri importante: Solie pentru cre\u015ftini, Despre \u00eenvierea mor\u0163ilor<\/em>; Caraza, Ioan, \u201eDoctrina despre \u00eenvierea mor\u0163ilor la Atenagora Atenianul \u015fi la Tertulian\u201d, \u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei<\/em>, nr.7-8, 1968, p.361; Pantelimon, P.I., \u201eDin Apologia lui Atenagora\u201d, \u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei<\/em>, nr.3, 1926; Adorno, Francesco, La Filosofia antica<\/em>, Milano, Feltrinelli Editore, vol.IV., 1991, p.129; Abbagnano, Nicola, Storia della Filosofia,<\/em> Torino, UTET, vol.I, 1969, p.209; Burini, Clara, Gli apologeti greci,<\/em> traduzione, introduzioni e note a cura di Clara Burini, Roma, Citt\u00e0 nuova, 1986, p.247; Gagliardi, Mauro, La cristologia adamitica: tentativo di recupero del suo significato originario<\/em>, Roma, Editrice Pontificia Universit\u00e0 Gregoriana, 2002, p.251.<\/p>\n

                                                [15]<\/a> Papadopoulos, Stelian, Patrologia, <\/em>(lb. greac\u0103), Atena, 1977, vol.I., p.271.<\/p>\n

                                                [16]<\/a> Balanos, D.S., Patrologia, <\/em>(lb. greac\u0103), Atena, 1930, p.80.<\/p>\n

                                                [17]<\/a> Atenagora, Despre \u00eenvierea mor\u0163ilor, <\/em>\u00een Apologe\u0163i de limb\u0103 greac\u0103, <\/em>trad., introducere, note \u015fi indici de T. Bodogae, Olimp C\u0103ciul\u0103, D. Fecioru, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, 1997, p.508.<\/p>\n

                                                [18]<\/a> Ibidem<\/em>, p.509; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.106-109; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.221.<\/p>\n

                                                [19]<\/a> Quintus Septimius Florens Tertullian (160-240),<\/strong> s-a n\u0103scut la Cartagina (\u00een Tunis). A studiat filosofia, literatura, retorica, medicina \u015fi dreptul. A profesat un timp oratoria \u015fi avocatura. Convertit la cre\u015ftinism depune eforturi serioase pentru ap\u0103rarea credin\u0163ei cre\u015ftine, \u00een mod special al cre\u015ftinismului african \u015fi occidental, fiind \u00eenzestrat cu o cultur\u0103 enciclopedic\u0103 a fost un titan al vremii sale \u00een materie de cunoa\u015ftere teologic\u0103 \u015fi de oratorie. Porecla de Tertullian, \u00eenseamn\u0103 \u201ecel de trei ori puternic\u201c, vr\u00e2nd s\u0103 arate puterea de care d\u0103dea dovad\u0103 prin m\u00e2nuirea cuv\u00e2ntului. Pentru activitatea sa teologic\u0103 a fost supranumit p\u0103rintele cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii apusene<\/em> sau fondatorul teologiei vestice.<\/em> Cele mai importante opere pe care le-a scris sunt: Ad Martyras, Apologeticum, De spectaculis, De patientia, De cultu feminarum, Ad uxorem, Adversus Iudeos<\/em>; Justo L. Gonz\u00e1les, The Story of Christianity. The Early Church to the Dawn of the Reformation,<\/em> vol.1, New York, Harper Collins Publishers, 2010, pp.91-93; Vl\u0103du\u0163escu, Gheorghe, <Anima> \u015fi <Animus> la Tertulian, <\/em>\u00een volumul s\u0103u: Filosofia <\/em>primelor secole cre\u015ftine, <\/em>Bucure\u015fti, Editura Enciclopedic\u0103, Colec\u0163ia Biblioteca Enciclopedic\u0103 de Filosofie, 1995, p.67-80; Caraza, Ioan, Doctrina despre \u00eenvierea mor\u0163ilor la Atenagora Atenianul \u015fi Tertulian, <\/em>\u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei<\/em>, nr.7-8\/1968, pp.361-372; Dumi\u00adtra\u015fcu, Nicu, Concep\u0163ia despre sufletul uman al lui Hristos \u00een primele veacuri cre\u015ftine, <\/em>\u00een Revista Teologic\u0103,<\/em> nr.3\/1999, pp.63-65; Popescu, Victor, N., \u201eDezacordul \u00eentre tendin\u0163ele sociale ale lui Tertulian \u015fi concep\u0163iile societ\u0103\u0163ii greco-romane. Cultul \u00eemp\u0103ratului\u201d, \u00een Biserica Ortodox\u0103<\/em> Rom\u00e2n\u0103,<\/em> nr.2\/1928, p.108, nr.3\/1928, pp.93-198;<\/p>\n

                                                [20]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>Sf\u00e2nta M\u00e2n\u0103stire Dervent, 2000, p.54; Ielciu, Ioan Mircea, Patrologie<\/em>, suport de curs an I., p.66; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.110-112. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, pp.221-222.<\/p>\n

                                                [21]<\/a> Sf. Irineu (n.140-d.202-203)<\/strong> s-a n\u0103scut \u00een Asia Mic\u0103, probabil la Smirna. Sf. Policarp al Smirnei a fost unul dintre marii s\u0103i dasc\u0103li. \u00cen anul 178 d.Hr. era episcop de Lyon. A murit probabil \u00een jurul anilor 202-203 d.Hr. A luptat \u00eempotriva gnosticismului. A fost preocupat de convertirea popoarelor pag\u00e2ne din sudul Galiei. \u00cen privin\u0163a problemei legate de stabilirea datei Pa\u015ftilor a militat pentru \u00eemp\u0103carea Bisericilor din Asia reprezentate de episcopul Policarp al Efesului cu episcopul Victor al Romei. Dintre multele sale opere, se p\u0103streaz\u0103 doar dou\u0103 dintre ele: Adversus haereses <\/em>\u015fi Demonstratio Predicationis Apostolicae.<\/em> Vezi \u015fi Ionit\u0103, Viorel, \u201eSf. Tradi\u0163ie, v\u0103zut\u0103 de Sf. Irineu al Lyonului\u201d, \u00een Studii<\/em> teologice<\/em>, nr.7-8, 1971, p.534; Melescan, Tiberiu, \u201eSf. Irineu\u201d, \u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei<\/em>, nr.1-2, 1978, p.96; Neam\u0163u, M., \u201eSpre o teologie a numelui M\u00e2ntuitorului Iisus Hristos \u00een opera Sf. Irineu\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei<\/em>, nr.2, 1977, p.764; Pavel, Aurel, \u201eVechiul Testament \u00een preocup\u0103rile Sf. Irineu al Lyonului\u201d, \u00een Altarul Banatului,<\/em> nr.1-3, 1995, pp.5-10; Hau, Mihai, \u201eAtitudinea fa\u0163\u0103 de erezii a Sf. Irineu al Lyonului\u201d, \u00een Ortodoxia<\/em>, nr.1, 1989, p.63; Idem, \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura despre antihrist \u015fi sf\u00e2r\u015fitul lumii la Sf. Irineu al Lyonului\u201d, \u00een Glasul Bisericii<\/em>, nr.6, 1988, p.17; En\u0103ceanu, Ghenadie, Sf\u00e2ntul Irineu episcopul Lyonului, <\/em>\u00een stu\u00addiul: \u201eP\u0103rin\u0163ii secolului II-III\u201d, \u00een Biserica Ortodox\u0103<\/em> Rom\u00e2n\u0103,<\/em> nr.9\/1877-1878, pp.527-532; Dumi\u00adtra\u015fcu, Nicu, \u201eConcep\u0163ia despre sufletul uman al lui Hristos \u00een primele veacuri cre\u015ftine\u201d, \u00een Revista Teologic\u0103,<\/em> nr.3\/1999, pp.65-66; Chi\u0163escu, Nicolae, \u201eTeoria Recapitula\u0163iunii la Sf\u00e2ntul Irineu\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> 1938-1939, pp.115-140;<\/p>\n

