Predicarea şi învăţarea din vechiul testament pentru creştinii din noul testament:
probleme şi posibilităţi
„Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo, că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simţirile și gândurile inimii” (Evrei 4:12)
Există oare probleme în predarea și predicarea Vechiului Testament pentru creștini? Va fi prima întrebare la care vom încerca să răspundem în acest mic studiu. Dacă răspunsul este “da”, atunci care ar fi soluțiile sau posibilitățile rezolvării acestor probleme și cum putem îmbunătăți situația predării și învățarii Vechiului Testament în bisericile creștine?
Iată care este starea reală în bisericile noastre cu privire la acest subiect; Vechiul Testament este într-un fel evitat sau impactul lui în trăirea creștină este limitat. Se întâmplă aceasta din cauză că, predicile dar și studiile biblice bazate pe texte din Vechiul Testament sunt aduse în fața bisericii prea rar. Cele mai des întâlnite sunt predicile din narațiunile (întâmplările) Vechiului Testament. Foarte rar se predică sau se studiază textele bazate pe genurile literare specifice ale Vechiului Testament, cum ar fi cele din Lege, cele apocaliptice sau de înțelepciune. Din cinci sau șase predici doar una este din Vechiul Testament. Dar și aceea de multe ori conține o interpretare eronată sau mai puțin corectă din punct de vedere al regulilor hermeneutice și al exegezei textelor Vechiului Testament. Care sunt problemele sau cauzele, ce stau la baza acestei situații?
Probleme în predarea și predicarea Vechiului Testament
De la bun început, trebuie menționat faptul, că responsabilitatea de bază pentru o atitudine corectă a convingerilor referitoare la Vechiul Testament aparține predicatorilor și învățătorilor Bisericii. Adică, acestea aparțin celor, care au, în mod nemijlocit, chemarea de a transmite Cuvântul.
De cele mai multe ori, majoritatea creștinilor vor urma exemplul liderilor, care-i conduc în procesul de cunoaștere al Adevărului, conținut pe paginile Sfintelor Scripturi. Convingerile din mințile liderilor, atitudinea pe care o poate vedea sau percepe creștinul “de rând” la aceștia, îi va forma cu timpul atitudinea lui proprie. În cartea „Predarea și predicarea din Vechiul Testament”, Walter C. Kaiser Jr. menționează, că una din aceste convingeri greșite este părerea unor teologi exprimată de Emil Kraeling în 1955, prin următoarele cuvintele: „Problema Vechiului Testament … nu este una din multele existente. Ea este problema maestru al teologiei”[1]. Nereușitele în interpretarea unor texte complicate sau care, la prima vedere, par a fi contradictorii învățăturilor Noului Testament, îi fac pe unii să ajungă la astfel de concluzii. Unii învățători, din diferite motive, nu cred în existența unui centru sau a unei idei centrale în învățătura tuturor cărților Vechiului Testament. Nu-i înțeleg unitatea. Însă, doar văzând și cunoscând această unitate, așa cum scrie același W. C. Kaiser: „Apucând ceva sens al integrității (faptul că este complet, din mai multe părți, dar formează una) planului lui Dumnezeu, va face mai ușoară predarea și învățarea părților individuale ale acestei totalități a Vechiului Testament”[2].
Cu atât mai mult, această unitate există nu doar în interiorul Vechiului Testament, ci se răsfrânge și asupra conținutului Testamentului Nou. Dacă e să fim de acord cu ideea, pe care o susține și Kaiser, că unitatea Vechiului Testament este asigurată de ideea „promisiunii”[3], putem merge și mai departe afirmând, că anume „promisiunea” și unește și cele două Testamente. Sau cum spune Elmer A.Martens comentând afirmațiile lui Kaiser: „Doctrina promisiunii, în mare parte, dar nu numai definită ca și Mesianism, este Tema Vechiului Testament și leagă cele două testamente”[4]. Profesorul luteran de Vechiul Testament, Foster R. McCurley, de asemenea comentează relația dintre cele două testamente, spunând că „aceasta este o continuă promisiune și împlinirea ei”[5]. Fiind înzestrați cu o astfel de convingere și înțelegere, mintea noastră poate da dovadă de agerime și claritate în cunoaștere și o abilitate deosebită în predicarea cu putere a Vechiului Legământ.