                                                [22]<\/a> Bota, Ioan M., Patrologia, <\/em>Cluj-Napoca, Casa de Editur\u0103 \u201eVia\u0163a Cre\u015ftin\u0103\u201d, 1997, \u00a0<\/em>pp.53-54.<\/p>\n

                                                [23]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie\u2026, <\/em>p.59. Vezi \u015fi Bota, Ioan M., Patrologia<\/em>…, p.54; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.112. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.222.<\/p>\n

                                                [24]<\/a> Sf. Ipolit (n.170-175-?). <\/strong>Nu se cunoa\u015fte nimic direct despre via\u0163a lui. Lucrarea lui Ieronim, De viris illustribus, <\/em>ne spune despre Ipolit c\u0103 a fost episcop al unei biserici dintr-un ora\u015f, f\u0103r\u0103 s\u0103-i spun\u0103 numele, \u015fi c\u0103 s-a cunoscut cu Origene. O statuie a lui Ipolit st\u00e2nd pe un scaun, dat\u00e2nd din secolul III \u015fi descoperit\u0103 \u00een secolul XVI \u00een cimitirul lui Ipolit, pe Via Tiburtina din Roma, are pe soclu lista lucr\u0103rilor acestui autor. Apoi, descoperirea \u00een anul 1842 de c\u0103tre Minoides Mynas a operei Philosophumena,<\/em> la Muntele Athos, aduce informa\u0163ii pre\u0163ioase despre activitatea lui Ipolit. Din aceste izvoare se pare c\u0103 Ipolit s-ar fi n\u0103scut pe la anul 170-175 \u00een Orient. Opera lui a fost foarte \u00eentins\u0103, \u00eens\u0103 s-a pierdut \u00een cea mai mare parte. Critica sus\u0163ine faptul c\u0103 ar fi r\u0103mas \u00eentre 40-50 de opere \u00een \u00eentregime \u015fi \u00een original. Ele sunt de natur\u0103 polemic\u0103, dogmatic\u0103 \u015fi exegetic\u0103. Vezi \u015fi: Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1956, pp.79-82; Vesa, Ioan, \u201eA\u015fa-zisa \u201eanafor\u0103\u201d a Sf. Hipolit Romanul\u201d, trad. \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.7-8, 1961, pp.437-440; Colotelo, Dumitru, \u201eTradi\u0163ia apostolic\u0103\u201d a lui Hipolit \u015fi importan\u0163a ei pentru istoria cultului cre\u015ftine\u201d, \u00een Mitropolia Ardealului,<\/em> nr.6-8, 1975, pp.476-488.<\/p>\n

                                                [25]<\/a> Bota, Ioan M., op. cit., <\/em>pp.56-58, vezi \u015fi Coman, Coman, Ioan G.,\u00a0 Patrologie\u2026, <\/em>p.62; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.113. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.223.<\/p>\n

                                                [26]<\/a> Arnobiu<\/strong> (n.?-d.327-330) <\/strong>era originar din Sicca, or\u0103\u015fel \u00een Numidia proconsular\u0103, unde profesa retorica \u015fi unde la avut ca elev pe Lactan\u0163iu. Pe la anul 295-296 d.Hr. Arnobiu devine cre\u015ftin. Moartea sa este amintit\u0103 de Ieronim pe la anul 327. Opera sa cuprinde o lucrare polemic\u0103, pe numele Contra p\u0103g\u00e2nilor (Adversus nationes). <\/em>Borgeaud, Philippe; Hochroth, Lysa, (transl.), Mother of the Gods: from Cybele to the Virgin Mary,<\/em> Johns Hopkins University Press, 2005; Simmons, Michael Bland, Arnobius of Sicca: Religious Conflict and Competition in the Age of Diocletian<\/em>, Oxford University Press, 1996.<\/p>\n

                                                [27]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie\u2026, <\/em>\u00a0p.66; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.113. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.223.<\/p>\n

                                                [28]<\/a> Lucius Caecilius Firmianus Lactantius (n.240-250- d.?).<\/strong> El s-a n\u0103scut in Numidia, \u00een apropiere de Cirta sau Mascula. A studiat retorica \u015fi filozofia sub conducerea lui Arnobiu. Devine un retor celebru, \u00eenc\u00e2t \u00eemp\u0103ratul Diocle\u0163ian \u00eel cheam\u0103 \u00een jurul anului 290, ca profesor de retoric\u0103 latin\u0103 la noua capital\u0103 Nicomidia, unde se va converti la cre\u015ftinism \u00een jurul anului 300, iar \u00een anul 317, \u00eemp\u0103ratul Constantin l-a invitat la Treveri, \u00een Gallia, ca profesor al fiului sau, Crispus. Dupa anul 317 nu se mai\u00a0\u015ftie nimic despre el. Amintim dintre operele lui\u00a0: Rezumatul dumnezeie\u015ftilor Institu\u0163ii (Epitome)<\/em>, Despre lucrarea lui Dumnezeu<\/em>, Despre m\u00e2nia lui Dumnezeu<\/em>, Despre moartea persecutorilor<\/em>, Despre pas\u0103rea phoenix<\/em>; Coman, Ioan G., \u201eDespre \u00een\u0163elepciune, filosofie \u015fi religie la scriitorul patristic Lactan\u0163iu”, \u00een Probleme de Filosofie \u015fi literatur\u0103 patristic\u0103, <\/em>Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, Bucure\u015fti, 2005, pp.105-128; M\u00eer\u015fanu, Drago\u015f, \u201eLactan\u0163iu \u015fi adversarii lui Dumnezeu”, \u00een Lactan\u0163iu, Despre moartea persecutorilor,<\/em> Colec\u0163ia Tradi\u0163ia cre\u015ftin\u0103 11, Ia\u015fi, Polirom, 2011, pp.17-39; Coman, Ioan, Patrologie<\/em>, vol.2, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, Bucure\u015fti, 1985, pp.180-236; Corneanu, Nicolae, \u201eProblema sufletului la Arnobiu de Sicca \u015fi Lactan\u0163iu\u201d, \u00een Altarul Banatului,<\/em> nr.1\/1944, pp.387-391; Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1956, pp.89-91;<\/p>\n

                                                [29]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie\u2026, <\/em>p.67; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.113. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.223.<\/p>\n

                                                [30]<\/a> Frunz\u0103, Sandu (coord.), Filosofie \u015fi Religie. O abordare multidisciplinar\u0103,<\/em> Cluj, Ed. Limes, 2001, p.149-150; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.113. Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.223.<\/p>\n

                                                [31]<\/a> Re\u0163inem c\u0103 adresantul Diognet <\/em>e foarte verosimil identic cu procuratorul Tiberios \u2013 Claudios Diognetos, cu func\u0163ia de mare preot al Egiptului \u00een 197. d.Hr.<\/p>\n

                                                [32]<\/a> Dup\u0103 \u015ftirile pe care ni le furnizeaz\u0103 Eusebiu \u00een Istoria bisericeasc\u0103, <\/em>V, 10,1 \u015fi Ieronim \u00een De viris illustribus <\/em>36, Panten era \u00een primul an de domnie al lui Commodus (179) \u015fi pe vremea p\u0103storiei episcopului Iulian, la Alexandria, conduc\u0103torul \u015ecolii din Alexandria \u015fi o personalitate vestit\u0103 prin cultura sa. El apar\u0163inuse mai \u00eenainte grup\u0103rii filosofice a stoicilor. \u00cen enumerarea oamenilor mari pe care i-a ascultat \u00een tinere\u0163e, Clement Alexandrinul \u00een Stromatele, <\/em>aplic\u0103 lui Panten calificativul de \u201cprimul \u00een puterea cuv\u00e2ntului \u015fi a g\u00e2ndirii pe care l-am g\u0103sit \u00een Egipt, albin\u0103 sicilian\u0103 care culegea din florile livezii profetice, depun\u00e2nd mierea cuno\u015ftin\u0163ei \u00een sufletele ascult\u0103torilor\u201d. Probabil c\u0103 Panten era din Sicilia \u015fi nu din Atena, cum pretinde Filip Sidetul. Panten a murit se pare spre anul 200 d.Hr.<\/p>\n

                                                [33]<\/a> Epistola c\u0103tre Diognet,<\/em> X, 1 \u00een Scrierile P\u0103rin\u0163ilor Apostolici, <\/em>traducere, note \u015fi indici de D. Fecioru, Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1995, p.417.<\/p>\n

                                                [34]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie,<\/em> vol. I., Bucure\u015fti, Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1984, p.360-361.<\/p>\n

                                                [35]<\/a> Epistola c\u0103tre Diognet, <\/em>VI, 1, \u00een op. cit., <\/em>p.413.<\/p>\n

                                                [36]<\/a> Ibidem, <\/em>VI, 2-8, \u00een \u00a0op. cit., <\/em>p.413-414.<\/p>\n

                                                [37]<\/a> Ibidem, <\/em>VI, 8, \u00een \u00a0op. cit.,<\/em> p.413-414.<\/p>\n

                                                [38]<\/a> Ibidem<\/em>; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.115-116; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, pp.223-224.<\/p>\n

                                                [39]<\/a> Clement Alexandrinul (n.150-d.215-216). <\/strong>S-a n\u0103scut la Atena, probabil din p\u0103rin\u0163i p\u0103g\u00e2ni. Nu se cunoa\u015fte data \u00eencre\u015ftin\u0103rii lui. Dup\u0103 convertire face c\u0103l\u0103torii misionare \u00een Italia de Sud, Egipt, Palestina, Siria. De\u015fi vorbe\u015fte entuziast despre cei 5 dasc\u0103li ai lui, nu-l aminte\u015fte dec\u00e2t pe Panten, unde dup\u0103 moartea acestuia va prelua conducerea \u015ecolii din Alexandria,<\/em> unde, printre al\u0163ii, i-a avut ca elevi pe Origen \u015fi pe Alexandru de Ierusalim. Lui Clement \u00eei apar\u0163ine o oper\u0103 vast\u0103, dintre care o trilogie (Cuv\u00e2nt \u00eendemn\u0103tor c\u0103tre Greci, Pedagogul, Covoare sau Stromate<\/em>) \u015fi o omilie (Care bogat se va m\u00e2ntui?)<\/em> Vezi \u015fi: Cristescu, Grigorie, Clement Alexandrinul,<\/em> \u00een Revista Teologic\u0103,<\/em> nr.5-6, 1927, p.180; Fecioru, D., \u201eNoutatea lui Clement Alexandrinul\u201d, \u00een Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103,<\/em> 1931, p.48; Gheorghiu, V., \u201e<\/em>Originea \u015fi tendin\u0163ele romanelor clementine\u201d,<\/em> \u00een Candela<\/em>, 1895, pp.1,65,125,196; Coman, Ioan G., \u201eUtilizarea \u201eStromatelor\u201d lui Clement Alexandrinul de c\u0103tre Eusebiu al Cezareii \u00een \u201ePreg\u0103tirea Evanghelic\u0103\u201d,<\/em> \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.7-8, 1975, p.501; Buzescu, N.C., \u201ePremizele unei filozofii cre\u015ftine la Clement Alexandrinul\u201d,<\/em> \u00een Studii Teologice<\/em>, nr.3-4, 1958, p.193; Idem, Logosul \u00een \u201eProtrepticul\u201d lui<\/em> Clement Alexandrinul,<\/em> \u00een Studii Teologice<\/em>, nr.1-2, 1967, p.48; Idem, \u201eLogos \u015fi Kyrios \u00een Stromatele\u201d lui Clement Alexandrinul\u201d, <\/em>\u00een Studii Teologice<\/em>, nr.3-4, 1977, p.249; Idem, \u201eLogos, Trinitate \u015fi eclesiologie \u00een \u201ePedagogul\u201d lui\u00a0 Clement Alexandrinul\u201d, \u00een Studii Teologice<\/em>, nr.5-8, 1977, p.461; Bulacu, M., \u201ePedagogul\u201d lui\u00a0 Clement Alexandrinul\u201d,<\/em> \u00een Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103,<\/em> nr.1, 1928, p.6; Brani\u015fte, Marin, \u201eConcep\u0163ia antropologic\u0103 a lui\u00a0 Clement Alexandrinul\u201d,<\/em> \u00een Studii Teologice<\/em>, nr.9-10, 1958, p.588; Boroianu, D., \u201eClement al Alexandriei\u201d, <\/em>\u00een Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103,<\/em> 1906-1907, pp.888,981,1234.<\/p>\n

                                                [40]<\/a> Clement Alexandrinul, Stromata <\/em>VII, III, 17, 1-5. 20,1-3, \u00een op. cit.<\/em> pp.485-487. VI, 60,2, \u00een op. cit. <\/em>p.423.<\/p>\n

                                                [41]<\/a> Ibidem, <\/em>V, XI, 67,1, \u00een op. cit., <\/em>p.349 \u015fi Stromata <\/em>IV, III, 12,5, \u00een op. cit., <\/em>p.243.<\/p>\n

                                                [42]<\/a> Ibidem<\/em>, III, V, 44,4, \u00een op,. cit., <\/em>p.206; Vezi \u015fi Nikolaou, Theodor,\u00a0 Teologie \u015fi cultur\u0103, <\/em>trad. de Ioan Vasile Leb, Ioana Velica, Adina Paraschiv, Vasile Cristescu, Cluj, Ed. Limes, 2001, pp.49-51.<\/p>\n

                                                [43]<\/a> Ibidem<\/em>, II, XXII, 136, 1-6, \u00een op. cit. <\/em>pp.180-181; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.116-117; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.224.<\/p>\n

                                                [44]<\/a> Origen (Origene) (n.185-d.254). <\/strong>S-a n\u0103scut \u00eentr-o familie cre\u015ftin\u0103 la Alexandria \u00een Egipt. Studiile \u015fi le-a \u00eenceput cu tat\u0103l s\u0103u, Leonida, iar apoi le-a completat cu neoplatonicianul Ammonius Saccas, iar cele din domeniul teologic cu Clement Alexandrinul. Origen ajunge un mare \u00eenv\u0103\u0163at al vremii, de o vast\u0103 cultur\u0103, impresion\u00e2nd personalit\u0103\u0163ile vremii sale. A ajuns dup\u0103 diverse experien\u0163e ale vie\u0163ii, s\u0103 conduc\u0103 \u015ecoala teologic\u0103<\/em> din Cezareea Palestinei, care a ajuns mai faimoas\u0103 dec\u00e2t cea din Alexandria. Dintre scrierile lui amintim: Hexapla, Octapla, Despre principii, Contra lui Celsus, Despre rug\u0103ciune, Exorta\u0163ie la martiriu, Convorbiri cu Heraclide, Despre Pa\u015fte, Despre \u00eenviere, Despre naturi, Stromate. <\/em>Vezi: Bodogae, T., \u201ePriorit\u0103\u0163i de cugetare cre\u015ftin\u0103 \u00een scrisul lui Origen\u201d,<\/em> \u00een Mitropolia Banatului, <\/em>nr.3, 1986, p.7; Braniste, Marin, \u201eEschatologia \u00een concep\u0163ia lui Origen\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.7-8, 1958, p.440; Buzescu, N., \u201eConceptul de \u201eevanghelie\u201d la Origen\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.3-4, 1978, p.216; Idem, \u201eLogosul la Origen\u201d,<\/em> \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> nr.10-12, 1981, pp.590-604; Idem, \u201eTitlurile (denumirile) lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu la Origen\u201d,<\/em> \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> nr.10-12, 1982, pp.40-44; Idem, \u201eDespre suflet, la Origen\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> nr.2, 1986, p.37-63; Idem, \u201eHristologia lui Origen\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> nr.3-4, 1984, p.160; Androni, Vartolomeu, \u201eP\u0103catul originar \u015fi consecin\u0163ele lui \u00een concep\u0163ia lui Origen\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei, <\/em>1989, pp.29-44; Chilea,S., \u201eDespre ipotezele lui Origen\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.1-2, 1978, pp.63-80; Fracea, Ilie, \u201eTeologia lui Origen \u00een lucrarea \u201e\u00cempotriva lui Celsus\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.5-6, 1981, pp.407-422; Orleanu, S. Calistrat, \u201e\u00cendreptarea sau m\u00e2ntuirea omului prin voin\u0163a liber\u0103 \u015fi harul dumnezeiesc dup\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Origen\u201d, \u00een Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103,<\/em> 1898-1899, pp.841,985; Popescu, Teodor M., \u201eDenaturarea istorei lui Origen\u201d, \u00een Biserica Ortodox\u0103 Rom\u00e2n\u0103,<\/em> nr.5, 1926, p.246; 7\/1926, p.378; 11\/1926, p.631; 12\/1926, p.710; Todoran, Isidor, \u201ePoate fi considerat Origen eretic\u201d, <\/em>\u00een Mitropolia Ardealului,<\/em> an IV, nr.7-8\/1959, iulie-august, p.540-547; R\u0103duc\u0103, Vasile, \u201ePronia \u015fi libertatea persoanei \u00een g\u00e2ndirea lui Origen\u201d, <\/em>\u00een Studii<\/em> Teologice<\/em>, seria a II-a, an XXXIV, nr.5-6\/1982, mai-iunie, pp.370-383; Coman, Ioan G., Origen despre Logos, Biseric\u0103 \u015fi suflet in Comentariul sau la C\u00e2ntarea C\u00e2nt\u0103rilor, <\/em>\u00een Studii Teologice,<\/em> seria a II-a, an XXV, nr.3-4\/1973, martie-aprilie,\u00a0 pp.165-172;<\/p>\n