Următoarea problemă, care diminuează importanța Vechiului Testament pentru creștini, este interpretarea greșită a textelor noutestamentale, care vorbesc despre relația sau caracteristicile celor două testamente sau mai bine zis, interpretarea lor separată de alte texte sau contextul Noului Testament ca și întreg. Iată spre exemplu următoarele texte: „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioan 1:17), „Căci dacă ceea ce era trecător era glorios, cu cât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.” (2Cor.3:11), etc., odată tâlcuite fără a lua în considerație și alte texte, care arată foarte clar necesitatea și importanța cunoașterii Vechilui Testament, duc la o învățătură greșită. Astfel de interpretări pot duce la diferite păreri și convingeri greșite cum ar fi: Vechiul Testament este deja învechit și nu mai este relevant pentru creștinii din sec. XXI; tendința de a privi învățăturile celor două testamente ca și contrare, omițându-se continuitatea sau unitatea dintre ele; Vechiul Testament prezintă legalismul iar Noul Testament harul, și multe alte învățături de acest fel.
Un răspuns potrivit pentru prevenirea greşelilor de acest gen, ar fi principiul aplicat de Domnul Isus atunci când răspundea la ispitirea Diavolului, care la fel, folosea în interes propriu anumite cuvinte și expresii din Scriptură. Domnul Isus a fost foarte explicit, așa că pentru a înțelege corect voia lui Dumnezeu cu privire la un subiect sau altul, este necesar să luăm în considerație toate textele, care îl tratează. Remarca făcută de Isus: „De asemenea este scris…” (Matei 4:7a), ne va ajuta să evităm această greșeală.
Kaiser scriind despre motivele din care Biserica a pierdut Vechiul Testament din predicarea sa, menționează patru din ele: influența convingerilor lui Marcion în primele secole ale creștinismului, practica medievală de a privi lucrurile din Vechiul Testament ca și simboluri a altceva din Noul Testament, iluminismul cu încercarea lui de a pune accent pe felul în care a fost scris Vechiul Testament și nu pe mesajul transmis, postmodernismul noul său sistem de hermeneutică cunoscut ca „răspunsul cititorului”. El conchide că: „Nici una din aceste sisteme nu ne-au ajutat să înțelegem Vechiul Testament, ci din contra, au fost responsabile pentru încurajarea declinului și pierderii mesajului din Vechiul Testament în bisericile noastre și în academiile teologice”[6]. Prin urmare, cercurile evanghelice contemporane au ajuns să evite Vechiul Testament din predicarea și predarea lor, nu din alte motive, ci așa cum scrie Martens: „… din cauza unor eșecuri de bază și anume: privind relatarea adecvată a celor două testament, stabilirea unui set bine definit de proceduri exegetice pentru textele Vechiului Testament, având în vedere înțelegerea a cum să te miști de la text la relevanța curentă”[7].
Ca și Vasile Talpoș, putem afirma și noi: „Faptul că unii au deformat și au falsificat atât de crunt studiul în domeniul Vechiului Testament, iar alții au ajuns la concluzia că acesta ar fi irelevant pentru credința și pentru trăirea creștină, nu îndreptățește neglijarea, ci impune studierea acestor „Sfinte Scripturi”[8].
În vederea pregătirii cursul de Predare și Învățare a Vechiului Testament, am făcut o serie de cercetări, printr-un sondaj elaborat în cadrul bisericii locale, în număr de peste o sută de membri. În urma cercetărilor, au rezultat câteva probleme pe care le au unii creștini în înțelegerea Vechiului Testament. Cel mai des întâlnită problemă expusă de creștini a fost necunoașterea contextului istoric, cultural și geografic, fără de care le este greu să înțeleagă anumite porțiuni din Vechiul Testament. Această problemă scoate în evidență lacuna din predicile și lecțiile pe care le urmărim în cadrul serviciilor bisericii locale.