                                                [45]<\/a> Ibidem<\/em>, p.351-352; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.118-120; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.225.<\/p>\n

                                                [46]<\/a> Petru al Alexandriei (n?-d.311)<\/strong>. Nu cunoa\u015ftem prea multe am\u0103nunte despre via\u0163a lui. Nu cunoa\u015ftem data na\u015fterii sale exacte. \u015etim doar dup\u0103 spusele lui Eusebiu de Cezareea \u00een Istoria bisericeasc\u0103, <\/em>faptul c\u0103 a ajuns episcop de Alexandria din postul de conduc\u0103tor al \u015ecolii din Alexandria. Petru a fost martirizat \u00een anul 311 sau 312. Filip Sidetul d\u0103 mai multe informa\u0163ii despre el ca ierarh bisericesc. El a scris mai multe lucr\u0103ri, care \u00een mare parte s-au pierdut. Iat\u0103 c\u00e2teva dintre ele: Despre \u00eenviere, Despre Pa\u015fti, C\u0103tre Alexandrini, Despre Melitios, Despre poc\u0103in\u0163\u0103, Didascalia, Despre suflet.<\/em><\/p>\n

                                                [47]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie,<\/em> vol.II, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 1985, p.434;<\/p>\n

                                                [48]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 437; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.121; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.226.<\/p>\n

                                                [49]<\/a> Metodiu de Olimp (n\u00a0?- d. 311)<\/strong>. Nu cunoa\u015ftem prea multe lucruri despre via\u0163a lui Metodiu de Olimp. Eusebiu de Cezareea nu-l pomene\u015fte \u00een Istoria bisericeasc\u0103. <\/em>Se crede c\u0103 a fost episcop al ora\u015fului Olimp din Licia. Se \u015ftie c\u0103 a fost martizizat \u00een 311. C\u00e2t prive\u015fte opera, el a scris mult \u015fi variat. El a dat opere de fond, cu caracter dogmatic, mai ales antropologic. Dintre operele lui s-au p\u0103strat \u00een textul original grec numai Banchetul, <\/em>iar celelalte lucr\u0103ri s-au p\u0103strat \u00eentr-o traducere slav\u0103: Despre liberul arbitru, Aglaophon sau despre \u00eenviere, Despre via\u0163a \u015fi activitatea ra\u0163ional\u0103, <\/em>\u015f.a. Vezi: Grigore Taumaturgul \u015fi Metodiu de Olimp<\/em>, \u00een colec\u0163ia P\u0103rin\u0163i Scriitori Biserice\u015fti,<\/em> 10, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al B.O.R., 1984, p.80; Badurina, T., Doctrina S. Methodii de Olympio de peccato originali et de ejus ellectibus<\/em>, Rome, 1942; Fendt, L., \u201eS\u00fcnde und Busse in den Schriften des Methodius von Olympus\u201c<\/em>, in Der Katholik, <\/em>1905, pp.24-25; Biamonti, A., \u201cL\u2019etica di Metodio d\u2019Olimpo\u201c, \u00een Rivista trim. di studi filos. e theol.,<\/em> 1941, vol.3, pp.272-298; Ramsey W. M., Methodius, \u201cBischof of Olympos\u201d, \u00een The classical Review,<\/em> 1893, vol.VII, pp.311-312; Zahn, Th., \u201e\u00dcber den Bischofssitz des Methodius\u201c, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Kirchenchte,<\/em> 1886, vol.VIII, pp.15-20.<\/p>\n

                                                [50]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie, <\/em>vol.II\u2026, pp.455-458; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.121-122; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.226-227.<\/p>\n

                                                [51]<\/a> Sf. Atanasie (295-373). <\/strong>N\u0103scut la Alexandria a ajuns secretar al patriarhului Alexandru, av\u00e2nd un rol important la lucr\u0103rile Sinodului de la Niceea din 325. A fost ales episcop de Alexandria dup\u0103 moartea lui Alexandru \u015fi a slujit 45 de ani ca episcop \u015fi a scris 36 de c\u0103r\u0163i; Chadwick, Henry, \u201eFaith and Order at the Council of Nicaea\u201d, <\/em>\u00een Harvard Theological Review,<\/em> LIII, Cambridge Mass, 1960, pp.171-195; Haas, Christopher, \u201e<\/em>The Arians of Alexandria\u201d, \u00een Vigiliae Christianae,<\/em> vol.47, nr.3 (1993), pp.234-245; Kannengiesser, Charles, \u201e<\/em>Athanasius of Alexandria vs. Arius: The Alexandrian Crisis\u201d, \u00een The Roots of Egyptian Christianity. <\/em>(Studies in Antiquity and Christianity), ed. Birger A. Pearson and James E. Goehring (1986), pp.204-215; Dumitra\u015fcu, Nicu, \u201e\u00centruparea Domnului \u00een opera Sf\u00e2ntului Atanasie cel Mare\u201d, <\/em>\u00een Altarul Banatului,<\/em> an V (XLIV), nr.10-12\/1994, pp.39-56; Popa, Irineu Ioan, \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura Sf\u00e2ntului Atanasie cel Mare despre Sf\u00e2ntul Duh\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> an XL, nr.3\/1988, mai-iunie, pp.16-29; Scurat, K.E., \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura Sf\u00e2ntului Atanasie cel Mare despre \u00eendumnezeire\u201d, \u00een Mitropolia Ardealului,<\/em> an XXVI, nr.11-12\/1974, noiembrie-decembrie, pp.938-944; Sima, Gheorghe, \u201e\u00cendumnezeirea omului dup\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Sf\u00e2ntului Atanasie cel Mare\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> seria a II-a, an XLII, nr.4\/1990, iulie-august, pp.14-59; St\u0103niloae, Dumitru, \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura Sf\u00e2ntului Atanasie cel Mare despre m\u00e2ntuire\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> seria a II-a, an XXV, nr.5-6\/1973, mai-iunie, pp.328-340; Voicu, Constantin, \u201eProblema “omoousios” la Sf\u00e2ntul Atanasie cel Mare\u201d, \u00een Mitropolia<\/em> Olteniei<\/em>, an XV, nr.1-2\/1963, ianuarie-februarie, pp. 3-20.<\/p>\n

                                                [52]<\/a> Ibidem<\/em>, p.65.<\/p>\n

                                                [53]<\/a> Ibidem; <\/em>Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.122-123; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.227.<\/p>\n

                                                [54]<\/a> Didim cel Orb (313-398),<\/strong>\u00a0 s-a n\u0103scut la Alexandria \u015fi de\u015fi la varsta de 4 ani a r\u0103mas orb asta nu l-a \u00eempiedicat s\u0103 \u00eenve\u0163e \u015fi s\u0103 posede o vast\u0103 cultur\u0103. A fost pus de Sf. Atanasie \u00een func\u0163ia de conduc\u0103tor al \u015ecolii catehetice<\/em> de la Alexandria \u015fi a scris un num\u0103r \u00eensemnat de opere; Layton R. A. Didymus the Blind and his circle in late-antique Alexandria: virtue and narrative in biblical scholarship.<\/em> Urbana, University of Illinois Press, 2004.<\/p>\n

                                                [55]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.123; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.227.<\/p>\n

                                                [56]<\/a> Sf. Epifaniu (315-403)<\/strong> s-a n\u0103scut \u00een Palestina, nu departe de Eleutheropolis. A c\u0103l\u0103torit \u00een Egipt unde a cunoscut monahismul. Era un poliglot cunosc\u00e2nd cinci limbi: latina, greaca, ebraica, copta \u015fi siriana. \u00cen anul 367 a fost ales episcop de Salamina, numit\u0103 apoi Constan\u0163a \u00een insula Cipru. Operele sale sunt polemice: Ancoratul, Panarion<\/em>, arheologice: Despre m\u0103suri \u015fi greut\u0103\u0163i<\/em> \u015fi dou\u0103 scrisori, una adresat\u0103 lui Ioan al Ierusalimului \u015fi alta lui Ieronim.<\/p>\n

                                                [57]<\/a> Coman, Ioan G., Patrologie\u2026, <\/em>pp.110-111; Vezi \u015fi Bota, Ioan M., op. cit., <\/em>pp.134-135; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.124; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.227.<\/p>\n

                                                [58]<\/a> Vasile cel Mare (330-379).<\/strong> S-a n\u0103scut \u00een Capadocia, \u00eentr-o familie renumit\u0103 pentru credin\u0163\u0103, noble\u0163e \u015fi bog\u0103\u0163ie. Baza educa\u0163iei sale o pune tat\u0103l s\u0103u, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont. Studiaz\u0103 la Cezareea Capadociei, la Constantinopol \u015fi Atena, adun\u00e2nd o bog\u0103\u0163ie de informa\u0163ii din cultura p\u0103g\u00e2n\u0103 a vremii, dup\u0103 care revine \u00een tara \u00een anul 356 \u015fi profeseaz\u0103 ca profesor de retoric\u0103, dup\u0103 care va p\u0103r\u0103si cariera didactic\u0103, se va boteza \u015fi va intra \u00een monahism, dup\u0103 care pleac\u0103 \u00eentr-un pelerinaj prin Egipt, Palestina, Siria \u015fi Mesopotamia, pentru a-i cunoa\u015fte pe marii tr\u0103itori asce\u0163i ai vremii sale, stabilindu-se \u00een cele din urm\u0103 \u00een anul 358, ca sihastru pe malul r\u00e2ului Iris, \u00een apropiere de Neocezareea. \u00cen jurul lui se vor aduna o mul\u0163ime de ucenici. Vasile concepe un set de Reguli monahale (Regulele mari si mici<\/em>) care vor avea o mare influen\u0163\u0103 asupra organiz\u0103rii \u015fi dezvolt\u0103rii monahismului cenobitic \u00een Biserica R\u0103s\u0103ritean\u0103. \u00cenfiin\u0163eaz\u0103 un num\u0103r important de m\u0103n\u0103stiri. Este hirotonit preot \u00een anul 364, iar apoi \u00een anul 370, dup\u0103 moartea lui Eusebiu de Cezareea, ajunge episcop \u00een scaunul episcopal de Cezareea \u015fi mitropolit de Capadocia. A \u00eencercat s\u0103 curme ereziile (arianism, pnevmatomahism) \u015fi schismele din \u00eentregul R\u0103s\u0103rit cre\u015ftin. A \u00eenfiin\u0163at un complex de asisten\u0163\u0103 social\u0103 l\u00e2ng\u0103 Cezareea, supranumit Vasiliada. Vasile a scris un num\u0103r important de lucr\u0103ri, cu un con\u0163inut dintre cele mai variate teme: dogmatice, ascetice, pedagogice \u015fi liturgice. Cea mai mare parte a produc\u0163iei sale literare s-a p\u0103strat. Dintre lucr\u0103rile lui amintim: Adversus Eunomium, Despre Duhul Sf\u00e2nt, 13 lucr\u0103ri de scrieri ascetice, 313 Reguli mici sau Regulae brevius tractatae,<\/em> 55 Reguli mari sau Regulae fusius tractate, Filocalia, <\/em>alc\u0103tuit\u0103 \u00een colaborare cu prietenul s\u0103u Sf. Grigorie de Nazianz, nou\u0103 omilii la Hexaemeron, epistole. <\/em>Pentru \u00eentreaga sa via\u0163\u0103 \u015fi oper\u0103 a fost supranumit “cel Mare”; Viorel loni\u0163\u0103, \u201e<\/em>Via\u0163a \u015fi activitatea Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare”, \u00een Ortodoxia, <\/em>anul XXXI (1979), nr.1, p.17; Papadopoulou, Stilianos, \u201eMersul g\u00e2ndirii teologice a Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare\u201d, \u00een Mitropolia Ardealului,<\/em> an XXIV, nr.1-3\/1979, ianuarie-martie, pp.15-32; Bodogae, Teodor, \u201eSf\u00e2ntul Vasile cel Mare \u00een con\u015ftiin\u0163a cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii\u201d, \u00een Altarul Banatului<\/em>, an II (XLI), nr.4-6\/1991, pp.14-17; Brani\u015fte, Marin, \u201eSf\u00e2nta Macrina, sora Marelui Vasile\u201d, \u00een Mitropolia Banatului,<\/em> an XXXIX, nr.4-6\/1989, iulie-decembrie, pp.21-31; Dr\u0103gulin, Gheorghe, \u201eSf\u00e2ntul Vasile cel Mare \u015fi \u015fcoala alexandrin\u0103\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> an XXXI, nr.1-3\/1979, ianuarie-martie, pp.87-98; Moldovan, Ilie, \u201eNatura \u015fi harul \u00een g\u00e2ndirea teologic\u0103 a Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare\u201d, \u00een Ortodoxia<\/em>, an XXXI, nr.1\/1979, ianuarie-martie, pp.75-90; Vornicescu, Nestor, \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103turi duhovnice\u015fti din via\u0163a \u015fi opera Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare\u201d, \u00een Mitropolia Moldovei \u015fi Sucevei,<\/em> an XLI, nr.1-2\/1965, ianuarie-februarie, pp.43-54; Idem, \u201eOpere ale Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare \u00een literatura noastr\u0103 bisericeasc\u0103\u201d, <\/em>\u00een Ortodoxia<\/em>, an XXXI, nr.1\/1979, ianuarie-martie, pp.28-53;<\/p>\n

                                                [59]<\/a> Sf. Vasile cel Mare, Omilia \u201cS\u0103 nu ne ata\u015f\u0103m celor materiale\u201d, <\/em>\u00een P.G. 31, col.594A, \u015fi Omilia \u201cIa aminte la tine \u00eensu\u0163i\u201d <\/em>III, P.G. col.204B. Aceea\u015fi idee apare \u015fi la Sf. Grigorie de Nazianz, Cuv\u00e2ntarea apologetic\u0103, <\/em>II, P.G. 35, col.481 \u015fi Sf. Grigorie de Nazianz, Cuv\u00e2ntarea <\/em>32,19 \u015fi Cuv\u00e2ntarea <\/em>38,2 \u00een P.G. 36, col.184C \u015fi 321C. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre crearea omului, <\/em>XVI, \u00een P.G. 44, col.133B, 181B; Sf. Grigorie de Nyssa, Marea cuv\u00e2ntare catehetic\u0103, <\/em>VI, \u00een P.G. 45, col.24B;<\/p>\n