Așadar, reieșind din cele expuse anterior, vom trece la o prezentare succintă a unor posibilități de predare și predicare a Vechiului Testament în bisericile creștine.
Posibilităţi pentru predicarea și predarea Vechiului Testament
Suntem chemați să predicăm „planul lui Dumnezeu în întregime” (Fapte 20:27), pentru că doar o astfel de atitudine și practică duce la creștere și viețuire sănătoasă a bisericii. Ce ne poate ajuta să menținem și să îmbunătățim predarea și predicarea Vechiului Testament în viața și slujirea bisericilor creștine? Formarea unor convingeri corespunzătoare!
Vom începe prin scoaterea în evidență a convingerilor. Totul începe de la cunoaștere, care în urma anumitor procese, ne conduce la convingeri formate și susținute. Nu putem trece direct la acțiuni și nici a face ceva în acest domeniu, dacă nu suntem siguri, mai întâi, că ceea ce credem despre Vechiul Testament este adevărat și că ne va stimula în a-l predica și preda altora și mai mult decât atât, în a face corect aceste lucruri. Spre exemplu, în cartea „Studiu introductiv în Legea, Istoria și Poezia Vechiului Testament”, scrisă de Vasile Talpoș găsim o listă cu astfel de convingeri: vechiul Testament este parte integrantă a „Sfintelor Scripturi”, doctrinele de bază ale creștinismului se găsesc în Vechiul Testament, care pregătește înțelegerea Persoanei și a lucrării Domnului Isus şi – Vechiul Testament este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu în aceeași măsură ca și Noul Testament[9]. Există și alte convingeri de bază foarte importante, fără care nu putem recurge la studierea și interpretarea corectă a Vechiului Testament. Desigur, aceste convingeri, trebuiesc formate în urma unui studiu cât mai minuțios și conform normelor din domeniu.
La fel avem nevoie de pregătirea teologică. Pregătirea învățătorilor și predicatorilor în domeniul studiului, predării și predicării Vechiului Testament la diferite nivele, reieșind din specificul fiecărei biserici locale, sau asociației din care face parte. Aici sunt incluse, cursurile de predicatori pe care le poate organiza pastorul bisericii, seminarele teologice, conferințele de nivel național sau internațional, etc. O pregătire bună în domeniile de hermeneutică, exegeză, homiletică, etc. sunt și ele o necesitate pentru asigurarea unei înfloriri a domeniului învățării corecte a Vechiului Testament de către biserica creștină. Desigur, la diferite nivele, dar fiecare pastor, predicator sau învățător este obligat să se inițieze în aceste științe, înainte de a îndrăzni să prezinte și să explice conținutul Scripturilor pentru cei care au nevoie de ele.
O stare spirituală corespunzătoare a slujitorului Cuvântului, este un alt element, care nu trebuie neglijat. Chiar dacă aceasta este o componentă foarte subiectivă, mai ales în contextul nostru postmodernist, totuși a fi într-o stare bună, în sensul Scripturii, este o condiție prealabilă pentru cel care interpretează, cu scopul de a transmite Adevărul altora. Apostolul Petru, atunci când discută subiectul timpurilor de pe urmă, menționează scrierile lui Pavel și spune, că sunt unii, care le denaturează (răstălmăcesc) mesajul. În același timp, scrie despre acești „răstălmăcitori” că sunt „neștiutori și nestatornici”. Cu alte cuvinte, lipsa cunoștințelor necesare și nestatornicia, sunt dovadă a unei stări spirituale necorespunzătoare. Dacă continuăm acest subiect, vom descoperi în scrierile lui Pavel, la 1Cor.3 ideea creștinilor spirituali și carnali, cei din urmă fiind incapabili să înțeleagă lucrurile și adevărurile spirituale. Important este să clarificăm aici, că spiritualitatea în domeniul de față trebuie privită mai mult ca sinceritate și deschidere față de Dumnezeu și voia Sa, decât cu referire la experiența unei vieți creștine. Sau, cum clarifică acest lucru John Stott: „Astfel, dacă păcătosul trebuie să se smerească pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, predicatorul trebuie să se smerească pentru a-l proclama”[10]. Smerenia, sau sărăcia în duh pot servi ca idei definitorii ale acestei spiritualități.