                                                [60]<\/a>Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.125.<\/p>\n

                                                [61]<\/a> Sf. Vasile cel Mare, Omilia a IX-a la Hexaemeron,<\/em> \u00een P.G.39, col.117D \u2013 120A, Omilii la Psalmii<\/em> 32,6 \u015fi 64,5 \u00een P.G. 39, col.337D \u015fi 492C, cf. Comentariu la profetul Isaia, <\/em>I, 13 \u00een P.G. 30, col.140A, cf. Telea, Marius, op. cit. <\/em>p.170. Vezi \u015fi Sf. Grigorie de Nazianz, Cuv\u00e2ntarea <\/em>2,22 \u00een P.G. 36, col.56; Grigorie de Nazianz, Cuv\u00e2ntarea 45 la Sfintele Pa\u015fti, <\/em>\u00een P.G. 35, col.4001 \u015fi Grigorie de Nazianz, Elogiul Sf\u00e2ntului Vasile, <\/em>\u00een P.G. 35, col.785;<\/p>\n

                                                [62]<\/a>Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.124-128; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.228-229.<\/p>\n

                                                [63]<\/a> Sf. Grigorie de Nazianz (n.330-d.389-390)<\/strong>, s-a n\u0103scut la Nazianz, ca fiu al episcopului cu acela\u015fi nume al ora\u015fului Nazianz din Asia Mic\u0103. A \u00eentreprins mai multe c\u0103l\u0103torii \u00een vederea instruirii sale, iar pentru o perioad\u0103 l-a urmat \u00een singur\u0103tate pe prietenul s\u0103u, Sf. Vasile cel Mare. A devenit c\u0103lug\u0103r, preot (cca. 360), apoi episcop de Sasima (372) \u015fi arhiepiscop de Constantinopolului (din 379). Din cauza unor grup\u0103ri rivale care produceau sciziune \u00een Biseric\u0103, s-a retras \u00een anul 383 la Nazianz, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la moartea sa, dedic\u00e2ndu-se rug\u0103ciunii \u015fi lucr\u0103rilor teologice. Pentru profunda \u015fi marea sa \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, a fost supranumit \u00abTeologul\u00bb. Dintre lucr\u0103rile sale amintitm: Despre via\u0163a sa, Pl\u00e2ngere pentru suferin\u0163ele sufletului, C\u00e2ntec de sear\u0103, Discursuri, Invective\u00a0<\/em>; Babus, Grigore, \u201e<\/em>Cele cinci cuv\u00e2nt\u0103ri teologice ale Sf. Grigorie Teologul\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei,<\/em> nr.7-8, 1958, p.486; Negoi\u0163\u0103, Ilie, \u201e<\/em>\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura depsre Sf. Duh la Grigorie de Nazianz\u201d, \u00een Glasul Bisericii<\/em>, nr.9-10, 1967, p.1004; Ic\u0103, Ioan I., \u201eTeologie \u015fi teologi dup\u0103 Sf. Grigorie de Nazianz, \u00een Mitropolia Ardealului<\/em>, nr.1, 1989, p.40; Cristescu, Grigore, \u201e<\/em>Sf. Grigorie Teologul, \u00een Mitropolia Olteniei<\/em>, nr.2, 1932, p.21; Cornitescu, C., \u201e<\/em>Sf. Grigorie de Nazianz despre familia sa\u201d, \u00een Studii Teologice<\/em>, nr.5-6, 1964, p.350; Petrescu, N., \u201e<\/em>\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura despre preo\u0163ie a Sf. Grigorie de Nazianz \u015fi chipul de preot al lui \u00eensu\u015fi\u201d, \u00een Mitropolia Olteniei<\/em>, nr.5-6, 1966, p.391; St\u0103nescu, N., \u201e<\/em>Teologie \u015fi via\u0163\u0103 la Sf. Grigorie de Nazianz\u201d, <\/em>\u00een Mitropolia Olteniei<\/em>, nr.1-2, 1962, p.3.<\/p>\n

                                                [64]<\/a> Idem, Poeme dogmatice, <\/em>8,70, \u00een P.G. 36, col.12AB, cf. \u015fi Cuv\u00e2ntarea <\/em>38,11, \u00een P.G. 36, col.330C.<\/p>\n

                                                [65]<\/a> Idem, Cuv\u00e2ntarea <\/em>2,75, 7,23, 14,7, 38,11 \u00een P.G. 36, col.9B, 89D, 116C, 331AB, cf. Telea, Marius, op. cit.,<\/em> p.160.<\/p>\n

                                                [66]<\/a> Telea Marius, op. cit., <\/em>p.160.<\/p>\n

                                                [67]<\/a> Sf. Grigorie de Nazianz, Cuv\u00e2ntarea <\/em>7,23, \u00een P.G. 36, col.89D; Vezi \u015fi Telea, Marius, op. cit., <\/em>p.160-161.<\/p>\n

                                                [68]<\/a> Idem, Cuv\u00e2ntarea <\/em>2,74, 7,29, 17,4, 18,3 \u00een P.G. 36, col.9D, 91C, 12D, 123C, Cuv\u00e2ntarea <\/em>18,42, \u00een P.G. 36, col.127B;<\/p>\n

                                                [69]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.128-130; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.229-230.<\/p>\n

                                                [70]<\/a> Sf. Grigorie de Nyssa (335-395), <\/strong>s-a n\u0103scut \u00een jurul anului 335, \u00een Cezareea Capadociei. \u015ei-a \u00eenceput educa\u0163ia elementar\u0103 \u00een familie, sub atenta observa\u0163ie a lui Vasile, fratele s\u0103u mai mare dar \u015fi a surorii sale, Macrina. Apoi \u00ee\u015fi continu\u0103 educa\u0163ia sub \u00eendrumarea lui Libaniu \u015fi a altor personalit\u0103\u0163i de seam\u0103 ale vremii. Sf. Grigorie, episcop de Nyssa, a fost unul din marii p\u0103rin\u0163i capadocieni, al\u0103turi de fratele s\u0103u Sf. Vasile cel Mare \u015fi Sf. Grigorie de Nazianz. Dac\u0103 Sf. Vasile cel Mare era supranumit “Om de actiune”, iar Sf. Grigorie de Nazianz, “Teologul”, Sf. Grigorie de Nyssa a fost supranumit “Filosoful si misticul”. Vasta sa oper\u0103 cuprinde: Scrieri dogmatice: Contra lui Eunomie, R\u0103spunsuri la a doua carte a lui Eunomie, Despre Duhul Sf\u00e2nt,<\/em> Despre Sf\u00e2nta Treime, \u015fi despre dumnezeirea Duhului Sf\u00e2nt, Despre \u201eNu trei Dumnezei\u201d<\/em>, Despre credin\u0163\u0103<\/em>; Scrieri ascetice \u015fi morale: Despre feciorie, Despre moartea prematur\u0103 a copiilor, Despre pelerinaje<\/em>; Scrieri filosofice: Despre facerea omului, Despre suflet \u015fi \u00eenviere, Via\u0163a lui Moise<\/em>; Scrieri apologetice: Catehismul cel mare, Scrieri oratorice, Cuv\u00e2ntare funebr\u0103 despre Meletie, Despre botezul lui Hristos<\/em>; Bodogae, T., \u201eSf. Grigorie de Nyssa, admirator al credin\u0163ei\u201d, <\/em>\u00een Mitropolia<\/em> Ardealului<\/em>, nr.2, 1989, p.37; S\u0103ndulescu, Gh., \u201e\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura Sf. Grigorie de Nyssa despre c\u0103derea omului \u015fi p\u0103catul originar\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.1, 1987, p.67; Vornicescu, N., \u201e<\/em>\u00cenv\u0103\u0163\u0103tura Sf. Grigorie de Nyssa despre chip \u015fi asem\u0103nare\u201d, \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.9-10, 1956, p.585; Popescu, Dumitru, \u201eProblema chipului din om dup\u0103 Sf. Grigorie de Nyssa\u201d,<\/em> \u00een Glasul<\/em> Bisericii<\/em>, nr.3-4, 1961, p.338; R\u0103duc\u0103, Vasile, \u201eVoin\u0163a \u015fi libertatea \u00een g\u00e2ndirea Sf. Grigorie de Nyssa\u201d,<\/em> \u00een Studii Teologice,<\/em> nr.1-2, 1983, p.51.<\/p>\n