Însuşi predicarea expozitivă a Vechiului Testament este susținută de mulți ca și una din posibilitățile dacă nu unice, atunci de bază, pentru Predicarea Vechiului Testament. Acest lucru este adevărat dacă prin predicarea expozitivă înțelegem o prezentare corectă a mesajului lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Elmer A. Martens spunea următoarele: „Chiar dacă succint, comentariul asupra sensului a ceea ce înseamnă predicare biblică, trebuie făcut. Întrebarea despre predicarea biblică nu mai este îngrijorătoare cu diferențierea dintre diversele metode textuale sau expozitive ale citirii Bibliei. Definiția lui Keck este una standard: „Predicarea este cu adevărat biblică atunci când Biblia reglementează conținutul predicii și atunci când funcția predicii este similară cu cea a textului”[11].
Desigur, că există mai multe posibilități și provocări pe calea prezentării Vechiului Legământ a „Noului Israel”, dar formatul studiului nostru nu ne permite acum să le discutăm pe toate și în volumul de informație dorit.
Concluzie
Nu există îndoială, predarea și predicarea Vechiului Testament este indispensabilă și de actualitate slujirii bisericii creștine. Bineînțeles, că această lucrare trebuie înfăptuită cu convingeri biblice sănătoase, cu respectarea principiilor hermeneutice și exegetice. Instrumentele folosite în cadrul ei pot fi slujitorii pregătiți și credincioși, cu inimi dedicate lui Dumnezeu și lucrării Lui.
Predicarea cu credincioșie și corectitudine a Cuvântului, stă la baza unei slujiri eficiente în predarea și predicarea mesajului lui Dumnezeu din Vechiul Testament. „Cuvintele scriitorilor biblici – corect interpretate în contextul lor global și în sensul natural conform uzanței vremii lor – comunică adevărul fără greșeli. Prin urmare, să lăsăm ca Vechiul Testament să vorbească cititorului”[12].
Bibliografie:
Cărţi în limba română:
- Schultz, Samuel J., Privire de Ansamblu asupra Vechiului Testament, BEE International, 1986.
- Stott, John R., Portretul predicatorului, Logos, Cluj-Napoca, 1999.
- Talpoș, Vasile, Studiu introductiv în Legea, Istoria și Poezia Vechiului Testament, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999.
Cărţi în limba engleză:
- Kaiser Jr., Walter C., Preaching and Teaching from the Old Testament, Baker Academic, Michigan, 2003.
- Stott, John, Between Two Worlds, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1982.
Surse web:
______________
[1] Walter C. Kaiser Jr., Preaching and Teaching from the Old Testament, p.29.
[2] Ibid pg.33
[3] Walter C. Kaiser Jr., Preaching and Teaching from the Old Testament, p.29.
[4] http://www.directionjournal.org/article/?433
[5] Ibidim
[6] Walter C. Kaiser Jr., Preaching and Teaching from the Old Testament, p.43-44.
[7] http://www.directionjournal.org/article/?433
[8] Vasile Talpoș, Studiu Introductiv în Legea, Istoria și Poezia Vechiului Testament, p.20.
[9] Vasile Talpoș, Studiu Introductiv în Legea, Istoria și Poezia Vechiului Testament, p.20-21.
[10] John R. W. Stott, Portretul predicatorului, p.124.
[11] http://www.directionjournal.org/article/?433
[12] Samuel J. Schultz, Privire de Ansamblu asupra Vechiului Testament, p.18.