                                                [71]<\/a> Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et resurrectione, <\/em>46,29B, cf. R\u0103duc\u0103, Vasile, op. cit., <\/em>p.85.<\/p>\n

                                                [72]<\/a> R\u0103duc\u0103, Vasile, op. cit., <\/em>p.85; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.130-147; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.230.<\/p>\n

                                                [73]<\/a> Sf. Ioan Gur\u0103 de Aur (Ioan Chrysostom) (347-407), <\/strong>fost arhiepiscop de Constantinopol, este considerat a fi fost una dintre cele mai importante figuri ale patrologiei cre\u015ftine, considerat sf\u00e2nt deopotriv\u0103 \u015fi \u00een Biserica R\u0103s\u0103ritean\u0103 (Ortodox\u0103) \u015fi \u00een Biserica Apusean\u0103 (Catolic\u0103), care \u00eel venereaz\u0103 cu titlul de doctor al Bisericii. S-a n\u0103scut la Antiohia, din p\u0103rin\u0163ii Secundus, un mare dreg\u0103tor militar care a murit la scurt timp dup\u0103 na\u015fterea sa, \u015fi Antusa, descendent\u0103 dintr-o bogat\u0103 familie cre\u015ftin\u0103. De educa\u0163ia lui s-a ocupat mai \u00eent\u00e2i mama sa, r\u0103mas\u0103 v\u0103duv\u0103 la numai 20 ani, apoi a studiat cu retorul Libaniu \u015fi cu filosoful Andragatiu, studiind retorica clasicilor greci. A studiat \u015fi dreptul, deoarece a \u015fi pledat o vreme. Nici un alt p\u0103rinte bisericesc nu a l\u0103sat at\u00e2tea opere, comentarii, predici \u015fi scrisori ca Ioan Gur\u0103 de Aur. \u00centre predici se g\u0103sesc \u015fi o serie de comentarii la Vechiul Testament \u015fi Noul Testament, al\u0103turi de 238 de scrisori p\u0103strate care au fost scrise \u00een exil. Vasta lui oper\u0103\u00a0 cuprinde 18 volume \u00een Edi\u0163ia Migne \u015fi de asemenea este r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00eentr-un num\u0103r de aproximativ 2000 de manuscrise. Carter, Robert, \u201eThe Chronology of St. John Chrysostom’s Early Life\u201d, \u00een Traditio<\/em> 18, 1962, pp.357\u2013364; Dumortier, Jean, \u201eLa valeur historique du dialogue de Palladius et la chronologie de saint Jean Chrysostome\u201d, \u00een M\u00e9langes de science religieuse,<\/em> 8, 1951, pp.51\u201356; Bota, Ioan M., Patrologia<\/em>, Edi\u0163ia a II-a, Cluj-Napoca, Casa de Editur\u0103 \u201eVia\u0163a Cre\u015ftin\u0103\u201d, 2002, pp.192-200; Pradels, W., R. Br\u00e4ndle, and M. Heimgartner, \u201eThe sequence and dating of the series of John Chrysostom’s eight discourses Adversus Judaeos\u201d, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Antikes Christentum,<\/em> 6, 2002, pp.90-116; Pradels, W., \u201eLesbos Cod. Gr.27: The Tale of a Discovery\u201d, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Antikes Christentum<\/em> 6, 2002, pp.81-89; Pradels, W., R. Br\u00e4ndle, and M. Heimgartner, \u201eDas bisher vermisste Textst\u00fcck in Johannes Chrysostomus, Adversus Judaeos, Oratio 2\u201d, \u00een Zeitschrift f\u00fcr Antikes Christentum<\/em>, 5, 2001, pp.23-49.<\/p>\n

                                                [74]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.147; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.230.<\/p>\n

                                                [75]<\/a> Evagrie Ponticul (?-399). <\/strong>S-a n\u0103scut la Iborna, \u00een Pont (de unde provine \u015fi supranumele de Ponticus<\/em>, Ponticul<\/em>).<\/p>\n

                                                [76]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.147; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.230.<\/p>\n

                                                [77]<\/a> Sf. Ambrozie (339-397)<\/strong> s-a n\u0103scut probabil la Treveri, dintr-o familie nobil\u0103 cre\u015ftin\u0103. Tat\u0103l s\u0103u, tot Ambrozie, era un \u00eenalt dreg\u0103tor roman. A r\u0103mas de mic orfan de tat\u0103, iar mama sa l-a adus la Roma pentru studii. A studiat dreptul \u015fi literatura. \u00cen anul 373 a ajuns Consularis Liguriae et Aemiliae<\/em> cu re\u015fedin\u0163a la Mediolanum. Dup\u0103 moartea episcopului arian Auxen\u0163iu al Mediolanului, ortodoc\u015fii \u015fi ereticii s-au adunat \u00eentr-o zi \u00een biserica cea mare, unde discutau zgomotos despre ocuparea scaunului vacant. Ambrozie a venit la biseric\u0103, \u00een calitate de om al autorit\u0103\u0163ii s\u0103 fac\u0103 lini\u015fte. Un copil a strigat: \u201eAmbrozie episcop\u201d. Cu tot refuzul a fost ales \u00een unanimitate episcop. La c\u00e2teva zile a fost botezat cre\u015ftin, apuc\u00e2ndu-se de studiat Sf\u00e2nta Scriptur\u0103. A studiat \u015fi pe Origen, Sf. Atanasie, Sf. Chiril al Ierusalimului, pe Didim, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Ipolit, etc. A scris opere exegetice, unde va fi dependent de g\u00e2ndirea lui Filon Iudeul \u015fi de Origen, interpret\u00e2nd conceptele \u00eentr-un mod alegoric, tipologic \u015fi literal. Dintre operele exegetice mai importante: Hexaemeronul, Comentariul Evangheliei dup\u0103 Luca <\/em>\u015fi o serie de Omilii <\/em>trateaz\u0103: Despre Paradis, Despre Cain \u015fi Abel,\u00a0 Despre Noe, Despre Avraam, Despre Isaac \u015fi suflet, Despre Iacob \u015fi via\u0163a fericit\u0103, Despre Iosif, Despre binecuv\u00e2ntarea patriarhilor, Despre Ilie \u015fi post, Despre Nabot, Despre Tobie, Despre Iov \u015fi David, Ennarationes in 12 psalmos. <\/em>Opere morale \u015fi ascetice: De officiis ministrorum, De virginibus ad<\/em> Marcellinam sororem, De virginitate, De institutione virginis et sanctae Mariae virginitate perpetua, Exhortatio virginitatis, De viduis.<\/em> Opere dogmatice: Contra arianismului: De fide ad Gratianum Augustum libri quinque, De Spiritu Sancto, De incarnationis dominicae sacramento. <\/em>Despre Sfintele Taine: De mysteriis, De sacramentis, Explanatio Symboli ad initiandos, De paenitentia, <\/em>Cuv\u00e2nt\u0103ri, Imnuri, Scrisori; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.147; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.230.<\/p>\n

                                                [78]<\/a> Augustin de Hipona (Sf\u00e2ntul Augustin<\/strong> la catolici, lat. Sanctus Augustinus, Fericitul Augustin <\/strong>la ortodoc\u015fi (354-430). <\/strong>S-a n\u0103scut la Tagaste \u00een Numidia, \u00een nordul Africii. Tat\u0103l s\u0103u, Patricius, era p\u0103g\u00e2n iar mama sa, (Sf\u00e2nta Monica), era o cre\u015ftin\u0103 exemplar\u0103.\u00a0\u015ei-a f\u0103cut educa\u0163ia elementar\u0103 \u00een ora\u015ful natal, apoi a \u00eenv\u0103\u0163at la Madaura \u015fi Cartagina, unde a dus o via\u0163\u0103 plin\u0103 de p\u0103cat dup\u0103 cum el \u00eensu\u015fi va m\u0103rturisi \u00een Confesiuni, ajung\u00e2nd\u00a0\u015fi adeptul mai multor culte \u015fi orient\u0103ri filozofice, \u00een special maniheismul. \u00cen anul 387 se \u00eencre\u015ftineaz\u0103 dedic\u00e2ndu-se studiului Sfintelor Scripturi, combaterii Maniheismului dar \u015fi a altor erezii. \u00cen anul 391 devine preot la Hippo Regius, iar apoi episcop \u00een anul 395. Lucrarea cea mai important\u0103 a lui este De Civitate Dei.<\/em> Vezi: Bonner, Gerald, St. Augustine of Hippo. Life and Controversies<\/em>, Canterbury Press, Norwich, third edition, 2002; Gilson, \u00c9tienne, Filozofia \u00een Evul Mediu<\/em>, trad. de Ileana St\u0103nescu, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1995; Marrou, Henri-Iren\u00e9e, Patristic\u0103 \u015fi umanism, <\/em>trad. de Cristina \u015fi Costin Popescu, Editura Meridiane, Bucure\u015fti, 1996; Idem, Sf\u00e2ntul Augustin \u015fi sf\u00e2r\u015fitul culturii antice<\/em>, trad. de Dragan Stoianovici \u015fi Lucia Wald, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1997; Mesaro\u015f, Claudiu, Filosofii cerului. O introducere critic\u0103 \u00een filosofia medieval\u0103<\/em>, Editura Universit\u0103\u0163ii de Vest, Timi\u015foara, 2005; Bota, Ioan M., Patrologia<\/em>, Casa de Editur\u0103 \u201eVia\u0163a Cre\u015ftin\u0103\u201d, Cluj-Napoca, 2002; Pavel, Constantin C., Problema r\u0103ului la Fericitul Augustin,<\/em> Editura Institutului Biblic \u015fi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 1996.<\/p>\n

                                                [79]<\/a> Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, pp.147-156; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, p.231.<\/p>\n

                                                [80]<\/a> Sf. Ioan Damaschin<\/strong> (675-749)<\/strong>, considerat ca fiind, \u00eentr-o ordine cronologic\u0103, “ultimul p\u0103rinte bisericesc”, s-a n\u0103scut \u00eentr-o familie aristocrat\u0103 (probabil de origine arameic\u0103-sirian\u0103), care se afla \u00een fruntea administra\u0163iei fiscale a Siriei. Ioan se va bucura de o educa\u0163ie aleas\u0103, av\u00e2nd drept tutore mai \u00eent\u00e2i pe un c\u0103lug\u0103r pe nume Cosma, venit din Italia. Dup\u0103 persecu\u0163ia s\u00e2ngeroas\u0103 \u00eempotriva cre\u015ftinilor, pornit\u0103 de c\u0103tre califul Omar II (717-720, Ioan \u00ee\u015fi \u00eemparte averea s\u0103racilor \u015fi, \u00eempreun\u0103 cu Cosma, fratele sau adoptiv, se retrage la m\u0103n\u0103stirea Sf. Sava, unde este hirotonit preot de c\u0103tre Patriarhul Ioan V al Ierusalimului. El se va angaja \u00eentr-un mod activ \u015fi \u00een disputele teologice purtate \u00eempotriva unor curente eretice ca: monofizitismul, nestorianismul, iacobismul, dar \u015fi a maniheilor \u015fi a islamului. Biograful s\u0103u, Stefan Taumaturgul, d\u0103 informa\u0163ia c\u0103 Sf. Ioan s-a stins din via\u0163\u0103 \u015fi a fost \u00eenmorm\u00e2ntat la m\u0103n\u0103stirea Sf. Sava. Ioan Damaschin a l\u0103sat posterit\u0103\u0163ii o oper\u0103 bogat\u0103 \u015fi variat\u0103 tematic. Operele sale cuprind paleta unei diversit\u0103\u0163i de domenii: opera dogmatice, polemice, moral-ascetice, oratorice, exegetice si poetice. Lucr\u0103ri dogmatice: Izvorul cunoa\u015fterii<\/em>, lucrare structurat\u0103 \u00een trei mari p\u0103r\u0163i: a. Dialectica sau Capitole filosofice,<\/em> cuprinz\u00e2nd o serie de defini\u0163ii filosofice preluate de la diver\u015fi filosofi vechi, ca: Aristotel, Porfiriu, dar \u00een mod special de la P\u0103rin\u0163ii Bisericii, pe care \u00eei considera ca adev\u0103ra\u0163i mae\u015ftri \u00een domeniul filosofiei, mai presus dec\u00e2t Aristotel. b. O istorie a ereziilor<\/em>, \u00een care prezint\u0103 originea \u015fi dezvoltarea ereziilor, a unui num\u0103r de 103 la num\u0103r, p\u00e2n\u0103 la iconoclasm \u015fi islam. c. Expunere exact\u0103 a credin\u0163ei ortodoxe<\/em> sau Dogmatica<\/em>, structurat\u0103 \u00een o sut\u0103 de capitole. Lucr\u0103ri polemice: Trei cuv\u00e2ntari apologetice contra celor care resping sfintele icoane<\/em>, Contra maniheilor sau Discutia lui Ioan cu un maniheu; Dialog intre un saracen si un crestin; Contra nestorienilor; Contra iacobitilor; Despre cele doua vointe in Hristos, impotriva monotelitilor; Despre zmei si vrajitoare, impotriva superstitiilor; Scrisoare catre Iordanes, Despre Trisagion<\/em> (Sfinte Dumnezeule, \u00eentreit<\/em>). Lucr\u0103ri exegetice: Un comentariu detaliat la epistolele Sf. Apostol Pavel,<\/em> \u00een care se va folosi de comentariile Sf. Ioan Hrisostom, Teodoret al Cyrului si Chiril al Alexandriei. A l\u0103sat 13 omilii, <\/em>al\u0103turi de un num\u0103r \u00eensemnat de lucr\u0103ri poetice; Bota, Ioan M., Patrologia<\/em>, edi\u0163ia a II-a, Cluj-Napoca, Casa de Editur\u0103 “Via\u0163a Cre\u015ftin\u0103\u201d, 2002, pp.318-322.<\/p>\n

                                                [81]<\/a> Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, <\/em>traducere din lb. gr., introducere \u015fi note de Dumitru Fecioru, Bucure\u015fti, Ed. Institutului Biblic \u015fi de Misiune al BOR, 2001, p.82.<\/p>\n

                                                [82]<\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n

                                                [83]<\/a> Ibidem<\/em>, p.83-84; Rotaru, Ioan-Gheorghe, Aspecte antropologice \u00een g\u00e2ndirea patristic\u0103 \u015fi a primelor secole cre\u015ftine…<\/em>, p.156-162; Idem, Istoria filosofiei de la \u00eenceputuri p\u00e2n\u0103 la Rena\u015ftere<\/em>…, pp.231-232.<\/p>\n

                                                 <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

                                                Introducere \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Primii filosofi cre\u015ftini, \u00een cadrul g\u00e2ndirii lor antropologice, considerau omul ca o fiin\u0163\u0103 compus\u0103 din dou\u0103 p\u0103r\u0163i, trupul \u015fi sufletul. Ei considerau c\u0103 trupul este trec\u0103tor \u015fi muritor, \u00een timp ce sufletul, considerat a fi cea mai bun\u0103 parte a omului, era considerat a fi nemuritor. Ace\u015fti P\u0103rin\u0163i ai Bisericii considerau c\u0103 […]<\/p>","protected":false},"author":19,"featured_media":2439,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7],"tags":[37],"post-author":[72],"class_list":["post-2440","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-anthropology","tag-ro","post-author-ioan-gheorghe-rotaru"],"acf":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2440","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/19"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2440"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2440\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3487,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2440\/revisions\/3487"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/2439"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2440"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2440"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2440"},{"taxonomy":"post-author","embeddable":true,"href":"https:\/\/pulseofministry.md\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/post-author?post=2440"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}